27,306 matches
-
este luminată de două luminatoare simetrice aflate pe muchiile de est și de vest. Accesul acolo se face prin trei uși aflate pe muchia sudică. Este posibil ca acesta să fie principala sală de audiențe a palatului. Extremitatea vestică a complexului este ocupată de un ansamblu de 14 camere mici de forme diverse, unele prevăzute cu abside, altele circulare sau în formă de cruce. Amplasarea acestui ansamblu în apropierea sălii de audiențe și în partea opusă față de triclinium sugerează că acestea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
forme diverse, unele prevăzute cu abside, altele circulare sau în formă de cruce. Amplasarea acestui ansamblu în apropierea sălii de audiențe și în partea opusă față de triclinium sugerează că acestea sunt încăperile private ale reședinței. Denumirea de „palat” atribuită frecvent complexului architectural de la Split poate fi una eronată: abdicând oficial, Dioclețian a redevenit un simplu cetățean și în această postură și-a petrecut ultimii ani ai vieții în această reședință, pe care izvoarele contemporane o desemnau fără ambiguitate ca "vilă". Deci
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
lui Dioclețian — el nu mai era împărat în perioada în care a ocupat această reședință, iar principala sa activitate atestată nu este guvernarea țării, ci grădinăritul — luând în calcul și revenirea care îi este atribuită la întâlnirea de la Carnuntum. Arhitectura complexului din Split a fost apropiată de alte construcții contemporane: Dioclețian a construit un veritabil palat în timpul domniei sale, la Antiohia, care nu este cunoscut decât prin descrierea pe care a lăsat-o oratorul Libanios: apartamentele se găsesc la extremitatea unei alei
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
baza descrierilor, și ele puține, variază considerabil. Descrierea dată de Libanios celui din Antiohia nu spune nimic despre organizarea sa internă. Unicul exemplu suficient de bine cunoscut care ar putea fi citat este palatul lui Galerius de la Salonic: dar acel complex este integrat în urbanismul capitalei tetrarhice, în principal prin și prin hipodrom, și, în consecință, nu este absolut deloc comparabil cu ansamblul arhitectural din Split, construit în plină zonă rurală. Toate elementele citate drept caracteristici ale arhitecturii palațiale antice târzii
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
ale Orientului roman; perimetrul fortificat se distinge în incintele urbane ale epocii. Chiar și descrierea verandei de la intrarea în palatul din Antiohia nu este comparabilă de fapt cu Peristilul: în primul caz, este vorba de intrarea principală dinspre exterior a complexului palatului, în vreme ce în al doilea caz, este o intrare interioară a complexului. Peristilul nu are, de altfel, funcția unei basilici, ci pe aceea a unui spațiu de comunicare, o intersecție care conectează între ele diferite monumente (Templul, Mausoleul) și mai
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Chiar și descrierea verandei de la intrarea în palatul din Antiohia nu este comparabilă de fapt cu Peristilul: în primul caz, este vorba de intrarea principală dinspre exterior a complexului palatului, în vreme ce în al doilea caz, este o intrare interioară a complexului. Peristilul nu are, de altfel, funcția unei basilici, ci pe aceea a unui spațiu de comunicare, o intersecție care conectează între ele diferite monumente (Templul, Mausoleul) și mai ales diferitele niveluri ale palatului: scara care coboară la subsolul Vestibulului și
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
trebuie interpretată în termeni de circulație și nu după modelul ceremonialului procesional imperial. Ea nu trebuie să facă uitată diferența de nivel: apartamentele private sunt mai ridicate pentru a rămâne la un nivel comparabil cu construcțiile din partea de nord a complexului și pentru a compensa înclinația naturală a terenului. În anumite aspecte, complexul palațial amintește de arhitectura militară a perioadei: însuși planul ansamblului îl evocă pe cel al unui castru dreptunghiular, după modelul celor construite de tetrarhi în număr mare la
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
imperial. Ea nu trebuie să facă uitată diferența de nivel: apartamentele private sunt mai ridicate pentru a rămâne la un nivel comparabil cu construcțiile din partea de nord a complexului și pentru a compensa înclinația naturală a terenului. În anumite aspecte, complexul palațial amintește de arhitectura militară a perioadei: însuși planul ansamblului îl evocă pe cel al unui castru dreptunghiular, după modelul celor construite de tetrarhi în număr mare la frontierele imperiului. Aspectul străzilor este similar unei tabere militare romane: "via praetoria
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
