27,148 matches
-
a fost regia autonomă de stat care a deținut monopolul telecomunicațiilor, radiocomunicațiilor și poștei în România, din care s-au desprins în anul 1991 companiile de stat Romtelecom și Poșta Română. La 2 ianuarie 1990 s-a făcut un prim pas de reorganizare a sectorului de telecomunicații în România, adoptându-se o soluție de urgență de separare instituțională a activităților. Astfel, Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor s-a desființat prin divizarea acestuia
ROM-POST-TELECOM () [Corola-website/Science/317938_a_319267]
-
a făcut un prim pas de reorganizare a sectorului de telecomunicații în România, adoptându-se o soluție de urgență de separare instituțională a activităților. Astfel, Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor s-a desființat prin divizarea acestuia în două entități, Ministerul Transporturilor și Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor. Acesta din urmă a preluat de la vechiul minister toate structurile la nivel central, regional și județean din domeniul telecomunicațiilor, radiocomunicațiilor și poștei. Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor s-a reorganizat la scurt timp, în data de 30 iulie 1990
ROM-POST-TELECOM () [Corola-website/Science/317938_a_319267]
-
Astfel, Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor s-a desființat prin divizarea acestuia în două entități, Ministerul Transporturilor și Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor. Acesta din urmă a preluat de la vechiul minister toate structurile la nivel central, regional și județean din domeniul telecomunicațiilor, radiocomunicațiilor și poștei. Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor s-a reorganizat la scurt timp, în data de 30 iulie 1990, prin separarea responsabilităților executive de cele operative și de exploatare. Astfel, la această dată s-au înființat atât Ministerul Comunicațiilor cât și , prima „regie
ROM-POST-TELECOM () [Corola-website/Science/317938_a_319267]
-
și Telecomunicațiilor s-a desființat prin divizarea acestuia în două entități, Ministerul Transporturilor și Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor. Acesta din urmă a preluat de la vechiul minister toate structurile la nivel central, regional și județean din domeniul telecomunicațiilor, radiocomunicațiilor și poștei. Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor s-a reorganizat la scurt timp, în data de 30 iulie 1990, prin separarea responsabilităților executive de cele operative și de exploatare. Astfel, la această dată s-au înființat atât Ministerul Comunicațiilor cât și , prima „regie autonomă” din
ROM-POST-TELECOM () [Corola-website/Science/317938_a_319267]
-
30 iulie 1990, prin separarea responsabilităților executive de cele operative și de exploatare. Astfel, la această dată s-au înființat atât Ministerul Comunicațiilor cât și , prima „regie autonomă” din România, care a preluat activitatea operațională în domeniul telecomunicațiilor, radiocomunicațiilor și poștei, în timp ce ministerul a rămas responsabil cu elaborarea și aplicarea politicilor, strategiilor și reglementărilor în domeniu. Noua regie autonomă nu era cu mult diferită de sistemul centralizat din perioada comunistă. Așa că, un an mai târziu, la 1 iulie 1991, ROM-POST-TELECOM a
ROM-POST-TELECOM () [Corola-website/Science/317938_a_319267]
-
reglementărilor în domeniu. Noua regie autonomă nu era cu mult diferită de sistemul centralizat din perioada comunistă. Așa că, un an mai târziu, la 1 iulie 1991, ROM-POST-TELECOM a fost reorganizată. În urma acestei reorganizări au luat naștere patru regii autonome: Romtelecom, Poșta Română, Radiocomunicații, Inspectoratul General al Radiocomunicațiilor (IGR) și societatea comercială pe acțiuni Bancpost. "Inspectoratul General al Radiocomunicațiilor (IGR)" a devenit, în 1997, "Inspectoratul General al Comunicațiilor (IGC)", iar în 2002 — "Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației (IGCTI)", pentru ca în
ROM-POST-TELECOM () [Corola-website/Science/317938_a_319267]
-
și reglementării acestui sector: Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației (IGCTI) și Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații (ANRCTI). Înainte de 1990, Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor era cel care administra spectrul de frecvențe radio, prin intermediul Serviciului „Frecvențe” din cadrul Direcției generale de poștă și telecomunicații. Recunoscându-se importanța strategică a celor două activități, transporturi și telecomunicații, pentru dezvoltarea infrastructurii naționale, pe data de 2 ianuarie 1990 s-a făcut un prim pas de reorganizare a sectorului de telecomunicații în România, adoptându-se o
Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații () [Corola-website/Science/317937_a_319266]
-
a făcut un prim pas de reorganizare a sectorului de telecomunicații în România, adoptându-se o soluție de urgență de separare instituțională a activităților. Astfel, Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor s-a desființat prin divizarea acestuia în două entități, Ministerul Transporturilor și Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor. Acesta din urmă a preluat de la vechiul minister toate structurile la nivel central, regional și județean din domeniul telecomunicațiilor, radiocomunicațiilor și poștei, atât pe cele cu atribuții executive și de reglementare, cât și pe cele cu caracter operațional
Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații () [Corola-website/Science/317937_a_319266]
-
Astfel, Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor s-a desființat prin divizarea acestuia în două entități, Ministerul Transporturilor și Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor. Acesta din urmă a preluat de la vechiul minister toate structurile la nivel central, regional și județean din domeniul telecomunicațiilor, radiocomunicațiilor și poștei, atât pe cele cu atribuții executive și de reglementare, cât și pe cele cu caracter operațional. Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor s-a reorganizat la scurt timp, în data de 30 iulie 1990, prin separarea responsabilităților executive de cele operative și
Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații () [Corola-website/Science/317937_a_319266]
-
Telecomunicațiilor. Acesta din urmă a preluat de la vechiul minister toate structurile la nivel central, regional și județean din domeniul telecomunicațiilor, radiocomunicațiilor și poștei, atât pe cele cu atribuții executive și de reglementare, cât și pe cele cu caracter operațional. Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor s-a reorganizat la scurt timp, în data de 30 iulie 1990, prin separarea responsabilităților executive de cele operative și de exploatare. Astfel, la această dată s-au înființat atât Ministerul Comunicațiilor , cât și ROM-POST-TELECOM, prima „regie autonomă
Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații () [Corola-website/Science/317937_a_319266]
-
iulie 1990, prin separarea responsabilităților executive de cele operative și de exploatare. Astfel, la această dată s-au înființat atât Ministerul Comunicațiilor , cât și ROM-POST-TELECOM, prima „regie autonomă” din România, care a preluat activitatea operațională în domeniul telecomunicațiilor, radiocomunicațiilor și poștei, în timp ce ministerul a rămas responsabil cu elaborarea și aplicarea politicilor, strategiilor și reglementărilor în domeniu. Ministerul Comunicațiilor a înțeles că noua regie autonomă nu va putea funcționa multă vreme în acea formulă, deoarece nu era cu mult diferită de sistemul
Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații () [Corola-website/Science/317937_a_319266]
-
multă vreme în acea formulă, deoarece nu era cu mult diferită de sistemul centralizat din perioada comunistă. Așa că, un an mai târziu, la 1 iulie 1991, ROM-POST-TELECOM s-a reorganizat . În urma acestei reorganizări au luat naștere patru regii autonome: Romtelecom, Poșta Română, Radiocomunicații, Inspectoratul General al Radiocomunicațiilor (IGR) și societatea comercială pe acțiuni Bancpost. IGR avea să devină ulterior IGCTI. În mai 1997, Inspectoratul General al Radiocomunicațiilor, cu atribuții în gestionarea spectrului de frecvențe radioelectrice și control tehnic în domeniul radiocomunicațiilor
Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații () [Corola-website/Science/317937_a_319266]
-
mai 1997, Inspectoratul General al Radiocomunicațiilor, cu atribuții în gestionarea spectrului de frecvențe radioelectrice și control tehnic în domeniul radiocomunicațiilor, se transformă în regia autonomă Inspectoratul General al Comunicațiilor (IGC) și primea noi atribuții în supravegherea și controlul telecomunicațiilor și poștei. În martie 2002, IGC avea să treacă printr-o nouă transformare, devenind instituție publică aflată în subordinea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației. Tot atunci, la atribuțiile Inspectoratului s-a adăugat și administrarea proiectelor de guvernare electronică, astfel încât Inspectoratul General al
Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații () [Corola-website/Science/317937_a_319266]
-
a SLD (second level domain) .eu pentru numele de domenii rezervate României. Sub denumirea Autoritatea Națională pentru Comunicații (ANC), instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Guvernului, autoritatea de reglementare a devenit unicul administrator al politicilor din domeniul comunicațiilor electronice, poștei și tehnologiei informației. În data de 19 martie 2009, Autoritatea a trecut sub controlul Parlamentului României, prin reorganizarea sa sub denumirea (ANCOM), autoritate publică autonomă. Unul dintre obiectivele principale ale ANCOM îl constituie protejarea utilizatorilor de servicii de comunicații din
Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații () [Corola-website/Science/317937_a_319266]
-
precum: De asemenea, ANCOM tratează cu deosebită atenție aspectul relațiilor internaționale care depășesc granițele Uniunii Europene, Autoritatea fiind implicată în activitățile unor organisme internaționale precum Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT), Uniunea Poștală Universală (UPU) sau Conferința Europeană a Administrațiilor de Poștă și Telecomunicații (CEPT). Conducerea este asigurată de un președinte și de 2 vicepreședinți, numiți de primul-ministru pe o perioadă de 5 ani. Președinții ANCOM:
Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații () [Corola-website/Science/317937_a_319266]
-
de artă și cronicar dramatic la „Contemporanul" (1954-1969), din 1969 până în 1992 este titularul cronicii dramatice la „România literară". Colaborează și la „Astra", „Ateneu", „Cronica", „Familia", „Ramuri", „Teatrul", „Tribuna", „Viața românească" etc. Pentru publicul larg se face cunoscut cu rubrica „Poșta veselă", pe care o susține ani de-a rândul în cadrul emisiunii „Unda veselă" la Radio București. A scris scenarii radiofonice, pentru filme de televiziune (Arta conversației, 1975), documentare (despre Lucia Sturdza Bulandra, 1961), de desene animate (Căsuțe ascunse, 1961) sau
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
a fost o companie românească înființată în 2003 cu scopul de a deveni un furnizor alternativ al Romtelecom pentru serviciile de telefonie fixă din România. Acționarii companiei erau Poștă Română - 80%, Grupul Industrial Român (GIR) - 10%, Banca Comercială Română (BCR) - 5%, SIF Oltenia și SIF Banat-Crișana, fiecare cu câte 2,5%. Încă de la început, a fost gândită că o modalitate pentru Chină pentru a intra pe piața de telecomunicații
POSTelecom () [Corola-website/Science/323949_a_325278]
-
de telecomunicații. Deoarece bancă nu a primit garanții de stat, finanțarea a întârziat, iar proiectul POSTelecom a stagnat. În martie 2006, Banca Comercială Română, Grupul Industrial Român, SIF Oltenia și SIF Banat-Crișana au ieșit din acționariatul POSTelecom. În martie 2007, Poștă Română a vandut participația de 80% pentru 5 milioane de euro către "Tactical Network", un fond ceh de investiții susținut de compania chineză ZTE.
