28,953 matches
-
mai târziu, la 22 martie 1907 a fost numit șef de stat major la Corpul XVI Armată din Metz, iar la 18 mai 1908 a fost avansat la gradul de colonel. Pe 27 ianuarie 1911este numit comandant al Regimentului 4 Gardă Pedestră din Berlin, iar la 20 februarie 1912 ca urmare a unor restructurări neprevăzute de personal, ete numit șef al statului major general al Corpului IV Armată din Magdeburg. În această poziție este avansat, la 22 aprilie 1912 la gradul
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
de închisoare. A fost degradat și trecut în rezervă la 30 septembrie 1971 cu gradul de soldat. Despre cazul de spionaj în care Ioan Șerb a fost implicat, generalul Nicolae Pleșiță - fost șef al Direcției a V-a Securitate și Gardă - a declarat în anul 1999 astfel: „Generalul Șerb a fost demascat ca agent al rușilor. [Românii] l-au închis la Aiud. Când l-am arestat, era reprezentantul nostru în cadrul comandamentului Tratatului de la Varșovia. [Șerb] A fost pus să sustragă documente
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
platoșă. În stânga, detaliu asupra inelelor de fier care compun cămașa de zale. buzdugane și ciocane de luptă folosite în evul mediu, tipuri de spade folosite de cavaleri în perioada clasică a evului mediu. Se pot observa ornamentele de pe mâner și gardă Jos, spadă (floretă) din perioada renascentistă. Se observă trecerea de la o epocă la alta, de la portul armurii la cel al capei muschetarilor francezi. Se observă la floretă inscripția de pe lamă. Iatagane turcești: cu tăiș pe interior (stânga) și cu tăiș
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
Cunoștea în afara limbii române, germana, maghiara, franceza și italiana fiind un om foarte cult. La destrămarea Imperiului Austro-Ungar s-a prezentat, în mod voluntar oferindu-și serviciiile, la sediul Consiliului Național Român. I-a fost încredințată misiunea de a înființa Gărzile Naționale, de a le pregăti pentru participarea la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. La recomandarea lui Iuliu Maniu, Consiliul Dirigent cu sediul la Sibiu l-a cooptat pe colonelul Alexandru Hanzu în Compartimentul de Apărare și Ordine Publică condus
Alexandru Hanzu () [Corola-website/Science/311948_a_313277]
-
Hanzu în Compartimentul de Apărare și Ordine Publică condus de Ciceo Pop, împreună cu care s-a ocupat de organizarea Armatei de Transilvania (Corpul 6 Teritorial, Corpul 7 Armată și 6 Divizii de Infanterie - Diviziile 16, 17, 18, 19, 20, 21). Gărzile naționale austro-ungare au fost desființate, în zona românească membrii lor intrând în mare parte voluntari în armata română A fost numit comandantul Diviziei 16 Infanterie, iar Marele Stat Major l-a numit și Șeful Biroului 1 pentru Armata din Transilvania
Alexandru Hanzu () [Corola-website/Science/311948_a_313277]
-
această perioadă - comisar politic în armată în regimul comunist, pentru impunerea cu forța în gând și faptă a conținutului dictatorial politic. În Academie, se specializează ca ofițer de stat major. După un stagiu de comandant de batalion la Regimentul 30 Gardă (1985-1988) și avansarea în 1987 la gradul de maior, Florian Pinta devine ofițer de stat major la Direcția Operații din Statul Major General (1988-1990). În anul 1989 obține gradul de locotenent-colonel. După Revoluția din decembrie 1989, este numit șef de
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
1944 Generalul de Corp de Armată Iosif Teodorescu, comandantul militar al Caiptalei, se prezintă regelui și capătă ordine directe pentru izolarea comandamentelor germane. În 24 august 1944 Generalul Iosif Teodorescu comunică faptul că a ordonat ca unități din regimentul de gardă al „conducătorului” să fie înglobate în detașamentul ce păzea podul de la Băneasa și că această operație fusese terminată fără incidente sau defecțiuni. Arestat și condamnat, a supraviețuit închisorilor comuniste. Arestat la 4 ianuarie 1951, pentru evenimentele din februarie 1945, deoarece
Iosif Teodorescu () [Corola-website/Science/311954_a_313283]
-
și Țăranilor) (Moscova). În anul 1940 a devenit membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS). La finalizarea studiilor universitare a fost încorporat în armata regulată ca șef al serviciului veterinar 127-GO al Regimentului 59 Artilerie și al Diviziei 10 Gardă (1942-1944), șef al serviciului veterinar al Diviziilor 59 și 10 Gardă (1944-1945), apoi șef al serviciului veterinar al Corpului 10 Gardă din cadrul Armatei a 40-a (1945-1946). După ce a fost demobilizat, fiind etnic moldovean, a fost trimis pentru a desfășura
Ivan Bodiul () [Corola-website/Science/311961_a_313290]
-
Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS). La finalizarea studiilor universitare a fost încorporat în armata regulată ca șef al serviciului veterinar 127-GO al Regimentului 59 Artilerie și al Diviziei 10 Gardă (1942-1944), șef al serviciului veterinar al Diviziilor 59 și 10 Gardă (1944-1945), apoi șef al serviciului veterinar al Corpului 10 Gardă din cadrul Armatei a 40-a (1945-1946). După ce a fost demobilizat, fiind etnic moldovean, a fost trimis pentru a desfășura activitate economică și de partid în RSS Moldovenească. A îndeplinit funcțiile
Ivan Bodiul () [Corola-website/Science/311961_a_313290]
-
fost încorporat în armata regulată ca șef al serviciului veterinar 127-GO al Regimentului 59 Artilerie și al Diviziei 10 Gardă (1942-1944), șef al serviciului veterinar al Diviziilor 59 și 10 Gardă (1944-1945), apoi șef al serviciului veterinar al Corpului 10 Gardă din cadrul Armatei a 40-a (1945-1946). După ce a fost demobilizat, fiind etnic moldovean, a fost trimis pentru a desfășura activitate economică și de partid în RSS Moldovenească. A îndeplinit funcțiile de prim-adjunct al comisarului poporului pentru agricultură din Sovietul
Ivan Bodiul () [Corola-website/Science/311961_a_313290]
-
Kosovo din motive economice. Alte naționalități iugoslave - în special slovenii și croații- au văzut-o că pe o amenințare pentru apelul Șerbiei de a fi mai hotărâtoare. Chiar și sârbii au fost divizați: o parte au acceptat-o, în timp ce vechea gardă comunistă a atacat puternic mesajul său. Unul dintre cei care au denunțat-o era membru sârb al Partidului Comunist, Slobodan Milosevici. În noiembrie 1988, șeful comisiei din provincia Kosovo a fost arestat. În martie 1989, Milosevici a anunțat o "revoluție
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
fost mobilizat în RKKA (Armata Roșie a Muncitorilor și Țăranilor), îndeplinind activitatea de comisar politic și fiind membru în Consiliul Militar al Armatei a V-a (1941), al Armatei 21 (1941-1942), al Armatei 64 (1942-1943) și apoi al Armatei 7 Gardă (1943). A fost avansat la gradul de colonel și apoi la cel de general-maior al Armatei Sovietice (31 martie 1943). După război, este numit în funcția de prim-secretar al Comitetului Regional de Partid Kiev (22 martie 1947 - februarie 1949
Zinovie Serdiuk () [Corola-website/Science/311972_a_313301]
-
pichetelor de frontieră, cu rol de supraveghere și recunoaștere și deservită de trupe de tăria unor plutoane sau companii era numită și „prima linie de rezistență”. Era la rândul ei formată din trei serii de lucrări: linia posturilor mici, linia gărzilor mari și linia avanposturilor înzestrate. Rolul ei era de a întârzia un eventual atac inamic, trupele având misiunea de a se retrage, rezistând pe aliniamente succesive. „A doua linie de apărare”, supranumită „linia principală de rezistență”, „linia I-a de
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
sud, a înaintat Divizia 4 Preslav, atacând sectorul Daidîr cu centrele 6-9. Dinspre sud-est, a atacat Brigada I-a din Divizia 1 Sofia spre centrele 11-12 din sectorul Antimova. Necunoscând valoarea trupelor atacatoare, posturile române s-au retras pe linia gărzilor mari, la 2-3 km înaintea liniei centrelor - principala linie de rezistență. În zorii zilei de 2 septembrie coloanele germano-bulgare au reînceput înaintarea, forțând trupele române să se retragă pe linia a 2-a, linia centrelor, excepție făcând cele din sectorul
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
principala linie de rezistență. În zorii zilei de 2 septembrie coloanele germano-bulgare au reînceput înaintarea, forțând trupele române să se retragă pe linia a 2-a, linia centrelor, excepție făcând cele din sectorul Satu Vechi care au rezistat pe linia gărzilor mari până după amiaza, ajutate și de artileria de pe malul stâng al Dunării și de pe monitoare. Noaptea de 2-3 septembrie s-a scurs fără a fi înregistrate atacuri din partea inamicului. La 3 septembrie, operațiunile s-au concentrat asupra sectorului de
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
oștenii duceau o ladă plină cu bolovani, dispune îngroparea lor în nisip până la gât pentru a divulga locul unde se afla comoara. Turcii pun caii să joace peste capetele lor, dar românii încep să cânte. Profitând de întuneric, Vasile ucide gărzile și îi eliberează, iar oștenii îl iau ca ostatic pe Iusuf Pașa și pleacă spre țară. Intrați pe teritoriul țării, Costea fuge cu căruța unde se afla lada, însoțit de Ioana, și este găsit apoi spânzurat. Oștenii ajung la ruinele
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
Excelența sa, protectorul Islandei și comandant șef pe mare și uscat" („his Excellency, the Protector of Iceland and the Commander in Chief by Sea and Land”). Începe construcția unui fort, creează un steag islandez, dă legi și decrete , și formează o gardă personală compusă din 12 marinari înarmați (care există și astăzi). La 9 august, o fregată engleză ("H.M.S. Talbot") condusă de căpitanul Alex Jones, ajunge la Reykjavik și pune capăt „domniei” lui Jürgensen, restaurând dominația daneză, de această dată cu garantarea