fațada unui "aedes principiorum" al unei cetăți clasice de legiune. Cu caracteristicile împrumutate concomitent din arhitectura militară, cea urbană și cea rezidențială rurală, este de fapt, reluând expresia lui N. Duval, echivalentul unui castel modern. Termenul de „castel” evocă un complex monumental asociat unei reședințe a aparatului administrativ și a dependințelor sale, o arhitectură monumentală și adesea și o incintă fortificată. Dar, așa cum abdicarea voluntară a lui Dioclețian a fost un fapt aproape nou în istoria imperială romană, reședința prevăzută pentru
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
lui Dioclețian a fost un fapt aproape nou în istoria imperială romană, reședința prevăzută pentru perioada sa de pensionare a rămas un edificiu fără un echivalent veritabil după Tetrarhie. Descoperirea în Serbia la sfârșitul secolului al XX-lea a două complexe fortificate, Romuliana și Šarkamen, care prezintă, în diverse măsuri, aceleași caracteristici ca și palatul din Split, a permis plasarea lor într-un ansamblu de „palate de pensionare” imperiale datând din perioada Tetrarhiei. Voința unui împărat de a-și îmbogăți mica
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
incinerarea lor pe un rug ale cărui vestigii au fost găsite de arheologi. În cazul Šarkamenului, villa este mai puțin cunoscută — a fost excavată doar o incintă mai puțin impozantă ca cea de la Romuliana — dar și ea este asociată unui complex funerar, sau materialul regăsit (fragmente de statui imperiale de porfir, ornamente) permite identificarea incinerării unei împărătese în epoca tetrarhică, probabil mama lui Maximinus Daia. Au existat, probabil, și alte ansambluri comparabile, neidentificate sau nedescoperite încă: se știe că Maximian, chiar dacă
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
sprijinul lui Zenon. El a fost, în cele din urmă, asasinat la 9 mai 480 de către soldații săi, Viator și Ovida, posibil cu ajutorul lui Glycerius, în reședința sa de lângă Salona: este posibil să fie vorba chiar de palatul lui Dioclețian. Complexul a avut, fără îndoială, funcțiunea de reședință a guvernatorului Dalmației în timpul domniei ostrogoților, înainte de a reveni sub control roman cu ocazia ofensivei preliminare campaniei din Italia întreprinsă de Justinian în 537. Hinterlandul Salonei avea să cadă în curând pradă raidurilor
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
scrisoare în 599. Ultima inscripție datată găsită la Salona este epitaful stareței Johanna, refugiată din Sirmium, decedată la 12 mai 612. Deci orașul a fost abandonat la începutul secolului al VII-lea, ceea ce nu s-a întâmplat însă și cu complexul de la Spalato. Una dintre cele mai interesante atestări ale orașului Spalato în Antichitatea târzie se regăsește în "Notitia Dignitatum" (XI) care indică existența unui "Procurator gynaecii Iovensis Dalmatiae - Aspalato". După acest catalog de demnități oficiale ale Imperiului Roman târziu, ducând
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
-lea, Spalato a găzduit deci un „ jovian” sub îndrumarea unui procurator: este vorba de o manufactură de textile administrată de statul roman, manufactură ce producea stofele necesare armatei (uniforme) și administrației. Ipoteza tradițională este aceea a unei transformări parțiale a complexului palațial al lui Dioclețian, cu dată necunoscută dar obligatoriu ulterioară morții împăratului, întrucât această activitate artizanala pare incompatibilă "a priori" cu o reședință de prestigiu, în principal din cauza mirosurilor degajate. Această transformare ar fi fost totuși doar parțială, întrucât dovezile
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
prezente adesea în centrele orașelor antice, de exemplu la Ostia sau Pompeii, și erau uneori alăturate unor reședințe bogate. Marele Palat de la Constantinopol conținea numeroase ateliere ale meșteșugarilor care lucrau pentru curte. Deci, nu ar fi absurdă amplasarea, în mijlocul aceluiași complex fortificat, a unei reședințe de prestigiu și a unei manufacturi de stat. Cele două funcțiuni ar fi fost clar separate topografic de către străzile principale, ale căror porticuri de fațadă ar fi putut servi și pentru a masca față de vizitatori activitățile
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
care necesită pentru funcționare alimentarea regulată și abundentă cu apă: la Split, aceasta era asigurată de apeductul monumental, probabil executat inițial pentru palat, și a cărui capacitate de 1,1 milioane m³ pe zi pare a fi disproporționată în raport cu dimensiunile complexului. Cu titlu de comparație, sistemul contemporan de aducțiune a apei în Split are o secțiune de dimensiuni comparabile (0,75 × ) cu cea a apeductului și alimentează o populație de de locuitori. Apeductul antic de la Salona era mai puțin important ca
