28,509 matches
-
placheta dr. Cantacuzino din 1933, dar nu și medalia acestuia realizată la Iași în 1918. Credem că medalia Cantacuzino din 1918, chiar dacă ține de o primă perioadă a creației lui Lavrillier, impune nota caracteristică a portretelor realizate de artistul francez. Remarcăm în acest sens expresia concentrată a chipului savantului privind prin microscop (placheta din 1933 nu face decât să reia chipul doctorului Cantacuzino de pe medalia realizată la Iași în 1918. Medalia dr. Slătineanu marchează, punctul maximum al artei medalistice Lavrillier, nu
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
talia Prof. Dr. Ion Petrovanu, Prof. Dr. Gheorghe Adomnicăi, Prof. Dr. Mircea Chiriac, Prof. Dr. Gheorghe Frasin. Memoria marelui anatomist Ion Iancu a fost cinstită și prin editarea unei medalii, inițiată de o fundație bârlădeană care ține neapărat să fie remarcată în legenda aversului (fig. 121 av), la centenarul nașterii, în anul 2002. Medalia după cum lesne se poate observa și după cum am arătat și mai sus, copie tacit de pe o altă medalie, imaginea reversului (fig. 121rv) CONSTANTIN I. PARHON Din 1912
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
sugestivă compoziție alcătuită din jumătate de cupă cu șarpe încolăcit, având jumătatea cealaltă sub forma unui condei stilizat în poziție verticală. Impresionează în mod deosebit compoziția din registrul stâng, care sugerează personalitatea medicului, dublată de cea a scriitorului. Trebuie să remarcăm că inscripția reversului ignoră veleitățile poetice ale lui Gr. T. Popa, etalându-le pe cele de eseist, prozator și publicist. Acesta este și motivul mottoului și preambulului nostru, susținut de istoricul și criticul literar de prestanță incontestabilă care a fost
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
care: T - temperatura absolută, K; C - constantă caracteristică fiecărui gaz (vezi tabelul 1.2). Se constată că crește odată cu creșterea temperaturii și a presiunii. La presiuni și temperaturi relativ depărtate de punctul critic, conductivitatea termică crește odată cu creșterea temperaturii. Trebuie remarcat că hidrogenul are conductivitate termică mult mai mare decât celelalte gaze sau vapori. Valoarea conductivității termice la o presiune diferită de presiunea atmosferică, p, poate fi calculată funcție de valoarea conductivității termice, la presiune atmosferică și aceeași temperatură, 1, și de
Reactoare în industria chimică organică. Îndrumar de proiectare by Eugen Horoba, Sofronia Bouariu, Gheorghe Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/91785_a_93066]
-
Dumitru Covalciuc), Din trecutul cultural al Molodiei (Petre Grosu), Impactul politicului asupra Societății pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina în perioada interbelică (Maria Costea), Vasile Balș - un iosefinist bucovinean (Mihai-Ștefan Ceaușu) etc. Sporadic apar rubricile „Istorie literară”, unde se remarcă eseul lui Dumitru Covalciuc intitulat Dimitrie Petrino, bardul Bucovinei, și „Istorie culturală - profiluri”, cuprinzând contribuțiile Eusebiu Mandicevschi în lumina unor documente noi de Maria Nichirsa, Diplomatul și scriitorul Octav Vorobchievici de Manuela Nicolae Popescu. Nume importante din diverse domenii sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
limite, egoism sau risipă, asociate uneori capitalismului, nu sînt de fapt, decât devieri care nu aduc nimic bun ("a crede că poți trăi în lumea banului și în afara lumii lui Dumnezeu, este o uriașă capcană..."). Pe de altă parte, autorul remarcă și că, în istorie, de fiecare dată cînd presiunea factorului religios a fost prea puternică, economia a avut de suferit și nu s-a mai putut vorbi de prosperitate ("dacă discutăm de multe ori despre Evul Mediu ca despre o
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
au referit la neplăcerea de a trăi „În cuburi―. Experimentul a pus În lumină și anumite aspecte ale relației copil - spațiu arhitectural, deși În privința calităților arhitecturale ale spațiilor construite de copii se pot manifesta unele rezerve. De exemplu, s-a remarcat faptul că acești copii Își imaginează mai Întâi o formă globală și apoi trec la formele de delimitare a spațiului, dispunerea golurilor, intrarea etc. Pe de altă parte, orientarea către exterior a alcătuirilor lor spațiale, precum și configurarea focalizată a funcțiunii
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
ani de pauză, în ultimii douăzeci de ani ai secolului XX se ajunge, gradual, la depășirea următoarei dublări. Astfel se produce o creștere numerică care cunoaște abia recent o accelerare semnificativă. Fără îndoială, din această perspectivă exclusiv temporală, se pot remarca două elemente care marchează începutul și sfârșitul secolului. Primul este "inventarea" modernei liberal-democrații de masă - care, deja, începuse să se întrevadă în secolul al XIX-lea -, împreună cu "inventarea" tuturor principalelor tipuri de regimuri politice care se vor vedea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de față sunt numeroase și dovedesc potențiala sa relevanță. Din punct de vedere instituțional, Finer pare a descrie acest fenomen când tratează problematica "democrației de fațadă" sau a "cvasi-democrației" (Finer 1970: 441-531). Analizând mai profund aceste două modele, însă, se remarcă faptul că primul poate fi regăsit în categoria regimurilor tradiționale și al doilea este parte a vastului genus autoritar. De altfel, exemple tipice de "cvasi-democrații" sunt considerate a fi Mexicul înainte de 1976 sau unele țări africane dirjiate de partide unice
