27,746 matches
-
istorie, evoluție, progres, creștere, dezvoltare socială. Fiecare dintre acestea cuprinde în sine o perspectivă proprie. Istoria, după cum s-a văzut, încearcă o reconstituire relativ amănunțită a evenimentelor care au punctat dinamica în timp a unei comunități umane singulare. Evoluția se plasează la un nivel mai ridicat de abstractizare: succesiunea în timp a unor faze generale, a unor tipuri de organizări sociale. Evenimentele nu mai sunt importante, ci formele mari sociale, în dinamica lor. În științele sociale actuale, termenul de evoluție este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
viitorului de tip progresiv, deoarece structural creșterea ei era limitată sau condiționată de expansiunea politico-militară incertă. Revoluția industrială a deschis un câmp imens dezvoltării forțelor de producție. Comunitățile umane au început să aibă o nouă dimensiune în viitor în care plasau tocmai o asemenea dezvoltare, principial nelimitată a științei, tehnologiei, producției de bunuri. Tehnologia industrială reprezintă deci un factor de un tip cu totul nou. El este caracterizat printr-o anumită dinamică în timp, continuă, cumulativă, având un sens fundamental pozitivpentru
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tocmai efectul condițiilor extrem de vitrege din acea perioadă. În teoria marxistă s-ar putea spune că este sugerat un criteriu stratificat al evoluției sau progresului social. Variabila fundamentală care condiționează gradul general de evoluție al societății în ansamblul său este plasată la nivelul forțelor de producție sau tehnologiei. Gradul de dezvoltare al producției materiale condiționează, în ultimă instanță, gradul de dezvoltare al întregii societăți. Societatea umană evoluează în timp prin perfecționarea continuă a forțelor de producție. Acest criteriu este însă prea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ele au toate o caracteristică generală: PROPOZIȚIA 2.11.: Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii se caracterizează prin învestirea deciziei cu plusvaloare. Prin plusvaloare înțelegem aici o valoare suplimentară acordată soluției adoptate în raport cu valoarea asigurată efectiv de cunoștințele disponibile. Doar plasând asupra soluției adoptate o asemenea plusvaloare, prezentând-o pe aceasta ca fiind mai presus de orice îndoială, procesul decizional nu mai generează incertitudine. Modul cel mai sigur de a genera plusvaloare este învestirea cu plusvaloare a înseși mecanismelor de producere
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a unei formațiuni sociale reprezintă un cadru teoretic mai adecvat pentru analiza fenomenelor concrete dintr-o anumită colectivitate, la un moment. Din această cauză, obiectul științei societății încetează să mai fie, în primul rând, societatea umană ca atare. Interesul se plasează pediferitele ei forme particulare de organizare, formațiunile sociale. Conceptul deformațiune socială joacă, din această cauză, un rol fundamental în teoria marxistă a societății, reprezentând unitatea esențială de analiză. Societatea „ca atare” nu este decât o abstracție. În realitate, ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dispoziția autorităților publice. S-a conturat, astfel, folosirea impozitului În scop intervenționist, În condițiile confruntării societății capitaliste cu fenomene necunoscute anterior, de tipul crizelor economice și șomajului, care au bulversat economia și societatea, În ansamblu 87. Începuturile intervenționismului statal se plasează În perioada primului Război Mondial, când În țările beligerante a fost necesară concentrarea și coordonarea eforturilor de război de către statele liberale beligerante. După Încheierea războiului, refacerea infrastructurii și a economiei, ca și crearea premiselor pentru reluarea ascensiunii economice și sociale
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
formează În Întreprindere și se folosesc pe loc (fondul de amortizare, profitul, fondul de rezervă, etc.) apar a fi „gratuite”, practic, ele au un cost specific, deoarece aparțin acționarilor, și, dacă ar fi date acestora, ei ar putea să le plaseze În schimbul obținerii unei remunerații. Prin prisma particularităților de Înfăptuire, finanțarea prin fondurile de origine internă ale Întreprinderii este supusă, inevitabil, constrângerilor ce decurg din sistemul de impozite aplicat, iar În prim plan parametrul fiscal are incidență, atât asupra profitului, cât
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Înțelepciuni colective Îndelung exersate. Iar În fața exuberanței este mereu necesar un filtru al unei atitudini mai conservatoare. S-au exprimat și puncte de vedere extreme privind situația actuală din această disciplină: „Sociologia nu este decât un cuvânt, sub care se plasează diferite activități eterogene: frazeologia și topica istoriei, filosofia politică a săracului sau istoria lumii contemporane; (ă) a scrie istoria sociologiei Începând cu Compte, Durkheim, trecând pe la Weber, Parsons și Lazarsfeld nu Înseamnă a scrie istoria unei discipline, ci aceea a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În vedere aceste esențiale diferențe de fundal. A le verifica prestația diferențiat devine o precauție metodologică obligatorie. Și, dacă această dublă evaluare duce la rezultate surprinzătoare În raport cu performanțele sale și liniile de evoluție pe care traiectoria lor științifică s-au plasat, atunci portretul inițial - faza descriptivă - poate căpăta, firesc, forma unui sincer elogiu. Cu atât mai mult cu cât izbânzi semnificative pot fi contabilizate În etape de dinainte de 1989. Acestea sunt mobilul, cadrul și intențiile acestui text-răspuns despre sociologia românească postbelică
