29,295 matches
-
bujori Pe care parcă în neștire Noi ne plimba, de-atitea ori Crezând în visuri de iubire. Mi-e dor de teiul cel înalt Sub care ne opream anume Că numa-n ochii celuilat Să regăsim o întreagă lume... Mi-e dor de proaspătul nectar Al gurii dulci că fraga coapta Pe care-n parcul solitar Mi-l dăruiai cu-n ris, c-o șoaptă... Mi-e dor de glasul tău iubit Ce parcă și acuma îmi sună În sufletu-mi de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93308]
-
opream anume Că numa-n ochii celuilat Să regăsim o întreagă lume... Mi-e dor de proaspătul nectar Al gurii dulci că fraga coapta Pe care-n parcul solitar Mi-l dăruiai cu-n ris, c-o șoaptă... Mi-e dor de glasul tău iubit Ce parcă și acuma îmi sună În sufletu-mi de el vrăjit Deși nu suntem împreună Mi-e dor de acel farmec rar Ce ascund privirile-ti senine, Mi-e dor de visul tău ștrengar Mi-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93308]
-
coapta Pe care-n parcul solitar Mi-l dăruiai cu-n ris, c-o șoaptă... Mi-e dor de glasul tău iubit Ce parcă și acuma îmi sună În sufletu-mi de el vrăjit Deși nu suntem împreună Mi-e dor de acel farmec rar Ce ascund privirile-ti senine, Mi-e dor de visul tău ștrengar Mi-e dor, mi-e dor de tine...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93308]
-
c-o șoaptă... Mi-e dor de glasul tău iubit Ce parcă și acuma îmi sună În sufletu-mi de el vrăjit Deși nu suntem împreună Mi-e dor de acel farmec rar Ce ascund privirile-ti senine, Mi-e dor de visul tău ștrengar Mi-e dor, mi-e dor de tine...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93308]
-
glasul tău iubit Ce parcă și acuma îmi sună În sufletu-mi de el vrăjit Deși nu suntem împreună Mi-e dor de acel farmec rar Ce ascund privirile-ti senine, Mi-e dor de visul tău ștrengar Mi-e dor, mi-e dor de tine...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93308]
-
Ce parcă și acuma îmi sună În sufletu-mi de el vrăjit Deși nu suntem împreună Mi-e dor de acel farmec rar Ce ascund privirile-ti senine, Mi-e dor de visul tău ștrengar Mi-e dor, mi-e dor de tine...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93308]
-
se ține în sfîrșit alb, urcă lucrători cu dezafectarea, vesta portocalie de gunoier, iar Balcanii nume de război pe alveolele retrase ale Ardealului, izvoarele lui, primenite să curgă iar la lume, halta Măceu România îndesată priveliști inventează țări densitate, grele dor, de aceea și el inventat, nestrăbătute nume de pitoresc în toate părțile, Valea Streiului cu una din căile regelui, nu drepte sînt căile cele scurte, cum greșit calculează elinii, ci îndrumate pe sub Nor, Subcetate masă de neted sticlos, burtă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
clocotește de turle și turlișoare, avion imers în zbor, îndepărtîndu-se scufundă orizontul de nord, rigiditatea vaporilor nu e cer, Dolhasca înot de stol spre sud, muncitorul la calea ferată cazarmament pe roți, cercevelele cu perete vechiul vagon-dormitor, deschizi fereastra în dorul satului, stea ștearsă, prin urmare mai sigură, ziua după deal și lumina îi crește pe restul senin de indigo, vernil urma de rubin în involuția straturilor, nuanța atîrnă de strălucire și mlădierile ei au făcut-o zdrențe, nu este probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
puțin femeie decît bărbatul, animus-anima concept psihoestetic, linia spre Iași în lumini, cum la patru ani? de-abia o deschis copilu' ochii! Muncel, aici stau preoții? mănăstirea Cozia și picturile, aița unde 'lam? aici e malul Oltului, mie mi-e dor de domnul Fogg, ție nu? cum îl chema pe polițist? și pe prințesă cum o chema? da' nu știu dacî mai esti! totuși două călătoare au coborît, plasele plutesc în mîini, referința dincolo de tren, în autonomia lingvisticii, sau patru călători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
