270,960 matches
-
se află în localitatea omonimă din județul Bihor și a fost construită în anul 1730. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Are hramul ""Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"". Biserica ortodoxă din localitatea Hidișelu de Jos a fost construită în anul 1676 de meșteri necunoscuți, probabil localnici. Singurele inscripții care ne ajută la datarea monumentului sunt cele legate de anii pictării ușilor de la altar. Pe ușa diaconească, Sfântul Ioan Zlataust, se află trecut
Biserica de lemn din Hidișelu de Jos () [Corola-website/Science/317862_a_319191]
-
Bungău Ioan (localnic tâmplar), cu aportul binefăcătorilor. Biserica este prevăzută cu încălzire centrală și instalații de aer condiționat, lucrare executată în perioadă 2004-2005. În biserica noastră se fac zilnic slujbe și este frecventată de un număr mare de credincioși, din localitate și împrejurimi, chemați de cuvintele lui Isus Hristos: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi măngâia pe voi”.
Biserica de lemn din Hidișelu de Jos () [Corola-website/Science/317862_a_319191]
-
noii biserici de zid, cele două edificii de cult amintesc parcă de trecutul și prezentul comunității. Construită în anul 1768, biserica poartă hramul ""Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"". Într-un document de la 1769 se arată că biserica de lemn din localitate a fost construită de preotul Simion Tarco și că avea un „turn anexat”. Pe o bârnă din exteriorul peretelui de la altar se mai poate descifra dintr-o inscripție chirilică: "„An[ii] D[o]m[nului] 1768 în iunie 8 zile
Biserica de lemn din Josani () [Corola-website/Science/317855_a_319184]
-
regiunii Temriuk, pe atunci în Imperiului Otoman, atacuri care l-au făcut pe sultan să se plângă țarului Ivan cel Groaznic. În 1589 a fost fondat primul avanpost de pe râul Sunja, iar pe cursul inferior al Terekului a fost fondată localitatea Terski Gorodok. Pe durata timpurilor tulburi, cazacii de pe Terek au plecat în 1606 spre regiunea Volgii să-și sprijine propriul candidat la tronul Rusiei, Ilia Muromeț. Începând cu 1614, cazacii de pe Terek au sprijinit noua dinastie Romanov, și l-au
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
situat la o altitudine de 31 metri, în partea centrală a raionului Ismail, la o distanță de 13 km de orașul Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Cairaclia (în ), în acel an el fiind redenumit Loșcinîvka. Localitatea Cairaclia se află pe teritoriul regiunii istorice Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia
Cairaclia, Ismail () [Corola-website/Science/317996_a_319325]
-
din Cairaclia, aceștia fiind decorați ulterior cu ordine și medalii ale URSS. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Cairaclia în cea de Loșcinîvka. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. În perioada ocupației sovietice, mai precis în deceniul 1966-1976, în sat au fost construite și reconstruite 150 de case individuale și 12 km de drumuri. Începând din anul 1991, satul Cairaclia face parte
Cairaclia, Ismail () [Corola-website/Science/317996_a_319325]
-
(n. 23 ianuarie 1914 - (dată incertă) - d. 19 octombrie 1992), a fost un poet aromân, membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1979. Poetul s-a născut în localitatea Horopani din Macedonia grecească, unde a urmat și primele clase primare, în limba greacă. La vârsta de 14 ani emigrează cu familia în Cadrilater și își continuă studiile în limba română. Din cauza sărăciei și a vremurilor tulburi care au urmat
Nicolae Caratană () [Corola-website/Science/318002_a_319331]
-
MANIOS MED FHEFHAKED NUMASIOI (în latina clasică clasică ar fi MANIUS ME FECIT NUMERIO „Manius m-a făcut pentru Numerius“). Pe teritoriul Daciei s-au descoperit în special fibule de influență romanobizantină, care pot fi împărțite în două grupe: În localitatea Craiva, din județul Alba, în ruinele cetății Piatra Craivii a fost descoperit un atelier de prelucrare a metalelor neferoase în care s-au găsit mai multe fibule de bronz semifabricate sau finite, care indică aplicarea a cel puțin două tehnologii
Fibulă () [Corola-website/Science/318024_a_319353]
-
