270,960 matches
-
bulgari. Satul este situat la o altitudine de 23 metri, în partea central-nordică a raionului Ismail. El se află la o distanță de 30 km nord-est de centrul raional Ismail. Prin această localitate trece drumul național Ismail-Cetatea Albă. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Tașbunar, care se varsă în Lacul Catalpug, în dreptul localității Erdec-Burnu. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Tașbunar (în ), în acel an el fiind redenumit Kamianka. De această comună depinde administrativ satul Șichirlichitai-Noi. Localitatea
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
a raionului Ismail. El se află la o distanță de 30 km nord-est de centrul raional Ismail. Prin această localitate trece drumul național Ismail-Cetatea Albă. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Tașbunar, care se varsă în Lacul Catalpug, în dreptul localității Erdec-Burnu. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Tașbunar (în ), în acel an el fiind redenumit Kamianka. De această comună depinde administrativ satul Șichirlichitai-Noi. Localitatea Tașbunar se află pe teritoriul regiunii istorice Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
localități este traversat de râul Tașbunar, care se varsă în Lacul Catalpug, în dreptul localității Erdec-Burnu. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Tașbunar (în ), în acel an el fiind redenumit Kamianka. De această comună depinde administrativ satul Șichirlichitai-Noi. Localitatea Tașbunar se află pe teritoriul regiunii istorice Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. În secolele XVI-XVIII, pe teritoriul actualului sat a existat o tabără a tătarilor nogai, cu numele de Tașbunar. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
conducerea în sat. S-au format gărzi roșii și s-a trecut la confiscarea pământurilor statului și chiaburilor și împărțirea acestora către țăranii săraci. Intervenția armatei române la 12 februarie 1918 a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Tașbunar a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și o comunitate mică de români. La recensământul
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Tașbunar în cea de Kamianka. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Tașbunar face parte din raionul Ismail al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 3.478 locuitori, preponderent bulgari.
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
Ismail din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 48 metri, în partea nord-estică a raionului Ismail. El se află la o distanță de 48 km nord-est de centrul raional Ismail. Prin această localitate trece drumul național Ismail-Odesa. Din apropierea acestei localități izvorăște râul Enica, care se varsă în Lacul Catalpug, în dreptul localității Hasan-Aspaga. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Fântâna-Zânelor (în ), în acel an el fiind redenumit Kirniciki. Prin Tratatul de
Fântâna-Zânelor, Ismail () [Corola-website/Science/318357_a_319686]
-
preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 48 metri, în partea nord-estică a raionului Ismail. El se află la o distanță de 48 km nord-est de centrul raional Ismail. Prin această localitate trece drumul național Ismail-Odesa. Din apropierea acestei localități izvorăște râul Enica, care se varsă în Lacul Catalpug, în dreptul localității Hasan-Aspaga. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Fântâna-Zânelor (în ), în acel an el fiind redenumit Kirniciki. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28
Fântâna-Zânelor, Ismail () [Corola-website/Science/318357_a_319686]
-
în partea nord-estică a raionului Ismail. El se află la o distanță de 48 km nord-est de centrul raional Ismail. Prin această localitate trece drumul național Ismail-Odesa. Din apropierea acestei localități izvorăște râul Enica, care se varsă în Lacul Catalpug, în dreptul localității Hasan-Aspaga. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Fântâna-Zânelor (în ), în acel an el fiind redenumit Kirniciki. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului
Fântâna-Zânelor, Ismail () [Corola-website/Science/318357_a_319686]
-
început chiar să-și construiască case. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea răscoalei au fost arestați patru localnici. În 1925, poliția a descoperit o organizație clandestină. Țăranii din localitate au participat la demonstrația politică de la Ismail din 2 februarie 1930 în care s-a cerut împroprietărirea țăranilor cu pământ. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28
Fântâna-Zânelor, Ismail () [Corola-website/Science/318357_a_319686]
-
În război au luptat 36 săteni, 17 dintre ei murind pe front. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Fântâna-Zânelor în cea de Kirniciki. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Fântâna-Zânelor face parte din raionul Ismail al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 2.241 locuitori, preponderent bulgari. Locuitorii satului Fântâna-Zânelor se ocupă în principal
Fântâna-Zânelor, Ismail () [Corola-website/Science/318357_a_319686]
-
() este o comună francofonă din regiunea Valonia din Belgia. Comuna este formată din localitățile Gedinne, Bourseigne-Neuve, Bourseigne-Vieille, Houdremont, Louette-Saint-Denis, Louette-Saint-Pierre, Malvoisin, Patignies, Rienne, Sart-Custinne, Vencimont și Willerzie. Suprafața sa totală este de 151,56 km². La 1 ianuarie 2008 comuna avea o populație totală de 4.458 locuitori. Comuna Gedinne se învecinează cu comunele
Gedinne () [Corola-website/Science/318362_a_319691]
-
este o comună francofona din regiunea Valonia din Belgia. Comună este formată din localitățile , Mussy-la-Ville, Signeulx, Willancourt, Baranzy și Gennevaux. Suprafață totală a comunei este de 34,81 km². La 1 ianuarie 2008 comună avea o populatie totală de 4.296 locuitori. Comună este situată în sudul provinciei, în regiunea naturală Gaume, parte a
Musson () [Corola-website/Science/318348_a_319677]
-
regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Tașbunar. Are locuitori, preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 10 metri, în partea central-nordică a raionului Ismail. El se află la o distanță de 6 km de orașul Șichirlichitai. Teritoriul localității se află la confluența dintre râul Catalpugul Mare și râul Catalpugul Mic. După ce părăsește localitatea, râul Catalpugul Mare se varsă în Lacul Catalpug, la sud de acest sat. În perioada interbelică, autoritățile române l-au redenumit Regele Carol II. În
Șichirlichitai-Noi, Ismail () [Corola-website/Science/318356_a_319685]
-
la o altitudine de 10 metri, în partea central-nordică a raionului Ismail. El se află la o distanță de 6 km de orașul Șichirlichitai. Teritoriul localității se află la confluența dintre râul Catalpugul Mare și râul Catalpugul Mic. După ce părăsește localitatea, râul Catalpugul Mare se varsă în Lacul Catalpug, la sud de acest sat. În perioada interbelică, autoritățile române l-au redenumit Regele Carol II. În anul 1947 denumirea oficială a satului a fost schimbată din aceea de Șichirlichitai-Noi (în ), în
Șichirlichitai-Noi, Ismail () [Corola-website/Science/318356_a_319685]
-
după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Șichirlichitai-Noi în cea de Novokamianka. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Șichirlichitai-Noi face parte din raionul Ismail al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 116 locuitori, în continuare preponderent bulgari. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației
Șichirlichitai-Noi, Ismail () [Corola-website/Science/318356_a_319685]
-
componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Șichirlichitai-Noi face parte din raionul Ismail al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 116 locuitori, în continuare preponderent bulgari. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Novokameanka era vorbitoare de bulgară (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), ucraineană (%) și română (%).
Șichirlichitai-Noi, Ismail () [Corola-website/Science/318356_a_319685]
-
Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Muravleanca a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni, existând și o comunitate mică de români. La
Muravleanca, Ismail () [Corola-website/Science/318373_a_319702]
-
anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Un număr de 263 localnici au luptat în cel de-al doilea război mondial, 128 dintre ei murind pe front. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Muravleanca face parte din raionul Ismail al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.213 locuitori, preponderent ruși-lipoveni. Locuitorii satului Muravleanca se ocupă în principal
Muravleanca, Ismail () [Corola-website/Science/318373_a_319702]
-
i-au alungat pe colectorii de impozite veniți în sat pentru a lua bani de la țărani cu forța. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. Ofițerul Vitalie Zubac, originar din sat, a fost ales membru al Sfatului Țării din Basarabia și a votat pentru Unirea Basarabiei cu România. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Necrasovca-Nouă a făcut parte din componența României
Necrasovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318377_a_319706]
-
anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Un număr de 98 localnici au luptat în cel de-al doilea război mondial, 86 dintre ei murind pe front. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Necrasovca-Nouă face parte din raionul Ismail al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 2.051 locuitori, preponderent ruși-lipoveni. Locuitorii satului Necrasovca-Nouă se ocupă în principal
Necrasovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318377_a_319706]
-
raionului Ismail, pe malul sud-estic al lacului Catalpug. El se află la o distanță de 16 km est de centrul raional Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Doluchioi (în ), în acel an el fiind redenumit Bahate. Localitatea Doluchioi se află pe teritoriul regiunii istorice Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. Satul este atestat pentru prima dată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiind locuit de moldoveni și ucraineni . Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]
-
o răscoală țărănească care a fost înăbușită de jandarmii ruși. Cu această ocazie au fost arestați trei țărani. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Doluchioi a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și o comunitate de români. La recensământul
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]
-
cel de-al doilea război mondial, 38 dintre ei murind pe front. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Doluchioi în cea de Bahate. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. În 1964 a fost construit căminul cultural cu 640 de locuri. În 1967, s-a construit clădirea nouă a școlii, în 1975 o grădiniță și apoi un dispensar, magazine și baruri. În anii
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]
-
sau urmași ai deportaților ori ai prizonierilor de război), în Siberia (urmași ai basarabenilor sau nord-bucovinienilor deportați sau ai prizonierilor de război) și în Caucaz (urmași ai țăranilor basarabeni ce au venit după anul 1817 și care au fondat 10 localități în regiune). În Belarus nu există o comunitate româneasca compactă. În această țară locuiesc aproximativ 10 cetățeni români, dintre care majoritatea în Capitală, orașul Minsk. În același timp, la Minsk, funcționează "Societatea Culturală Moldova-Belarus", condusă de medicul Valiko Antonina Nikolaevna
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
DACIA" și "Societatea Culturală Română Bucovina". În Kazahstan trăiesc, pe lângă kazahi 102 de naționalități ce beneficiază de autodeterminare, pe care și-o exercită prin Adunarea Popoarelor din Kazahstan și prin asociații culturale. Populația românească din Caucaz este prezentă în 8 localități din cele 10 localități fondate de țărani români după anul 1817 aflate în Caucazul rusesc, raionul Krîmsk, ținutul Krasnodar. Ei formează o enclavă etnică românească în Rusia. A existat o tentativă de aducere în Regatul României la ordinul Mareșalului Ion
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]