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pe termen lung (fapt care, în Italia, nu a existat). Această contradicție poate fi considerată azi, în Italia, o descoperire tardivă, capabilă să explice limitele legitimității unui regim, sprijinit de mase. Inovarea, în termeni de structuri politice, merită a fi remarcată. Este de ajuns să ne raportăm la partid din toate perspectivele (tineret, universitate, femei) [Aquarone, 1965]. Diferența dintre acest model și celelalte două (mai sus tratate) stă nu numai în ideologii, dar și în contextele, complet diferite, în care acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de reformat. Deci, cel puțin în stadiul actual (de elaborare), nu pare util (din punct de vedere empiric) a construi o teorie a tranziției către democrație. Atunci cum să continuăm? Dintr-o perspectivă generală, pornind de la cauzele schimbării instituționale, se remarcă trei posibilități diferite de transformări, stabilite de Goodin [1996, 24-25]: instituțiile se pot schimba în timp din întâmplare, prin evoluție sau printr-o intervenție conștientă. În acest sens, amintindu-ne de o primă instaurare a democrației, putem confirma că un
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
tranziția chiliană, condusă de o opoziție prudentă este o reformă "de jos". Toate celelalte cazuri analizate se încadrează în modelele mixte în care elitele autoritare și contra-elitele sunt combinate și folosesc strategii mixte de confruntare și de acord. Astfel putem remarca: reforma prin intermediul tranziției, tipică pentru Brazilia și Polonia, reforma prin "ieșire" (Ungaria) și reforma prin "rupturi" (Argentina și Cehoslovacia, și, mai târziu, Republica Cehă și Slovacia). În aceste cazuri se manifestă strategii de acord între elitele oponente, strategii echilibrate sau
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
antreprenoriale, mai ales, ocupă o poziție mai independentă în relație cu partidele. Chiar sindicatele, în ciuda legăturilor posibile cu partidele politice, au un spațiu propriu de acțiune și autonomie. Cu toate acestea, din cauza existenței mai multor cazuri de acest tip, se remarcă prezența unor forme de neutralitate, mai puternice sau mai slabe 43. Aspectele evidențiate până în prezent se referă la existența unei societăți civile 44 mai mult sau mai puțin articulate, cu diferite tipuri de elite independente, non-politice, precum și cu varii rețele
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fenomen care prefigurează condiții deosebit de nefavorabile unui regim democratic. Pe de altă parte, mai mulți autori au identificat, chiar în pluralismul social, una din condițiile sociale care face posibilă instaurarea și stabilizarea unei democrații. Pentru a evita confuzii periculoase, trebuie remarcat că este vorba de două expresii diferite care exprimă realitatea socială. Mai exact, nu poate există pluralism cultural fără pluralism social, dar poate există contrariul, adică pluralism social fără pluralism cultural. Pluralismul cultural a fost deja definit. Prin pluralismul social
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dezvoltarea economică este factorul de bază (așa cum demonstrază Lipset, Przeworski, Bollen, Jackman și alții). Pentru că o explicație trebuie să fie clară, facem încă un pas. Două sunt procesele asupra cărora trebuie să ne oprim: Legitimitatea se formează plecând de la atitudinile remarcate de Huntington. Mai întâi apare reacția pozitivă la politicile decise și implementate de către regim, precum și o acceptare a instituțiilor democratice existente, bazată în principal pe o atitudine negativă față de regimul anterior. În zonele despre care s-a vorbit în capitolele
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
combinată cu satisfacția privind prezentul, sunt elementele care permit stabilirea primei și celei mai importante atitudini. Formarea acestor atitudini și a comportamentelor maselor (inclusiv a elitelor) depind, de la caz la caz și de la o perioadă la alta, de diferiți factori, remarcați în cercetările prezentate mai sus, de la Diamond până la Dahl. În acest sens, a încerca stabilirea de legături (între aceleași variabile, de aceeași intensitate), trecând de la o țară la alta și de la o zonă geopolitică la alta, nu este relevantă. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
