29,295 matches
-
mănăstiri Hlincii. Si au rămas călugării de la Bârnova denaintea domniei mele și din toată legea țărăi.” Unde se aflau acele mori, mărite Spirit? - Apoi acele mori se găseau pe pârâul Nicolinei,mai jos de mănăstirea Hlincea. Nu cumva îți era dor de o nouă gâlceavă, dragule neliniștit? - Mărturisesc că nu mi-i dor de vreo gâlceavă între fețe bisericești. Când aud de așa ceva, nu știu cum, dar mi-i cam peste mână. Le prefer pe cele sfinte, în locul celor lumești...Nu-ți place
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nu să răsipească și să tocmească cele ce s-or strica dupe vreme.” - Uite de unde aveam să aflu, mărite Spirit, că vodă Matei Ghica și-a făcut „Casa de vânătoare” pe moșia mănăstirii Sfântul Atanasie!Nu ți s-o făcut dor și de alte noutăți, dragule? - Calule, mănânci ovăz? Cred însă că am ghicit noutatea, mărite Spirit. Dă-mi voie s-o dezvălui eu. - Intotdeauna m-am bucurat când mi-ai amintit câte ceva deosebit. - De multe ori am vorbit despre încălcări
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Corvia, iar a IV-a la dl.Hrisosceleu. Cum a fost cum n-a fost, am absolvit școala primară în vara anului 1871, cu atestat în regulă, și eram printre băieții buni, nu atât prin câtă carte știam, ci prin dorul ce se deșteptase în mine de a învăța mai departe” - își depănă amintirile învățătorul Michiu către biograful și ruda sa Gh. Ghibănescu, profesorul și cercetătorul ( Anuarul școlii normale „Vasile Lupu” din Iași, nr. 4/1926/1927 și Anuarul jubiliar al
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
înălțime când e rămas să închidă portița. Îi așteaptă întoarcerea spre-al vedea din față. Își schimbă impresia. „Da e un bărbat serios, plin de prestanță, chiar dacă e mic de statură », își zice Săndel. - Săru‟mâna tanti Emilia. Mi-era dor de matale. Am auzit că te-ai căsătorit, domnul e soțul? - Da, Săndele. Bună seara, faceți cunoștință ! Soțul, și fratele meu, mezinul, cum îi mai zicem noi. - Gheorghiu Sandu, apoi zâmbind, cum îmi spun ai casei : Săndel ! - Gruia Gheorghe, ai
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Maiestății Sale că înclinația și cunoștințele sale merg exclusiv către domeniul politicului, îi aminti cu plecăciune de starea în care se află, și anume că n-a descoperit încă vreo țară după care zelu-i și avuția-i risipită să ducă dorul, după ce a trebuit să-și sacrifice aici două treimi din averea cuvenită rangului și educației sale. Maiestatea Sa a binevoit să-i spună: Aș fi un pic răbdător, căci situația din Valahia e tulbure din pricina Porții, iar Înălțimea sa dorește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
vibrează și eu mă cutremur, Când vom fi-mpreuna, iarăși o sa tremur. Nouri trec pe ceruri și în zări se duc, Numai eu sunt singur, singur că un cuc. Gânduri trec prin minte și ajung în piept, Tot mi-e dor de tine și tare te aștept.. Clipa-i tare grea, când te văd că treci, Când ajungi la mine, nu te las să pleci. Nu mai sta departe, fără nici o știre, Ca imi ești în lume, singura iubire. Vino, hai
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93343]
-
sfârșește în războiul din 1916-1918. La scurt timp, mama Eleonora, bolnavă, se stinge și ea din viață. Ionică împreună cu sora sa Elena este nevoit să-și continue firul vieții în familia moșului său Păvănescu. Copil vioi, zburdalnic, dar pătruns de dorul și lipsa părinților își petrece anii copilăriei în satul natal unde urmează și primii ani de școală. Între anii 1917-1922 frecventează cursurile Școlii elementare din Blăgești, avându-l ca învățător pe Virgil Filimon. Cu dragoste de învățătură, Ionică deprinde ușor
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
-Ți duce Învață-l Tu amara rugăciune Din clipele suirilor pe cruce. O superbă mărturie de credință, dar și de iubire de neam, regăsim și în „Crez”: Cred într-unul Dumnezeu Tatăl ziditorul, Ce-a-nfrățit în neamul meu Sfântul crez cu dorul. Impresionantă este poezia „Carte poștală”, în care ne dăm seama că poetul nu știa nimic din ceea ce se întâmplă în afara închisorii, unde, însă, realizează greutatea vieții membrilor familiei sale, de aceea le cere să l uite, dar se simte dragostea
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