este, papistașii mai aproape, îmbogățiți și ei nemăsurat în zile de praznic, faciamo festa tutta via! Întors către Sine paliativ la deșertăciune, km 63+5 peste Moldova la munți luați în nume propriu, dar nu în desfătări se va opri dorul omului, te-ai obișnuit cu binele, cum să vreau să se termine, că sînt om din lume! angajez destinele altora, pe al meu inclusiv, pretinde "România-Pace!" muchea de sus a fabricii, războaiele răstălmăceau un bun mondial comun, n-au știut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de schimbat a XXIII-a oară, Vulturești Negrești linia de lumini, lunca neagră cu ele urcă mai sus și le acoperă, Negrești prea îngrijit pentru patru trenuri pe zi, așa e tema morții unica temă posibilă, ca și nădejdea ori dorul, cînd omul a plecat să locuiască în altă parte decît acasă, se lamentează apoi că deșertul urban, că omul-text plecat din literatură în tren, covor uscat frunzele, halta Rafaila iote-l pe Niculae! pășește mai cu încredere, după metoda spațială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sec de vitrine, troleibuzul 2062 Pentru mîndra ce-o iubesc! "Drumuri Ialoveni" 1936, bloc turn circular pe costișă, intrarea "Europarc", au declarat intravilan toată republica! Sociteni "Poienița veselă. Tabără de albină", bănățenească refren Sapă, mă bădiță, sapă / Că eu țin dorul... grămadă alias de apă, prima variantă ar fi fost cultism, Să știi că la primăvară / Și mîndruța a-ră! "Radio Noroc" Tinerețe, tinerețe, / Te-oi plînge la bătrînețe, noua Românie radiofonică ține din Autogara Sud, troițe cu statuete ca la catolici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
viata-o fulgerare? Încât n-apuci măcar a ști Ce ni s-a dat la fiecare Sau viitorul cum va fi? Câte au fost nu se mai știe, Ce-au trecut fără de rost, Putine-au fost cu bucurie Restul numai dor și post. Trecură anii și s-au dus, Pe-ntunecatele cărări, S-a adunat mult fir pe fus, Cât vom privi albastre zări?
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Niculai Șorea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93316]
-
a sufletului românesc. Schimbând direcția de înaintare și luând-o pe calea cunoașterii catafatice, Delavrancea își precizează din ce în ce mai clar concepția biologizantă a națiunii: "Părinții moșii și strămoșii, ne sunt patria; ei care au vorbit aceiași limbă, cari au avut acelaș dor, aceleași suferințe și aceleași aspirațiuni, e adevărata noastră patrie" (pp. 7-8). Națiunea este o realitate biologică transistorică, o "matcă fără sfârșit" din care ies "generații una din alta și se duc pe rând" (p. 7). Generațiile care se succed și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aceleași obiceiuri moștenite de la strămoșii Romano-Daci, au același trecut glorios, aceleași speranțe, aceleași aspirații pentru viitor" (p. 13). Deși definiția este turnată într-o formă maximalistă, astfel încât să stea la baza formării "Imperiului tuturor Românilor", "în vinele cărora curge acelaș dor frățesc" (p. 13), nu putem ignora detaliul, deosebit de important, care în fapt elimină din românitate pe frații ardeleni de crez unitar. Preaslăvind idealul națiunii înarmate și al societății militarizate (ultimul capitol se și intitulează sugestiv "Spre Națiunea Armată", p. 100
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dețin puterea. În 2005, Traian Băsescu a preluat acest electorat de la Iliescu, în 2012 acest electorat se întoarce după ce Traian Băsescu le taie pensiile și pare clar că partidul său va pierde următoarele alegeri. Astăzi, acestui electorat nu îi este dor de Ceaușescu, ci îi este mai degrabă dor de viață. Până la urmă nostalgia după trecutul comunist a devenit un loc social, un teritoriu al memoriei colective unde se întâlnesc toate generațiile. Poate singurul loc unde românii se mai pot simți
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
acest electorat de la Iliescu, în 2012 acest electorat se întoarce după ce Traian Băsescu le taie pensiile și pare clar că partidul său va pierde următoarele alegeri. Astăzi, acestui electorat nu îi este dor de Ceaușescu, ci îi este mai degrabă dor de viață. Până la urmă nostalgia după trecutul comunist a devenit un loc social, un teritoriu al memoriei colective unde se întâlnesc toate generațiile. Poate singurul loc unde românii se mai pot simți solidari. Deshumarea soților Ceaușescu, de exemplu, nu a