Jørgen Jürgensen () [Corola-website/Science/311417_a_312746]
-
în timpul lungii minorități a micilor basilei. În fața ei, în fruntea armatei din Asia, ea întâlnea un general victorios cu 30 de ani mai mare ca ea și de ale cărui ambiții putea să se teamă cu drept cuvânt, pe șeful gărzilor Nichifor Phokas Nichipfor Phokas era artizanul victoriilor strălucite obținute în timpul domniei lui Roman al II-lea. Nichiphor avea în 963, 51 de ani. Era mic destul de gras, avea un trunchi robust, așezat pe niște picioare cam scurte și pe deasupra un
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
ia o atitudine, aceea care-l făcu mai ales să acționeze fu Theophano. În istoria legăturilor dintre Nichiphor Phokas și frumoasa împărăteasă, trebuie să ne ferim cu grijă de a introduce prea multe elemente romantice. E sigur că între șeful gărzilor și bassilisă n-a existat nimic pe când trăia Roman al II-lea, nici simpatoe, nici intrigă. Dar după moartea soțului său, în mijlocul primejdiilor numeroase care o amenințau. regenta înțelese repede ca acest general reprezenta o forță și că ar putea
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
își târa existența sa, el plăcu desigur, Theophanei.Și atunci, pasiunea o duse spre crimă. Tzimiskes era ambițios; era de altfel foarte supărat de disgrația care îl lovise; în urma unui accident de război, fusese destituit din funcția de comandant al gărzilor din orient de către împărat și invitat să se retragă pe proprietățile lui; acesta nu se gândea decât să se răzbune de o insultă pe care o credea nemeritată. În ce o privește pe Theophano, era mai mult decât dezgustată de
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
În sfârșit Ioan îl doboară cu o lovitură de picior și scoțând spada îi dă o lovitură puternică în craniu cu o ultimă lovitură, altul din asasini îl doboară. Împăratul cade mort, scăldat în sânge. La zgomotul luptei, soldații din gardă aleargă în sfârșit prea târziu. Pe fereastră intre torțe li se arată capul tăiat și însângerat al stăpânului lor. Acest spectacol tragic potoli deodată orice încercare de rezistență. Poporul făcu întocmai ca și împărăteasa: se dădu de partea lui Tzimiskes
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
secția arme întrunite din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare din București, (1987). După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost numit comandant de pluton la Regimentul 1 Mecanizat (1977-1980). Avansează în ierarhia militară, ocupând următoarele funcții: instructor în statul major al gărzilor patriotice al sectorului 6, București (1980-1985), ofițer-student în Academia de Înalte Studii Militare (1985-1987), locțiitor al șefului de stat major și șef birou operații la Regimentul 1 Mecanizat (1987-1989), șef de stat major la Batalionul 452 Construcții Locuințe (1989-1990) și
Teodor Frunzeti () [Corola-website/Science/311430_a_312759]
-
Generalul Davout este foarte apreciat de Bonaparte, devenit Primul Consul, iar în mai 1804, când acesta devine Împărat, lui Davout i se oferă demnitatea de Mareșal al Imperiului și onoarea de a fi unul dintre cei patru „colonei generali ai Gărzii Imperiale”, post dealtfel strict onorific. În 1805, după ce Austria și Rusia declară război Franței, lui Davout i se acordă comanda Corpului III al „Marii Armate”. Acest corp de armată va deveni celebru, fiind considerat aproape la fel de valoros ca și Garda
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
Gărzii Imperiale”, post dealtfel strict onorific. În 1805, după ce Austria și Rusia declară război Franței, lui Davout i se acordă comanda Corpului III al „Marii Armate”. Acest corp de armată va deveni celebru, fiind considerat aproape la fel de valoros ca și Garda Imperială, ceea ce spune mult despre capacitățile de comandant și de organizator ale mareșalului. La Ulm, pe 30 octombrie, Davout joacă un rol important iar pe 2 decembrie 1805, la bătălia de la Austerlitz, aduce Corpul său pe câmpul de bătălie în
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
forma parter și două-patru etaje. Pereții puteau atinge grosimi de 2,5 - 4 m, așa cum este cazul donjoanelor rezidențiale normande, în masa de zidărie fiind prevăzute scări sau culoare de acces. Încăperile de la etaj erau folosite pentru locuire, camere de gardă și depozite. Interiorul era divizat în mai multe nivele tăvănite sau boltite (pentru a se evita riscul incendierilor), care se succedau deasupra unui parter orb, cu rol de pivniță. Intrarea se făcea cu o scară mobilă, la unul dintre nivelele
Donjon () [Corola-website/Science/311468_a_312797]