lumii întregi viață cu Tine să pot da. Maica Teodosia ne arată exemplul omului ajuns la nepătimire, care dacă manifestă sentimentul de dragoste, acesta e în primul rând închinat lui Dumnezeu. Ți-am trimis spre ceruri, tainică solie, Dragostea curată, dor nepătimaș, Să-mi gătești de nuntă, haină argintie Și-n sclipiri de soare să-mi gătești sălaș. Dragoste curată, dorul din solii, Cu miros de smirnă-n rugă să se-mbine. Ca să urce fumu-n valuri viorii, Către Tine, Doamne, numai
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
sentimentul de dragoste, acesta e în primul rând închinat lui Dumnezeu. Ți-am trimis spre ceruri, tainică solie, Dragostea curată, dor nepătimaș, Să-mi gătești de nuntă, haină argintie Și-n sclipiri de soare să-mi gătești sălaș. Dragoste curată, dorul din solii, Cu miros de smirnă-n rugă să se-mbine. Ca să urce fumu-n valuri viorii, Către Tine, Doamne, numai către Tine. Superbă și emoționantă deopotrivă este poezia „Pomelnic”, în care Zorica Lațcu se roagă la Dumnezeu pentru toți cei
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ce este, oarecum paradoxal. Dar nu paradoxal ci explicabil, voi bârfi fluturii căci, deși fug ca dracu’ de tămâie, ca om sunt și eu supus uneori subiectivismului, reacționând la stimuli neașteptați: realii fluturi evocați deunăzi. Și de care ne e dor, de ei și de culorile lor, acum când totul e cenușiu: arbori desfrunziți ca și cerul, situați undeva Între antitezele albului zăpezii și negrului pământului umed, Între negentropie și entropie adică, ambele la fel de greu de suportat. Și Încă, avem și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu un adjectival felin „miau“, scap cu totul teafăr... „Meridian“, 30 august 2002, ora 12,52 60. Olimpia Nici o pisică nu obișnuiește să dea socoteală de „lucrăturile“ ei. Iar dacă acum o fac, e doar pentru ca să mă invidiați: Mă apucase dorul după locurile În care am pus pentru prima dată lăbuța În Europa. Și totuși, o mie de kilometri nu-i prea simplu nici chiar pentru voi. Mai bine s’o conving pe buna mea prietenă să mă ia cu ea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de pe un ogor, nu dintr’un reactor chimic. Pisicuța din poveste s’a trezit, opunând o frondă, chiar de seamănă a greva foamei, pentru a-și determina prietenul biped să-i dea ascultare. Poate mă voi trezi și eu, cu dorul murmurului izvorului ori pădurii; dar față de cine să protestez? A mă Întoarce la Natură nu se mai poate. A mă acorda cu ea, așa cum este acum chiar, iarăși nu se poate, căci vreau mai mult decât e dispusă ea a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de asta, ca să nu adormiți În prezent: chiar trecutul s’a procopsit cu enigme... pe seama cărora trăiește o armată de istorici, după cum o alta trăiește scrutând viitorul, sau curiozitățile. Două armate care de fapt caută să obțină tot banalitatea, În dorul somnului din Eden. Fără a-l câștiga Însă. Știți ce? Printre cei ce suferă de „insomnie“ e și viitorul meu colocatar; nevoit astfel să vină iarăși la microfon. Ați devenit curioși? „Arpegii duminicale“, 22 martie 2001, ora 18,02 3
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
joc, un simplu joc, un vis, dar un vis măreț împlinit. Singura care a reușit să adune în spatele atâtor momente de așteptare emoțiile, bucuriile, neajunsurile și speranțele, a fost mama, deoarece tata a plecat mult prea devreme „în lumea fără de dor”, la nici patruzeci și cinci de ani, mama rămânând văduvă la patruzeci și trei de ani, cu doi copii mari, eu studentă și fratele meu la liceul de marină. Prin natura structurii mele sufletești, a ceea ce Doamne-Doamne mi-a picurat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
arderile și vulcanismul mamei pe de o parte, dar și echilibrul și diplomația tatălui nostru de cealaltă parte. La acestea se adaugă rădăcinile și vibrațiile noastre ancestrale, comunitatea căreia i-am aparținut și desigur instrucția și educația primite. Mi-e dor, mi-e tare dor de anii aceia frumoși, așezați și parcă rânduiți să-și consume în liniște și decență, parcursul lor firesc. Cred că mi-e dor și de una din „fricile” copilăriei mele cu care am avut ceva de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
pe de o parte, dar și echilibrul și diplomația tatălui nostru de cealaltă parte. La acestea se adaugă rădăcinile și vibrațiile noastre ancestrale, comunitatea căreia i-am aparținut și desigur instrucția și educația primite. Mi-e dor, mi-e tare dor de anii aceia frumoși, așezați și parcă rânduiți să-și consume în liniște și decență, parcursul lor firesc. Cred că mi-e dor și de una din „fricile” copilăriei mele cu care am avut ceva de luptat, dar pe care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