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
prezinți oricum profesorii pe care i-ai întâlnit. Și, totuși, Leon consemnează: „Haeckel nu era un profesor ca toți ceilalți, de la care elevul putea să învețe numai o sumă de cunoștințe. Fiecare lecție deschidea noi orizonturi și trezea în fiecare dorul de a ști și de a învăța asupra subiectului tratat mai mult decât putea el să ne spună într-o oră, excitând, în același timp inițiativa pentru studii personale. El mai era și un adevărat educator, a cărui viață privată
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
om politic m-a uimit sincer, dar fraza următoare din monologul lui m-a pus direct pe gânduri. "N-aveți nicio grijă sau, de fapt, vă propun, da, aveți de ce să fiți îngrijorați, căci sunt convins că-mi veți duce dorul, adică vă veți gândi la mine la umbra noului regim în Chile cu nostalgie". Recunosc că pronosticul lui Pinochet nu a fost exagerat peste măsură. Dar nu de relațiile noastre cu Chile vreau să vorbesc acum, ci de un fapt
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
curioși care doreau să mă vadă. Moș Tudor mă atacă frontal și se vedea la el o mică poftă de polemică. Bine ai venit, Ambasadorule! Văd că nu ne uiți. Cum o să uiți mama, fratele și sora? Mă topeam de dorul lor! Dar dacă n-ar fi ei, ai mai veni?! E o prostie să mă gîndesc la asta. Fratele este cu zece ani mai mic... Ei, întreb și eu așa, teoretic. "Teoretic" este cuvîntul adînc, învățat mai recent, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
puțin pînă la ziuă. Un duș mai rece puțin și sînt vesel. Cafeaua este excelentă și răspund la telefon vesel. Era amicul meu, doctorul X de la spitalul Socola. Pot trece pe la tine? mă întreabă vesel oarecum. Sigur, chiar îmi era dor de o tacla. Pe la orele 11 vine amicul meu și parchează în refugiul de pe stradă. Ne așezăm la taclale și după o oră își ia rămas bun. Îl conduc curtenitor pînă la mașină și îl sfătuiesc: Mergi înainte și întoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cuba în 1492 și copleșit de frumusețea locurilor a exclamat: "es la tierra más hermosa que ojos humanos han visto"*. Avionul zumzăie monoton și gîndurile mă întorc în timp. Privesc prin hublou defilarea pămînturilor cubaneze. Curajoși din Europa uitau cuvîntul "dor" și se instalau aici pentru a construi o altă lume. Uitau pămînturile natale care nu i-au acceptat, uitau prieteni, uitau chiar soții și copii. Cu suflete împietrite, cu sentimente ucise, cu dureri înăbușite, înfruntau o climă care nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
14, să știți că subsemnatul este la zece mii de metri deasupra Atlanticului și merge cu circa 1000 km/h, spre Spania. Un zgomot surd și amețitor de monoton te lasă să dormi sau să ajungi deja la destinație. Cu gîndul. Dorul este anihilat de aventura voiajului, aproape că ești fără voință. Mereu mintea se joacă cu imagini ușoare, paradisiace, între somn, realitate și vis... Sînt deja pe terasă... dimineața, o cafea și văd orașul, Mitropolia, Universitatea, Regimentul, Șorogarii în zare, Tătărașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încă una... Da, sînt deja acasă, la ai mei. Savurez bucuria revederii locurilor atît de familiare, bucuria întoarcerii la matcă. Vă văd și pe dumneavoastră, care citiți aceste rînduri chinuite de zbuciumul Reîntoarcerii. Bine v-am regăsit. O, cît de dor îmi era de voi! Nu, nu-i prea devreme salutul meu. Cît mai este de la Madrid? O azvîrlitură de băț! De aceea vă rog să primiți un pic mai devreme salutul meu: Mi-a fost atît de dor de voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cît de dor îmi era de voi! Nu, nu-i prea devreme salutul meu. Cît mai este de la Madrid? O azvîrlitură de băț! De aceea vă rog să primiți un pic mai devreme salutul meu: Mi-a fost atît de dor de voi! Cuprins Cuvîntul autorului 7 Capitolul I Incursiuni prin memorie 19 Același pămînt 21 Ispită și păcat 24 Mămăliguța lui moș' Vasile 27 Tovarăși de viață 30 Teroristul din Ghireni 33 Pișca la Ghireni 35 Costică Cotiugă urmașul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]