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tip științific; În fine, să-și identifice o poziție În raport cu complexul teoretico-ideologic marxist-leninist. Strategia ,,valorificării elementelor valoroase” ale sociologiei românești antebelice și ale celei occidentale a fost principalul factor al adoptării paradigmei acesteia. Sociologia românească În perioada comunistă s-a plasat la un nivel micro și sectorial și a avut o orientare predominantă spre cercetarea empirică, spre deosebire de paradigma marxist-leninistă. Astfel, sociologia românească s-a orientat către o reformă socială semisubterană, de jos În sus, o reformă centrată pe sectoarele sociale. Opțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
atrași și cercetători din disciplinele Învecinate, mai ales din filosofie, care publică lucrări teoretice generale și epistemologice, multe dintre ele caracterizate, inevitabil, printr-un anumit diletantism. Se produce o explozie a publicațiilor: 211 publicații În medie În anii 1969-1973, vârful plasându-se În 1971 (Costea, Larionescu, Ungureanu, 1983). Etapa a patra: remarginalizarea sociologiei - 1974-1989 În 1973 se produce o reorientare ideologică bruscă a conducerii de partid. În acest an Ceaușescu lansează ceea ce s-a numit „revoluția culturală”. Dincolo de formulările șocante, În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Chiar absolvenții secției de sociologie din 1978 au primit diploma de licență nu În sociologie, ci În filosofie. Formal, Învățământul sociologic nu a fost desființat. El a fost introdus ca un curs postuniversitar la Academia „Ștefan Gheorghiu”. Acolo s-a plasat și un sistem doctoral În sociologie, cu câteva locuri la doctorat. Producția de sociologi a sistat Însă În fapt. Instituția de partid, prin obiectivul său, a produs activiști de partid și cadre În sistemul administrației, și nu sociologi. Introducerea sociologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fost interpretat ca o analiză „materialistă și dialectică” a vieții și societății, ci În termeni mai specifici: o sociologie, o teorie a capitalismului, a claselor sociale, a luptei de clasă etc. Socialismul științific: filosofia marxistă (materialismul dialectic și istoric) se plasa la un nivel mult prea abstract pentru a conține analizele unor proces sociale specifice: capitalismul, clasele sociale și lupta de clasă, relațiile dintre socialism și capitalism și mai ales programul de construcție a comunismului. Din acest motiv s-a dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În Occident cu titlul de „sociologie” să pară marxism-leninismului a fi mai mult o „diversiune ideologică”, o „știință burgheză”. Plasarea marxismului În zona filosofiei/ideologiei, o teorie considerată a conține un adevăr absolut, care exclude celelalte concepții filosofice/ideologii, Îl plasa În afara disputelor științifice, specifice sociologiei. Definirea marxismului ca „filosofie”, și nu „sociologie” a facilitat enorm eliberarea sociologiei de paradigma ideologică marxist-leninistă. Sociologia și-a putut astfel câștiga o anumită autonome față de marxism-leninism. Prima tentativă de reformă a programului stalinist declanșată
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
natură a irita ideologic regimul, dar, cu siguranță, ar fi putut, probabil, contribui la eliberarea ideologică a sociologiei, care, oricum, era În proces de marginalizare. Dificultatea de a Încadra sociologia În complexul marxist-leninist a fost, În concluzie, de natură a plasa nou-venitul Într-o zonă exterioară ideologiei, tolerată Într-o oarecare măsură. Al doilea argument: strategia „valorificării sociologiei occidentale” Ipoteza 4: Strategia „valorificării elementelor valoroase” ale sociologiei românești antebelice și ale celei occidentale a fost principalul factor al constituirii paradigmei sociologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
subconștientul sociologiei românești s-a produs un proces de subestimare a producției naționale, considerată a fi de mâna a doua În raport cu „moda” din sociologia occidentală. Comunicarea În interiorul comunității sociologice a fost dezastruos paralizată. Al treilea argument: sociologia românească s-a plasat la un alt nivel de analiză decât teoria sociologică a lui Marx Ipoteza 5: Sociologia românească În această perioadă s-a plasat la nivel micro și sectorial, și nu la nivel macro, spre deosebire de paradigma marxist-leninistă. Teoria lui Marx și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
