26,844 matches
-
În 1792, în timp ce era ocupat de Ignațiu Batthyány, reședința episcopală a castelului a fost afectată de un incendiu, fiind ulterior reparată. Imobilul a fost naționalizat în timpul perioadei comuniste și folosit drept magazie, depozit de cereale, depozit de mobilă și ca fabrică de prelucrare a cărnii. Latura de nord a edificiului s-a prăbușit în 1981. În cursul cercetărilor arheologice efectuate în curtea castelului au fost descoperit pietre funerare legate probabil de mănăstirea dominicană care a funcționat aici. În anii 1991-1999 a
Castelul Martinuzzi () [Corola-website/Science/336054_a_337383]
-
Prut cu Imperiul Țarist a fost închisă ermetic de ruși, astfel că voluntarii au pierdut contactul cu Regatul, contact care fusese stabilit în anii de neutralitate. Deoarece guvernul țarist avea nevoie de mână de lucru pe marile moșii și în fabrici, a privit cu rezervă eliberarea prizonierilor și s-a împotrivit acesteia. La manifestarea rezervei politicii guvernului rus a contribuit și lipsa de simpatie pentru o acțiune care nu ar fi corespuns scopurilor politice postbelice, existența unui stat român puternic rezultat
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în 1989. S-a născut în Satu Mare într-o familie de etnie șvabă. Bunicii săi vorbeau încă dialectul șvăbesc, ci nu părintii, din cauza maghiarizării în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tatăl său, László, era un tehnician într-o mare fabrică, în timp ce mama sa, Éva, era anestezistă într-un spital. Împreună cu sora sa mai mică Hedwig, s-a apucat de scrimă din copilărie, familia sa locuind pe lângă sala de scrimă „Alexandru Csipler” din Satu Mare. Când avea 12 ani, Zita a devenit
Zita Funkenhauser () [Corola-website/Science/336104_a_337433]
-
sala de scrimă „Alexandru Csipler” din Satu Mare. Când avea 12 ani, Zita a devenit campioană națională la categoria de vârstă. În anul 1978 a primit tatăl sa autorizația de emigrare și a plecat singur. Și-a găsit de lucru la fabrica Mercedes din Sindelfingen și în anul următor a putut aduce și familia în Germania. Părintii săi au ales Tauberbischofsheim, unul dintre centrele importante ale scrimei din Germania, pentru că fiice lor să se adapteze ușor la viața de acolo. Astfel au
Zita Funkenhauser () [Corola-website/Science/336104_a_337433]
-
este o instituție de învățământ superior de stat din Łódź, Polonia. Inițial situată într-o clădire a unei vechi fabrici din orașul Łódź, astăzi acoperă aproape 200.000 mp în peste 70 de clădiri separate, majoritatea dintre ele situate în principala zonă a universității. Aproximativ 21.000 de studenți studiază în prezent la această universitate. Activitățile științifice și educaționale ale
Universitatea Politehnica din Łódź () [Corola-website/Science/336126_a_337455]
-
motociclete la o firmă deținută de stat și a fost un membru al Partidului Sloven Comunist, a venit dintr-un oraș din apropiere de Radeche. Mama ei, Amalija Ulčnik, a venit din satul Raka și a fost un confecționer la fabrică de îmbrăcăminte pentru copii Jutranjka în Sevnica. Melania are o soră mai mare, Ines, și un frate vitreg mai mare din realția anterioară a tatălui ei, pe care ea nu l-a întâlnit niciodată. Knauss a crescut într-un apartament
Melania Trump () [Corola-website/Science/336129_a_337458]
-
miracolul jazz-ului. Născut ca fiu al unui funcționar de bancă din Náchod, Cehoslovacia, Škvorecký a absolvit în 1943 "gimnaziul" Reálné din localitatea natală. Timp de doi ani, în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost muncitor forțat la fabrica de avioane Messerschmitt din Náchod. După război, el a început să studieze la Facultatea de Medicină a Universității Caroline din Praga, dar după primul an s-a transferat la Facultatea de Arte, unde a studiat filosofia și a absolvit în
Josef Škvorecký () [Corola-website/Science/336157_a_337486]
-
până aproximativ în 1995. Tarifele ridicate de import au închis Brazilia în această perioadă făcând mașinile construite necunoscute. Acest lucru a limitat în medie automobilele braziliene în plan local producătorilor străini precum Volkswagen și General Motors ( care a stabilit o fabrică de producție în Brazilia), și produsul companiilor locale. Puma a construit deasemenea și camioane din 1978 până în 1999. Originea a ceea ce a devenit Puma a fost DKW-Malzoni, construită de Rino Malzoni din Matăo, stat din Sao Paulo în jurul anului 1964
Puma (producător auto) () [Corola-website/Science/336194_a_337523]
-
