27,663 matches
-
Repertoriul său cuprinde piese și spectacole de revistă de dramaturgi care au scris în limba idiș, piese și spectacole muzicale traduse în idiș din repertoriul teatral universal, spectacole cu tematică evreiască, unele și în limba română. Deoarece în cursul ultimelor decenii publicul vorbitor de idiș s-a redus în mod considerabil în România și în lume, ori în urma Holocaustului, ori,din motive de aculturație, (trecerea la limbile dominante - româna și alte limbi, după țară) și de emigrare în masă, mai ales
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
Ibsen, de asemenea a scris câteva piese originale, ca de pildă "Firul de aur" (1963) despre viața și opera lui Avraham Goldfaden,(1963), "A Șnirl Perl", o revistă muzicală care a inclus cincizeci de cântece din tradiția idiș. În cursul deceniilor de existență, pe scena Teatrului Evreiesc s-au produs actori din tradiția stelelor teatrului evreiesc de odinioară, ca Sevila Pastor, Dina Koenig, Mauriciu Sekler, precum și artiști din generațiile mai noi ca Abram Naimark , Ruhele Heller-Schapira, Nușa Grupp-Stoian, Marcel Finkelescu, Samuel
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
în Orchestra Ansamblului „Banu Mărăcine” din București între 1946-1947. În 1947 devine violonist-solist al Orchestrei de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București, iar din 1953, dirijorul acesteia conducând orchestra în paralel cu Nicu Stănescu până în 1970, timp de aproape două decenii. Urmează după două turnee la Festivalurile Internaționale ale Tineretului de la Varșovia (1955) și Moscova (1957) , unde a repurtat succese excepționale (care i-au adus titlul de „Artist emerit”). Budișteanu a preluat conducerea unor formații de muzică populară (alcătuită din cele
Ionel Budișteanu () [Corola-website/Science/329914_a_331243]
-
și Drowning the Light nu au recunoscut că se asociază cu ideologiile respective, există suficiente formații care acceptă etichetarea. Amploarea genului este legată și de problema curentelor de extremă dreaptă care revin în atenția publică în cel de-al doilea deceniu al secolului XXI. De exemplu, situația din Federația Rusă se prezintă drept teritoriul cu cel mai mare extremism rasial din zonă, cele mai multe formații de black metal național socialist fiind de origine rusă, lucru care reflectă atitudinea populației cu privire la rase. Centrul
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
culturale, dar din partea statului nu i s-a acordat nicio recunoștință (nici nu s-ar fi putut, căci ne aflăm în rigida epocă a cenzurii ceaușiste) Esteticul și criticul teatral Nánay István prezintă astfel ultimii zece ani ai maestrului: "”Acest deceniu al existenței sale i-a adus succesul. Spectacolele sale au intrat în rând cu cele mai bune realizări ale renumitei școli de regie românească. A lucrat în Iugoslavia și în Ungaria. Nu a primit nici recompense, nici premii. Nici în
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
de Haydn ori a Concertului pentru vioară, violă și orchestră de [Wilhelm Georg] Berger” sau "O viață de erou", "Till Eulenspiegel" de Richard Strauss, Missa în si minor, Matheus Passion de Bach, Missa Solemnis de Beethoven (n.n). (Doru Murgu, Deceniile afirmării. Un exponent al școlii timișorene de vioară - Ioan Fernbach, revista Orizont, 20 nov. 1987). În partea secundă, suita "Șeherazada" a avut ca solist pe concert-maestrul Ioan Fernbach pe care directorul artistic al festivalului, impresionat de virtuozitatea sa instrumentală, l-
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