din sociologia occidentală. Comunicarea În interiorul comunității sociologice a fost dezastruos paralizată. Al treilea argument: sociologia românească s-a plasat la un alt nivel de analiză decât teoria sociologică a lui Marx Ipoteza 5: Sociologia românească În această perioadă s-a plasat la nivel micro și sectorial, și nu la nivel macro, spre deosebire de paradigma marxist-leninistă. Teoria lui Marx și-a concentrat interesul la nivel macrosocial: societățile globale și structura lor (capitalismul, cu un accent special pe economia capitalistă), dinamica formelor globale de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o metodologie specifică a abordării macrosociale (analiza structuralistă): cum se explică societatea globală și modul În care structura globală determină sectoarele societății. Filosofia marxist-leninistă dezvoltase o metodologie teoretico-ideologică, dogmatică, adaptată analizei textelor clasice și a documentelor de partid. Sociologia occidentală, plasată În mod decisiv la nivel micro și sectorial, a dezvoltat o cu totul altă metodologie, centrată mai ales pe metodologia cercetării empirice a fenomenelor sociale. Al patrulea argument: sociologia românească a fost orientată spre cercetarea empirică Ipoteza 6: Sociologia românească
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pe piața forței de muncă le permite autorilor să-și prezinte critica viziunii dihotomice a „peisajului de tranziție”, acela care presupune două categorii socioprofesionale concurente, implicate Într-un joc cu sumă nulă: „redistributorii” și „producătorii” sau, cu alte cuvinte, indivizii plasați În apropierea centrelor de decizie politică din perioada comunistă (managerii și birocrații companiilor de stat, membrii de partid ș.a.m.d.) versus actorii sociali aflați În relație directă și strânsă cu piața (Întreprinzători, mici meseriași ș.a.m.d.). Tranziția nu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
norma aversiunii față de conflict, pot avea dificultăți când se angajează În dialoguri și dezbateri ce se doresc productive. De aceea, ele au nevoie să dezvolte credința și Încrederea că e acceptabil și benefic să se angajeze În relații active care plasează separat și transcend rolurile sociale acceptate În comunitate. Doar În acest mod se poate ca legăturile puternice să se răspândească În Întreaga comunitate. O rețea socială slabă va lăsa multe oportunități să Îi scape din cauza respingerii angajării În relații active
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Întreaga comunitate. O rețea socială slabă va lăsa multe oportunități să Îi scape din cauza respingerii angajării În relații active. Putem afirma că relațiile active sunt relațiile bazate pe Încredere, Înțelegere și egalitate. Mai important, relațiile active unesc indivizii, instituțiile, specialiștii, plasează oamenii și profesioniștii În acea atmosferă a Încrederii, Înțelegerii și egalității. Într-o relație activă, indivizii și instituțiile care, poate, niciodată nu ar fi avut o oportunitate sau un motiv (așa credeau ei) să vorbească unii cu alții comunică unii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cooperant pentru creșterea și dezvoltarea copiilor (Epstein și Sanders, 1996). Modelul intern al interacțiunii celor trei sfere de influență arată locul, complexitatea și importanța relațiilor și a influențelor existente Între persoane acasă, la școală și În comunitate. Modelul parteneriatelor școală-familie-comunitate plasează elevul În centru. Faptul că elevii sunt actorii principali implicați În propria educație, propria dezvoltare și propriul succes școlar este de necontestat. Parteneriatele școală-familie-comunitate nu pot produce de la sine elevi de succes. Mai degrabă activitățile parteneriale trebuie proiectate astfel Încât să
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mediu atractiv și plin de expresivitate. Radioul, lipsit tocmai de această componentă vizuală, se sprijină mult pe imaginația celor care ascultă de a crea și recrea imagini și situații, de a reflecta mai mult asupra sinelui și de a se plasa În situațiile prezentate. Imaginați-vă acum cum ar fi să ascultați la radio o emisiune al cărei subiect principal este comunicarea nonverbală. Exercițiul de imaginație pe care vi-l propun nu este nici gratuit, nici Întâmplător. Nu puțini sunt cei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
se construiește firul epic al lucrării este cea a apariției țărănimii ca instituție socială În istoria Europei. În acest sens, autorul se referă la conturarea unei noi categorii sociale, distincte, cu nevoi socioeconomice și politice specifice. Localizarea acestui moment este plasat la Începutul secolului al XI-lea, În plin Ev Mediu. Schițând o definiție a sistemului feudal european, W. Rosener ține cont de particularitățile modelului vestic și de specificitățile Estului. Modelul vestic „a crescut din două rădăcini: din organizarea agrară romană
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pe deasupra, adepți ai acestei atitudini, vor fi eliminați primii din cetatea pe care o proiectează. Republica lui Platon intră, fără tăgadă, în categoria modelelor respinse și, ca oameni moderni, nu putem fi decît de acord cu respingerea lui. Asta dacă plasăm modelul lui Platon în orizontul obiectivării. în acesta, cetatea lui este într-adevăr de evitat și de combătut. Dar situația se schimbă dacă luăm modelul în sensul în care ni-l propune autorul lui, și anume ca referindu-se în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]