toate bazate pe 4.T și ulterior redenumite. Producția camioanelor s-a sfârșit în anul 1999. Designerul Puma, Anisio Campos ulterior a realizat Dacon 828, o mașină de oraș în 1982. Primele 11 din aceste mașini au fost construite în fabrica Puma și mai târziu la Dacon. Anul 1980 a fost un an aspru din punct de vedere economic în Brazilia, iar acesta a afectat grav Puma. În primul rând, fabrica a suferit incendii și inundații. În 1985 producția a scăzut
Puma (producător auto) () [Corola-website/Science/336194_a_337523]
-
1982. Primele 11 din aceste mașini au fost construite în fabrica Puma și mai târziu la Dacon. Anul 1980 a fost un an aspru din punct de vedere economic în Brazilia, iar acesta a afectat grav Puma. În primul rând, fabrica a suferit incendii și inundații. În 1985 producția a scăzut de la 400 de mașini pe lună la 100 pe an, iar Puma a intrat în faliment. În 1986 acțiunile Puma au fost vândute către Araucária Veículos în Parana care a
Puma (producător auto) () [Corola-website/Science/336194_a_337523]
-
personajului principal. În 2004, Till a jucat rolul lui Jay în filmul "Lightning Bug" în Fairview, Alabama. Primul său rol important a fost Jack Cash, fratele mai mare al lui Johnny Cash, care a murit într-un accident la o fabrică de cherestea, în filmul biografic "Walk the Line". După "Walk the Line", Till a fost prezent într-o serie de filme independente și filme pentru televiziunea Lifetime. În 2008, Till a participat la audiția pentru "" în care joacă Miley Cyrus
Lucas Till () [Corola-website/Science/336235_a_337564]
-
Zeyer, un negustor de cherestea. Tatăl său provenea din nobilimea franceză (alsaciană), iar mama lui era originară dintr-o familie de evrei și s-a convertit la Catolicism. Zeyer a învățat limba cehă de la bonă. Era de așteptat să preia fabrica familiei, dar în schimb a decis să învețe tâmplăria. Încercările de a urma liceul și facultatea nu au avut succes. În timpul vieții sale a călătorit frecvent în Europa și Orient. După 1877 s-a mutat la Vodňany, unde a petrecut
Julius Zeyer () [Corola-website/Science/336266_a_337595]
-
Heleșteul cel mai de sus este bazinul de disipație al cascadei mari. De la el se racordează alte două heleșteie. Singura clădire din construcția palatului, care se mai poate vedea astăzi, este „Baumagazin”. De-a lungul timpului a fost întrebuințată ca fabrică de bere și casa forestieră, ca în final să fie cumpărată de Karlsberg Brauerei, renovată și în final folosită ca vilă de protocol. Clădirea de astăzi are doar puțină asemănare cu cea inițială.
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
întovărășit de doi botaniștii stabiliți la Berlin, Alexander Braun (1805-1877) și Paul Ascherson (1834-1913), dar a călătorit și prin Europa Centrală precum Italia. În anul 1867, Kuntze a revenit la Leipzig, și numai un an mai târziu a deschis o fabrică pentru producere de uleiuri volatile precum esențe cosmetice. Kuntze a condus întreprinderea cu atât de mult succes, că și-a făcut o avere. Astfel s-a retras cu ușurință din afacerile de fabricație chimică după numai cinci ani de zile
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
orașul, unde considera că se află doar o garnizoană mică, care avea să se predea de îndată ce Aachenul era încercuit. Aachen, un oraș cu arhitectură medievală pitorească, avea o valoare militară redusă, de timp ce în apropiere nu se afla nicio fabrică militară. Cu o populație de aproximativ 165.000 de locuitori, orașul nu suferise bombardamente importante ale aliaților. Pe de altă parte, orașul era un simbol important pentru regimul nazist și pentru poporul german. Nu doar că devenise primul oraș german
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
un arhitect austriac și englez, evreu originar din Banat. s-a născut în 1865 la Timișoara, pe atunci în Imperiul Austriac, ca fiu al unor evrei cu stare din localitate. Tatăl, Eduard Gotthilf de Miskolcz era un industriaș, proprietarul unei fabrici de cherestea din Timișoara, înnobilat ulterior de împăratul Austro-Ungariei în 1885, iar mama se numea Josefine, născută Stern. Ernst Gotthilf a invatat arhitectură mai întâi la Politehnica din Zürich, unde a fost elevul lui Alfred Friedrich Bluntschli (1842-1930), apoi, cu
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
1990 singura societate mixtă româno-americană. Partea română era formată din Centrala Industrială de Electronică și Tehnică de Calcul (CIETC) și deținea 55 % din capital, iar partea americană era CDC, care deținea restul de 45 % din capital. Contribuția părții române era fabrica propriu-zisă (teren, construcții, utilaje generale și personal calificat pentru producție și întreținere), iar contribuția CDC era tehnologia, asistența tehnică (asamblare, reglaj, testare și control) și managementul economic. Timp de 4 ani conducerea a fost asigurată de o echipă mixtă, în