entuziasmul care domnește în interiorul acestui organism simfonic. Își dorește cu ardoare perfecțiunea: «Râvnesc ca solo-urile mele să sune ca cele ale lui Szering, ca publicul să ne caute, oferindu-i surpriza descoperirii unor versiuni mereu mai frumoase».” (Doru Murgu, Deceniile afirmării. Un exponent al școlii timișorene de vioară - Ioan Fernbach, revista Orizont, 20 nov. 1987). De-a lungul carierei sale, a colaborat cu mari soliști și dirijori, printre care: Salvatore Accardo, Gidon Kremer, Viktor Tretiakov, Joshua Bell, Victoria Mullova, Ivry
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
în domeniul muzicologiei, dar și al specializării, participând cu lucrări la o serie de simpozioane, congrese, sesiuni de comunicări științifice din țară și străinătate. Rodul activității de cercetare se concretizează în articolele, dar mai ales în cărțile publicate. Doru Murgu, Deceniile afirmării. Un exponent al școlii timișorene de vioară - Ioan Fernbach, revista Orizont, 20 nov. 1987 Mihai Sorin Lazăr, Măiestrie și grandoare, Renașterea Bănățeană, 10 aug. 1999 Ioan Tomi, Orchestra Filarmonicii “Banatul” - vedeta Festivalului Internațional de Muzică de la San Luis Brazilia
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
în bazinele acoperite, 27-28°C. Echipamentul de înot competițional al înotătorilor este alcătuit din ochelari de înot, cască și costum. Un numărul foarte mare de recorduri mondiale s-au stabilit într-un timp foarte scurt, ca urmare introducerii în ultimele decenii a echipamentului “hight tehnology”. Polimeri și aliaje metalice, cum ar fi fibrele de carbon, nylon, fibre sintetice poliuretanice (elastan), sunt exemple de materiale utilizate pe scară largă în prezent la fabricarea costumelor de înot. În anul 2008 poliuretanul a apărut
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
deșerturi sahariene sau structuri alpine - sunt nu numai complet ”de-populate”, ci de-a dreptul ”dezumanizate”. O bizară înstrăinare se degajă din stânci găunoase, văgăuni sinistre sau masive suprafețe de lavă erodată. "Cu opera intinsa pe mai bine de cinci decenii de creație, RADU este un artist fascinat de lumile stranii, ordonate după rigorile matematic-vizionare ale onirismului". Tehnica pictorului devine polivalentă și polistratificată. Tehnicile artelor plastice tradiționale - "pictura", "acuarela", "acryl-ul" sau "tempera" sunt deliberat evitate în favoarea unui melanj interactiv al acestora
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
s-au reproșat consecvent incursiuni sistematice în antichitate, în diverse vestigii arhitecturale în descompunere sau șantiere arheologice, pe care le folosește ca un fel de ”refugiu” sau o ”manevră de evitare” a problemelor diurne, de iminentă stringență. De-a lungul deceniilor însă, a avut loc - nu numai sub acest aspect - o reconsiderare sau, mai exact, o "re-nuanțare" a atitudinii publicistice față de opera artistului - nu in cele din urmă, datorită ciclului "Monumente în prăbușire". Projectul conceput în secolul trecut culminează cu seria
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
apoi și al Academiei „Ștefan Odobleja”. La aceste calități a ajuns datorită consecvenței și competenței dovedite în cercetarea științifică, așa precum în „Studiul gândirii n-polare”, ramură a logicii a cărei paternitate și-o asumă. După studii aprofundate de peste patru decenii, Leon Birnbaum a pus bazele „Logosofiei”, adică a științei gândirii (logicii și algebrei) n-polare - teorie expusă în cartea „Introducere în logosofie”, apărută în 1983 cu prefața logicianului de talie mondială Anton Dumitriu, acesta subliniind că „...reprezintă un remarcabil și
Leon Birnbaum () [Corola-website/Science/328038_a_329367]
-