nord-est de Ismail și la 65 km vest de Cetatea Albă. Prin orașul trece autostrada M15 (drumul european E87), între Odesa și Antalya. Orașul este situat la o altitudine de 20 metri, în partea de sud-vest a raionului Sărata. Teritoriul localității este traversat de râul Sărata care se varsă în Limanul Sasic, la 20 km mai la sud, în dreptul localității Tropoclo. Are locuitori, în majoritate ucraineni. Emigranții germani și-au denumit colonia după râul Sărata, pe malurile căruia și-au construit
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
între Odesa și Antalya. Orașul este situat la o altitudine de 20 metri, în partea de sud-vest a raionului Sărata. Teritoriul localității este traversat de râul Sărata care se varsă în Limanul Sasic, la 20 km mai la sud, în dreptul localității Tropoclo. Are locuitori, în majoritate ucraineni. Emigranții germani și-au denumit colonia după râul Sărata, pe malurile căruia și-au construit case. Numele râului provine de la cuvântul românesc "sare". În secolul al XVIII-lea, pe teritoriul actualei localități a existat
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
sud, în dreptul localității Tropoclo. Are locuitori, în majoritate ucraineni. Emigranții germani și-au denumit colonia după râul Sărata, pe malurile căruia și-au construit case. Numele râului provine de la cuvântul românesc "sare". În secolul al XVIII-lea, pe teritoriul actualei localități a existat o tabără a tătarilor nogai, cu numele de Gura-Kuruder (în ). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
denumit tabăra Sărata, după numele râului care curgea pe acolo. În jurul fântânii, grupul de coloniști a început să-și construiască corturi, căsuțe și hambare. Deoarece apa este considerată a fi o sursă a vieții, fântâna a fost inclusă pe stema localității Sărata. Bogatul negustor Christian Friedrich Werner (1759-1823) din Schorndorf a venit aici la vârsta de 63 de ani, murind un an mai târziu, la Sărata. Werner și-a lăsat marea avere comunității germane care, printre altele, a construit în 1844
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
Lichtental. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Sărata a rămas pe teritoriul Rusiei. Cu timpul, localitatea s-a dezvoltat economic. În 1874, a fost construită în sat o moară cu aburi. În 1886, s-a deschis un atelier mecanic, care producea mașini agricole (prese, batoze, râșnițe, teascuri), fiind angajați 140 de muncitori. În anul 1917, Republica
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
o moară cu aburi. În 1886, s-a deschis un atelier mecanic, care producea mașini agricole (prese, batoze, râșnițe, teascuri), fiind angajați 140 de muncitori. În anul 1917, Republica Democratică Moldovenească și-a proclamat independența în granițele Basarabiei, incluzând și localitatea Sărata. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sărata a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Ulterior, prin reorganizarea județului, comuna Sărata (noua denumire a localității) a fost inclusă în Plasa
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
în granițele Basarabiei, incluzând și localitatea Sărata. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sărata a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Ulterior, prin reorganizarea județului, comuna Sărata (noua denumire a localității) a fost inclusă în Plasa Sărata, dar nu a avut rolul de reședință de plasă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din germani, existând și comunități mai mari de evrei și ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
1 ungur și 1 sârb. În perioada interbelică, au funcționat aici o gară de cale ferată, un spital de stat, un orfelinat și un azil de bătrâni . Aici a existat și Fabrica de mașini agricole “Iacob Staib”. În anul 1924, localitatea Sărata (aflată la 24 km nord de Tatarbunar) nu a fost ocupată de insurgenții bolșevici care declanșaseră o acțiune teroristă, cunoscută ca Răscoala de la Tatarbunar. Rebeliunea lor nu a fost susținută de țăranii români din Basarabia și de coloniștii germani
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . În componența regiunii respective a fost înființat și raionul Sărata, cu reședința în localitatea omonimă. În septembrie 1940, la apelul lansat de Germania nazistă, membrii comunității germanilor basarabeni s-au repatriat în Germania. În Basarabia au rămas numai 2.000 din cei aproximativ 93.000 de germani. Rămase pustii, satele germane au fost populate