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de de locuitori. Apeductul antic de la Salona era mai puțin important ca cel de la Split, deși deservea un oraș de . Supracapacitatea apeductului din Split este și mai surprinzătoare dat fiind că singura instalație atestată arheologic, mare consumatoare de apă, este complexul termal al palatului, de mărime mult mai modestă față de marele terme imperiale urbane. Funcționarea lor a continuat probabil până când apeductul a fost avariat în timpul războiului împotriva goților de la începutul secolului al VI-lea, dar termele singure nu pot justifica o
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
atribuie acestuia paternitatea lor. Anecdota este totuși semnificativă pentru impactul important pe care l-a avut redecoperirea palatului lui Dioclețian asupra arhitecturii neoclasice. Cărturarul lyonez Jacob Spon și botanistul englez George Wheler au fost primii care au propus reconstituirea ansamblului complexului în publicarea călătoriei efectuate de ei împreună în Italia în 1675. Abia în 1721 însă, odată cu opera "Schițe de arhitectură istorică" a arhitectului austriac Johann Bernhard Fischer von Erlach, au apărut primele desene realizate pornind de la studiile de pe teren. Această
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de reconstrucție a Splitului în urma celui de al Doilea Război Mondial a adus realizarea unui mai vechi proiect de despresurare a fațadelor de nord și est ale palatului. Dar numai începând cu 1957, un efort de punere în valoare a complexului monumental i-a condus pe frații Jerko și Tomas Marasović să întreprindă săpături care le-au permis să revadă în numeroase puncte vechile elemente ale palatului: operațiunea lor, prelungită până în 1975 s-a concentrat în special pe Peristil, pe Vestibul
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Peristil, pe Vestibul și pe apartamentele imperiale. Ele au permis descoperirea a două mici clădiri circulare în temenosul Templului. În paralel, Sheila Mc Nally și Universitatea statului Minnesota au desfășurat nouă campanii de săpături stratigrafice între 1965 și 1974, explorând complexele termale de la nord de apartamentele private.
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
ocupă cu administrarea pădurilor din județul Suceava funcționează într-o clădire cu valoare istorică, construită în prima jumătate a secolului al XX-lea și situată pe Bulevardul 1 Mai din municipiul Suceava, în cartierul Areni. Clădirea face parte dintr-un complex care include încă o construcție (de dimensiuni mai reduse), o fântână arteziană și o parcare. Curtea este populată cu arbori și arbuști din clasa coniferelor. Complexul Direcției Silvice Suceava se învecinează cu campusul Universității „Ștefan cel Mare” către nord și
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
Bulevardul 1 Mai din municipiul Suceava, în cartierul Areni. Clădirea face parte dintr-un complex care include încă o construcție (de dimensiuni mai reduse), o fântână arteziană și o parcare. Curtea este populată cu arbori și arbuști din clasa coniferelor. Complexul Direcției Silvice Suceava se învecinează cu campusul Universității „Ștefan cel Mare” către nord și cu Parcul Universității spre est. Complexul este mărginit de Strada Teilor în partea vestică, iar vizavi de acesta se găsesc Stadionul Areni și sediul Inspectoratului Județean
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
de dimensiuni mai reduse), o fântână arteziană și o parcare. Curtea este populată cu arbori și arbuști din clasa coniferelor. Complexul Direcției Silvice Suceava se învecinează cu campusul Universității „Ștefan cel Mare” către nord și cu Parcul Universității spre est. Complexul este mărginit de Strada Teilor în partea vestică, iar vizavi de acesta se găsesc Stadionul Areni și sediul Inspectoratului Județean de Poliție. Clădirea principală este dispusă la bulevard și a fost construită într-un stil rustic, care reflectă domeniul de
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
care este anchetat de cumpărare de influență. Acesta este acuzat că i-ar fi dat 3 milioane de euro avocatului său, Doru Boștină, pentru a afla prețul cerut de CFR Marfă, principalul concurent al GFR, la o licitație organizată de Complexul Energetic Oltenia. Licitația avea ca obiect transportarea cărbunelui pe o perioadă de 3 ani, începând cu 1 aprilie 2014, cu o valoare estimată de peste 100 milioane euro. Următoarea zi, instanța a decis arestarea preventivă a acestuia pentru 29 de zile
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
și cu barca (1000 m). Lungimea râului subteran este de 20 km, iar adâncimea să variază între 50 cm și 6 m în partea vizitată, temperatura apei este constantă de 12°C, iar a grotei este invariabila, de 13°C. Complexul speologic de la Padirac deține recordul celui mai frecventat obiectiv pentru turismul subteran în Franța: mai mult de 400 000 de vizitatori pe an și un record de 460 000 de intrări în 1991. 85 de persoane, majoritatea lucrători sezonieri, sunt
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]