vrut, de pildă, să voteze pentru o reformă electorală a lui Disraeli, în timp ce liderul partidului liberal, Gladstone i se opunea, vrând să o amendeze. După doi ani a demisionat din parlament și a plecat în Statele Unite, unde vreme de un deceniu a devenit cu trup și suflet un adept al profetului spiritist Thomas Lake Harris, căruia i-a predat întreaga avere. Thomas Lake Harris (1823-1906), fusese admirat mult de Lady Oliphant. Laurence însuși fusese captivat de darurile poetice și mistice ale
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
din Poznan s-a unit cu Academia Lubranskia pentru a forma Școala voievodală (Wojewódzka Szkoła Wydziałowa). În urma celei de-a doua împărțiri a Poloniei (1793), când Poznan-ul a fost ocupat de Prusia, aceasta fost transformată într-un gimnaziu, trecând în deceniile următoare prin mai multe restructurări și schimbări de denumire, fiind transformată în final în Liceul Sf. Maria Magdalena. În 1919 a fost înființată la Poznan Universitatea Adam Mickiewicz, care încă de la început a fost considerată continuatoarea Colegiului iezuit. Clădirea fostului
Colegiul iezuit din Poznan () [Corola-website/Science/328086_a_329415]
-
continua însă mulți ani de aici încolo, devenind din ce în ce mai greu pentru facultate să atragă profesori cu renume. Academia a avut mult de suferit de pe urma incendiului din 1627 și a invaziei suedeze de la sfârșitul anilor 1640 și începutul anilor 1650. În deceniile următoare au fost inițiate câteva încercări de a reforma instituția pentru a-i reda prestigiul, însă fără prea mult succes. Acest proces a fost întrerupt brusc în 1784 cînd Academia a fost închisă din ordinul guvernului austriac (după ce Habsburgii ocupaseră
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
Slavici. În paralel se dezvoltă alte direcții precum cea a Literatorului cu autori precum Alexandru Macedonski, Duiliu Zamfirescu sau a artei cu tendință a lui C. Dobrogeanu-Gherea. Influența poetului Mihai Eminescu este atât de imensă în literatură încât în ultimele decenii ale secolului se creează o întreagă generație de scriitori imitatori ai stilului eminescian dintre care notabil este Alexandru Vlahuță. Tot în ultimul deceniu al secolului își desfășoară parte din activitate scriitori precum Barbu Delavrancea, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești sau George Coșbuc
Literatura română a secolului al XIX-lea () [Corola-website/Science/328073_a_329402]
-
a lui C. Dobrogeanu-Gherea. Influența poetului Mihai Eminescu este atât de imensă în literatură încât în ultimele decenii ale secolului se creează o întreagă generație de scriitori imitatori ai stilului eminescian dintre care notabil este Alexandru Vlahuță. Tot în ultimul deceniu al secolului își desfășoară parte din activitate scriitori precum Barbu Delavrancea, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești sau George Coșbuc.
Literatura română a secolului al XIX-lea () [Corola-website/Science/328073_a_329402]
-
însângerată” sau “baia de sânge din Toruń” a fost considerat o reminescență a epocii “vânătorilor de vrăjitoare”, dăunând reputației Poloniei recunoscută până atunci ca stat tolerant. Peste 165 de broșuri și nenumărate publicații de pe continent au raportat atunci evenimentul. Câteva decenii mai târziu, chiar în timpul împărțirii Poloniei, Voltaire amintea de condamnarea protestanților ca fiind un exemplu al intoleranței poloneze. Mai târziu, pastorul reformat din Toruń, Franz Jacobi, care a cercetat și relatat despre acest eveniment, considera că această condamnare părtinitoare și
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
abilitățile sale. Cu puțin timp înainte de recrutare, acesta se îndrăgostește de Despina, o tânără care se dovedește a fi fata ultimului membru recrutat pentru expediție, doctorul Sergiu Cristea. Cristea este cel care îl însoțise pe Faur în urmă cu trei decenii în expediție și care nu avusese curajul să îi susțină mărturia, pentru a nu deveni ridicol. Tot el încearcă să îi aranjeze fetei sale o căsătorie confortabilă, de conveniență, fără a încerca să vadă în ea femeia independentă în care