Rom Control Data SRL () [Corola-website/Science/336435_a_337764]
-
activ ochit prin schimbarea frecvenței purtătoare a generatorului de înaltă frecvență de la impuls la impuls. Ca obiectiv realizat, radioaltimetrul a fost destul de sigur, deși zona lui de cercetare (în comparație cu PRV-11, PRV-13) a fost în realitate mai modestă. Lucrările continuate în fabrică pentru modernizarea acestui radioaltimetru au dus la apariția radioaltimetrului PRV-16, la care s-au adus doar trei mari modificări - canalul de goniometrare, pentru deterninarea precisă a direcției bruiajului activ, protecția radarului împotriva rachetelor autodirijate antiradiolocație și schimbarea autocamionului KRAZ-215 cu
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
(prescurtat KPMB) este o fabrică de porțelan, care a fost fondat la 19 septembrie 1763 de către Frederic cel Mare și are din anul înființării sediul în Berlin. Astăzi Logo-ul companiei este un sceptrul albastru de cobalt din stema brandenburgeză. Toate porțelanurile KPM sunt decorate
Königliche Porzellan-Manufaktur Berlin () [Corola-website/Science/336631_a_337960]
-
înființării sediul în Berlin. Astăzi Logo-ul companiei este un sceptrul albastru de cobalt din stema brandenburgeză. Toate porțelanurile KPM sunt decorate, si de asemenea, semnate manual și marcate cu un brand de pictură. KPM este încă și astăzi, o fabrică care produce porțelanuri, servicii și figuri din porțelan, aproape exclusiv manual și motivele sunt pictate manual. În anul 2016 manufactura KPMB a fondat fundația Stiftung .
Königliche Porzellan-Manufaktur Berlin () [Corola-website/Science/336631_a_337960]
-
mereu că nu regretă nimic, numai să ne lase în viață. Noaptea, Micul meu Jurnal, am visat-o pe Juszti (guvernatoarea, n.r.), iar dimineața m-am trezit plângând." Pe 17 și 18 mai povestește în amănunt despre torturarea evreilor în fabrica de bere Dreher precum le auzise povestite de adulți în timp ce stătea în pat fără să poată adormi. Penultimă consemnare pe 29 mai:"Micul meu Jurnal, acum într-adevăr totul se sfârșește. Au împărțit ghetoul pe sectoare și ne duc pe
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
cântăreț rus și fostul solist al trupei hard rock Gorky Park. Nikolai s-a nascut 12 ianuarie 1956 în orașul regiunea Smolensk Gjatsk (acum Gagarin), într-o familie de clasa muncitoare. Tatăl său, origine Ivan Noskov romă, a lucrat la fabrica. Mama lui, Ekaterina Konstantinovna Noskov era un mulgătoare, care lucrează la un șantier de construcții. În plus față de Nicolai, familia a avut mai mult de patru copii. Atunci cand Nikolai era în vârstă de 8 ani, familia sa mutat în orașul
Nikolai Noskov () [Corola-website/Science/336637_a_337966]
-
a butadienei cu alfametil stirenul. A făcut parte din Platforma Petrochimică Onești care a fost divizată, în 1990, în trei combinate: RAFO, Carom și Chimcomplex. Este cea de-a doua firmă de pe platforma din Onești, ca mărime, după rafinăria RAFO. Fabrica a fost privatizată în iunie 2003, când fosta Autoritate pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului a vandut 51% din acțiuni către societatea Tender SA din Timișoara, pentru 5,5 milioane euro. Firma a intrat în faliment în noiembrie 2005, după ce
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
controlat de omul de afaceri Ștefan Vuza. Titlurile companiei se tranzacționează la categoria de bază a pieței Rasdaq, secțiunea XMBS, sub simbolul CHOB. Construcția "Combinatului Chimic Borzești" a fost începută în anul 1954, în 1959 intrat în funcțiune prima instalație, fabrica de Oxigen, care asigura oxigenul necesar lucrărilor de construcții de pe platforma industrială și de pe șantierele din oraș. Apoi s-au realizat instalațiile de detoxan și monoclorbenzen, după care în 1960 au fost puse în funcțiune uzina de sodă caustică cu
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
complet în 1974, sfârșit dublaj linii CFR (Adjud-Onești) construit în 1980, dar continuat către Platforma Petrochimică prin 2 linii industriale. Între 1968 și anii 70' gara a fost intersecție feroviară între M501 și CFF (Calea Ferată Forestieră) Onești-Scutaru, aceasta aproviziona Fabrica de Industrializare a lemnului UIL (actual firma poloneză Barlinek S.A.). Liniștea și ordinea gării este asigurată de Poliția TF (Transporturi Feroviare), subunitate a Secției nr. 3 de Poliție Onești.
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]