comunitatea căreia i-am aparținut și desigur instrucția și educația primite. Mi-e dor, mi-e tare dor de anii aceia frumoși, așezați și parcă rânduiți să-și consume în liniște și decență, parcursul lor firesc. Cred că mi-e dor și de una din „fricile” copilăriei mele cu care am avut ceva de luptat, dar pe care le-am biruit aplicând exercițiul cunoașterii de sine, precum și pe cel al raportării la semeni și colectivitate. Aveam, cred, în jur de patru
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
o existență ce s-a consumat mult prea repede. Tata n-a știut și n-a vrut să trăiască de sine și pentru sine, a ars pentru semeni, a vibrat și s-a scurs asemenea Dunării: „Dunăre, potecă lină, De dor inima mi-e plină. Dunăre pe valuri line, Mi-aș dori să fiu ca tine. Dunăre, un val și-un dor, Fă-mă pasăre să zbor.” V. Murgociștii brăileni Nu știu pentru alții, însă pentru mine anii de liceu vor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și pentru sine, a ars pentru semeni, a vibrat și s-a scurs asemenea Dunării: „Dunăre, potecă lină, De dor inima mi-e plină. Dunăre pe valuri line, Mi-aș dori să fiu ca tine. Dunăre, un val și-un dor, Fă-mă pasăre să zbor.” V. Murgociștii brăileni Nu știu pentru alții, însă pentru mine anii de liceu vor rămâne referențiali în parcursul meu existențial și desigur, profesional. Au fost cei mai frumoși, liniștiți, așezați și mi-au dat cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mă ridic, fiindu-mi sprijin și alinare. Adina a plecat departe, mult prea departe, însă reușim să păstrăm relația constantă, grație internetului și suplimentelor sale tehnice informaționale. Aici Mihnea m-ajută mult și-mi ușurează relaționarea, rămân doar distanța și dorul acelor clipe stocate în amintirile noastre. Mi-e dor de magia viselor noastre de atunci, mi-e dor de neliniștile și neputințele noastre de atunci. Îmi lipsesc acele zile de studiu, când alături de Adina parcurgeam geografia regională, în condițiile în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
plecat departe, mult prea departe, însă reușim să păstrăm relația constantă, grație internetului și suplimentelor sale tehnice informaționale. Aici Mihnea m-ajută mult și-mi ușurează relaționarea, rămân doar distanța și dorul acelor clipe stocate în amintirile noastre. Mi-e dor de magia viselor noastre de atunci, mi-e dor de neliniștile și neputințele noastre de atunci. Îmi lipsesc acele zile de studiu, când alături de Adina parcurgeam geografia regională, în condițiile în care învățam uneori și la sala de duș, iar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
relația constantă, grație internetului și suplimentelor sale tehnice informaționale. Aici Mihnea m-ajută mult și-mi ușurează relaționarea, rămân doar distanța și dorul acelor clipe stocate în amintirile noastre. Mi-e dor de magia viselor noastre de atunci, mi-e dor de neliniștile și neputințele noastre de atunci. Îmi lipsesc acele zile de studiu, când alături de Adina parcurgeam geografia regională, în condițiile în care învățam uneori și la sala de duș, iar condensul precipita adesea pe caietele noastre, picăturile de apă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și neputințele noastre de atunci. Îmi lipsesc acele zile de studiu, când alături de Adina parcurgeam geografia regională, în condițiile în care învățam uneori și la sala de duș, iar condensul precipita adesea pe caietele noastre, picăturile de apă diluând cerneala. Dor îmi este de lungile sporovăieli cu fetele mele dragi, de momentele tihnite, aproape domestice, ce le consumam în prezența colegei noastre Beti, care niciodată n-a renunțat la „șiretul său magic”. Era cu siguranță ceva ce o relaxa și implicit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de țară: unii la Brăila, alții la Iglița, pe malul celălalt al Tulcei. Odată cu timpul, s-a întâmplat ca cel mai mândru flăcău din Brăila să se îndrăgostească de o fată din Iglița. Într-o bună zi, nemaiputându-și ascunde dorul în suflet, s-a dus el sau o fi trimis pe cineva în pețit la fată. Pesemne și pe vremea uriașilor se întâmpla ceea ce se întâmplă uneori la noi, adică fata a întâmpinat cu refuz dorințele flăcăului. Această faptă nesocotită
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]