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
26 iunie 1940, iar sudul Basarabiei a fost integrat în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Raionul Sărata a fost menținut ca raion al noii regiuni. În anul 1957, Sărata a primit statutul de așezare urbană (orășel). Însă, în februarie 1963, au fost desființate raioanele Arciz, Cetatea Albă, Chilia
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
spre sud, ambele maluri ale lui formând o regiune deluroasă, care se află în cea mai parte în Parcul Național Whanganui. Districtul Whanganui are o populație de circa 44.000 loc. din care numai 4.500 trăiesc în afara orașului. Singura localitate mai mare din din district este Jerusalem, care este situat pe cursul râului Whanganui River, mai sus de . La sosirea europenilor regiunea era deja locuită de maori. După întemeierea orașului Wellington, numărul populației din regiune crește și apare necesitatea înființării
Wanganui () [Corola-website/Science/318047_a_319376]
-
Zaher a scăpat de o parte dintre condamnări după ce a fost grațiat conform legii 137/ 1997. Anchetatorii au stabilit că, începând din 1990, Iskandarani a avut un rol important în contrafacerea și contrabanda cu țigări, fiind proprietarul unei fabrici din localitatea Jimbolia, județul Timiș. Potrivit acestora, țigările erau destinate atât pieței din Europa de Vest, cât și Orientului Mijlociu. Tutunul era livrat de la o firmă din Liban, care ar fi controlată de familia lui Iskandarani. Probele administrate au arătat implicarea lui , Iovescu Eugen
Zaher Iskandarani () [Corola-website/Science/318036_a_319365]
-
Biserica de lemn din Leurda aflată în localitatea omonimă din județul Cluj este singura biserică ce se află în sat, după transferarea bisericii de lemn greco-catolice la muzeul din Bistrița în anul 1998. Folosită de comunitățile ortodoxe din Leurda și Sălătruc, biserica este poziționată oarecum ciudat, fiind construită
Biserica de lemn din Leurda II () [Corola-website/Science/318051_a_319380]
-
transferarea bisericii de lemn greco-catolice la muzeul din Bistrița în anul 1998. Folosită de comunitățile ortodoxe din Leurda și Sălătruc, biserica este poziționată oarecum ciudat, fiind construită la marginea satului Leurda dinspre satul Sălătruc tocmai pentru a fi aproape de ambele localități. Are hramul ""Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"" și nu figurează pe lista monumentelor istorice. Viața religioasă în zona satului Leurda datează dintr-o vreme mai îndepărtată decât înființarea satului. Crucea de piatră, amplasată la 27 mai 1933 pe malul văii
Biserica de lemn din Leurda II () [Corola-website/Science/318051_a_319380]
-
abandoneze. Până la 16 noiembrie, nu au traversat decât regiuni muntoase greu accesibile. Ajung la Murray , pe care Hovell îl numește "Hume", deoarece Hume a fost cel care la văzut mai întâi. Traversează Alpii Australieni (Munții Plenty și Désappointement), trec prin localitatea Mitta Mitta și peste râurile Ovens și Goulburn, atingând coasta în Golful Port Phillip (145ș 25' long. E) și descoperind numeroase râuri care păreau că au un loc comun de vărsare (regiunea Golfului Spencer).
William Hovell () [Corola-website/Science/318063_a_319392]
-
În 1934 el a fost vindecat în mod miraculous. A scris cărți pe această temă: , I Went to Hell și What Faith Is. Doi ani mai târziu, el a predicat pentru prima oară într-o mică biserică din Roland, Texas (localitate aflată la 14 km de McKinney). În următorii doisprezece ani a păstorit cinci biserici din Texas: Tom Bean,Farmersville , Talco, Greggton, și Van.
Kenneth Hagin () [Corola-website/Science/318044_a_319373]
-
a schimbat denumirea în "", neavând nicio legătură cu fosta echipă Olt Slatina, înființată în anul 2009 și desființată mai apoi la sfârșitul sezonului 2011-2012 din Liga a II-a. FC Olt Slatina s-a desființat în 2015, dar fotbalul din localitate continuă, deoarece CS Inter Clinceni se mută la Slatina. Astfel, a luat numele de "ACS Inter Olt Slatina", urmașă a FC Olt Slatina. Nu a durat mult această inițiativă de salvare, iar în pauza de iarnă din sezonul 2015-2016 și
ACS FC Olt Slatina () [Corola-website/Science/318043_a_319372]