Șarpele blând al infinitului () [Corola-website/Science/328074_a_329403]
-
cel real, care îl lămurește cu privire la modalitatea comunicării prin biounde și pentru care timpul a curs mult mai repede: ceea ce pentru cei rămași în afara canalului de biounde a reprezentat doar câteva luni, pentru el a însemnat mai bine de șase decenii. Cei doi ies din canalul de biounde, dar acestea l-au afectat iremediabil pe Valer, care moare. Abia în acel moment ceilalți membri ai expediției sunt dispuși să treacă peste orgoliile și animozitățile lor și să se dedice trup și
Șarpele blând al infinitului () [Corola-website/Science/328074_a_329403]
-
de filmul american. Primul cinematograf din Polonia (pe atunci ocupată de Imperiul Rus) a fost fondată în Łódź în 1899, la câțiva ani după inventarea cinematografului. Inițial numit "Teatru cu Imagini Vii", acesta a câștigat multă popularitate și până la sfârșitul deceniului următor existau cinematografe în aproape fiecare oraș important din Polonia. Se poate argumenta că primul regizorul polonez a fost Kazimierz Prószyński, cel care a filmat diverse documentare scurte în Varșovia. Aparatul său de filmat numit "pleograf" a fost brevetat înainte de
Cinematografia poloneză () [Corola-website/Science/328095_a_329424]
-
pre-indo-european care ocupa coasta mediterană. Aceste grupuri au lăsat doar puține rămășițe fizice, care sunt concentrate în ariile coastei. Triburi proto-elenice au înlocuit aceste popoare în Grecia, sudul Macedoniei și sudul Albaniei. Acest proces a fost completat în al doilea deceniu î.Hr. și nu a afectat părțile nordice și centrale ale Albaniei, o arie marcată de un vacuum (vid) politic în această perioadă. Istoriografii propun diverse variante pentru originea ilirilor. Unii insistă că ilirii sunt descendenții poporului pre-indo-european pelasgian, însă majoritatea
Istoria Albaniei () [Corola-website/Science/328128_a_329457]
-
unul din cele mai represive guverne din Europa. Partidul comunist a fost creat în 1941 susținut de către Uniunea Partidelor Bolșevice. Toți care s-au opus partidului au fost eliminați. Enver Hoxha a devenit liderul acestui partid. Pe cursul mai multor decenii, Hoxha a creat și a distrus relații cu Belgrad, Moscova, și China, mereu în intersul său propriu. Țara a fost izolată, întâi de vest și apoi chiar și de estul comunist. În 1985, Enver Hoxha a murit și Ramiz Alia
Istoria Albaniei () [Corola-website/Science/328128_a_329457]
-
a fuziona partidele, pentru a-și asigura poziția pe viitor. În 1948, comuniștii și facțiunea lui Cyrankiewicz au fuzionat și s-a înființat Partidul Muncitoresc Unit Polonez ("Polska Zjednoczona Partia Robotnicza"; PZPR) care a rămas la putere timp de patru decenii. Polonia devenise "de facto" stat monopartit și un stat satelit al Uniunii Sovietice. Doar două partide li s-a permis să activeze legal, unul al țăranilor (Partidul Popular Unit) și altul al intelectualilor numit Partidul Democratic. A urmat apoi o
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
turn central ce avea atât funcțiuni rezidențiale cât și defensive, a fost introdus în Portugalia de către Templieri, iar cel din Tomar este cel mai vechi din țară. O altă noutate introdusă în arhitectura militară din Portugalia de către Templieri (deprinsă în decenii de lupte în Normandia și Britania) sunt turnurile de apărare de formă rotundă construite în zidurile exterioare, turnuri ce erau mult mai rezistente la atacuri decât cele rectangulare. Când orașul a luat ființă, majoritatea locuitorilor săi trăiau în locuințe aflate
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]