POSTelecom () [Corola-website/Science/323949_a_325278]
-
a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din anul 2015 din județul Vaslui la numărul 258, având codul de clasificare . În imediata apropiere a acestui pod s-a aflat satul Docolina, localitate cu rezonanță istorică unde a fost stație de poștă. Satul Docolina este atestat documentar într-un uric domnesc din 15 iunie 1433 prin care domnitorul Iliaș I al Moldovei (1432-1433), fiul lui Alexandru cel Bun, i-l dădea clucerului Onea drept răsplată pentru slujirea sa credincioasă. Aici a fost
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
începutul secolului al XVII-lea boierului Mihai Furtună, această danie fiind întărită de domnitorul Simion Movilă, printr-un hrisov din 5 decembrie 1633. Același domnitor poruncise, printr-un hrisov din 10 august 1633, ca satul Docolina să devină „menzil de poștă domnească și loc de popas pentru diferite slugi domnești și boierești”, proprietarul și sătenii beneficind de mai multe privilegii și scutiri. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, vornicul Alecu Greceanu a înființat un rateș pe lângă vechea stație de
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
domnească și loc de popas pentru diferite slugi domnești și boierești”, proprietarul și sătenii beneficind de mai multe privilegii și scutiri. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, vornicul Alecu Greceanu a înființat un rateș pe lângă vechea stație de poștă de la Docolina. Domnitorul Ioniță Sandu Sturza (1822-1828) dispunea la 21 aprilie 1825 ca "„ratoșul ce-l face vornicul Alecu Greceanu la Docolina de pe moșia Târzii să slujească statornic pentru menzil și găzduirea musafirilor domnești”". În anul următor, prin hrisovul din
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
a acordat o atenție deosebită căilor de comunicații, în timpul domniei sale fiind realizată o importantă rețea de drumuri și poduri de piatră, ce legau capitala Moldovei, Iași, cu principalele centre comerciale din țară și din străinătate. În acea perioadă, drumul de poștă între Iași și partea de sud a Moldovei traversa râul Bârlad pe un pod de lemn, care ajunsese în timp într-un stadiu de uzură avansată și nu mai prezenta nicio siguranță pentru circulație. Acest lucru este consemnat într-un
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
gheață, caii alunecau, iar oamenii cădeau prin gheața subțire în lacuri. În zori, armata s-a apropiat de un pârâu denumit Stony Brook. Ei au urmat cursul acestui râu cale de o milă, până când acesta s-a intersectat cu drumul poștei dintre Trenton și Princeton. La dreapta de acest drum, însă, mai era un drum nefolosit care traversa ferma lui Thomas Clark. Drumul nu se vedea de pe drumul poștei, trecea prin pământ desțelenit și ducea într-o zonă de unde se putea
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
râu cale de o milă, până când acesta s-a intersectat cu drumul poștei dintre Trenton și Princeton. La dreapta de acest drum, însă, mai era un drum nefolosit care traversa ferma lui Thomas Clark. Drumul nu se vedea de pe drumul poștei, trecea prin pământ desțelenit și ducea într-o zonă de unde se putea intra în oraș pe oriunde, deoarece britanicii îl lăsaseră neapărat. Washington rămăsese în urmă, întrucât plănuise să atace și să captureze avanposturile britanice înainte de răsărit, pentru a captura
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
liniile britanice. Hitchcock a ordonat apoi oamenilor săi să atace, iar britanicii au început să fugă. Britanicii au încercat să-și salveze artileria, dar milițiile au atacat și ele, iar Mawhood a ordonat retragerea. Britanicii s-au retras spre drumul poștei urmați de americani și de Washington, care striga: „Frumoasă vânătoare de vulpi, flăcăii mei!”. Unii americani reușiseră să pătrundă pe drum pentru a bloca retragerea britanicilor peste pod, dar Mawhood a ordonat o șarjă la baionetă, prin care a spart
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]