speranță de viață tinde să crească, dar e nevoită să se raportează la limitele stabilite prin bugetele de stat, o deplină receptivitate (responsiveness) este pur și simplu imposibilă. Dacă se iau în considerare problemele generate de șomaj și imigrație, se remarcă imediat cum o satisfacere deplină a nevoilor, o legitimitate și o amplă a receptivitate (responsiveness) sunt aproape de neatins în democrațiile de astăzi, în care nemulțumirea, teama de sărăcire și un oarecare malaise democratic sunt tot mai pregnante, lăsând loc, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pregnante, lăsând loc, prin slabirea legitimității, populismului (menționat la începutul capitolului). Condițiile de bază ale receptivității (responsiveness) sunt impuse de o societate civilă structurată, independentă, informată și participativă și de structuri intermediare puternice și active. Ele sunt identice cu cele remarcate pentru responsabilitate (accountability). Mai mult decât atât: doar acest tip de societate civilă și de structuri intermediare pot face posibilă (cel puțin) o dovadă de receptivitate (responsiveness): percepția propriilor nevoi. În ceea ce privește output-ul guvernamental, numai în democrațiile și societățile bogate
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
legată de funcționarea democrației, în privința elementelor de fond ale calității se cere un sprijin total, general pentru regimul care intenționează să atingă valorile invocate. De fapt, în țările europene acest lucru se întâmplă foarte rar, deși în conceptualizările democrației este remarcată frecvent eficiența și chiar responsabilitatea (accountability). În cel mai bun caz are loc o afirmare a libertății (care se rezumă la drepturile de bază) și a egalității (care include doar cele mai importante drepturi sociale)87. Astfel, afirmarea concreta a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
au continuat aceste activități chiar și după această perioadă [Payne, 2000]. Dacă luăm în considerare responsabilitatea (accountability) elitelor doar în ceea ce privește posibilitatea de a guverna, atunci putem spune că, deși într-un mod diferit, în Italia, Spania și Portugalia s-a remarcat absența sau nivelul scăzut al acesteia. În Italia, nu a existat o posibilitate reală de alternanță până la începutul anilor nouăzeci, atunci când partidul cu majoritate relativă (creștin-democrat), a fost divizat în cinci părți. Absența alternanței nu poate exista într-un regim
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în anii nouăzeci. În Brazilia, în ciuda diferenței enorme dintre statele din interiorul țării, atitudinile nedemocratice sunt destul de frecvente. În Uruguay, absența atitudinilor nedemocratice a fost determinată, în mare măsură de experiența democratică din trecut. În Argentina, în schimb, este de remarcat o anumită inconsecvență: lipsa atitudinilor nedemocratice din noul regim democratic contrazice experiențele negative acumulate pe parcursul democrațiilor anterioare, caracterizate printr-un grad ridicat de polarizare, conflicte, corupție. Gradul de acceptare a democrației în Argentina arată, prin urmare, potențiala forță a "moștenirii
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ale rimei, în genere printr-un limbaj poetic evoluat, uzând de comparație și metaforă, metonimie, hiperbolă, paralelism, interogație, antiteză, dar și de unele procedee stilistice sau lexicale specifice creației orale ori preluate din literatura religioasă sau istorică anterioară. Au fost remarcate la el frecvența dislocării sintactice, prezența termenilor populari, regionali sau arhaici și a seriilor sinonimice, spontaneitatea lexicală, originalitatea metaforică. Eforturile prin care D. desăvârșește transpunerea românească, din slavonă, în proză, a psalmilor (versiune ce apare în ediția bilingvă a Psaltirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
formând aspectul de piecemeal necrosis (PN); septuri fibroase care pornesc din spațiu port spre lobul, izolând insule de parenchim; aspecte regenerative cu hepatocite în rozete și pseudolobuli; bridging-necrosis (BN) (în formele cu severitate mai mare), fibroză (2,3). Este de remarcat că cel puțin 10% din cei cu HCA au la momentul diagnosticului arii care se încadrează în diagnosticul de ciroză. Tabloul clinic al pacienților cu HCA poate fi șters, dar marea majoritate au cel puțin astenie, uneori semne de hipertensiune
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
principal un deficit de aport (mai ales la alcoolici), dar și un status hipercatabolic specific ciroticului. - Examenul ochilor evidențiază frecvent retracția pleoapelor, dând impresia unei exoftalmii. Prezența icterului scleral, a inelului KayserFleischer (în boala Wilson), a hemoragiilor conjunctivale pot fi remarcate. - Hipertrofia parotidelor este frecventă la alcoolici. - Buze carminate, limbă roșie depapilată. - Steluțe vasculare, telangiectazii, piele de pergament, eritem palmar.Contractura Dupuytren este frecventă în cazul etiologiei alcoolice. - Unghii albe (hipoalbuminemie), degete hipocratice, osteoartropatie hipertrofică (frecventă în CH biliară primitivă). - Echimoze
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
Coca Farago, Paul Constant, Const. Virgil Gheorghiu, D. Iov, Dimitrie Stelaru, George Sbârcea, Virgil Carianopol, Radu Tudoran, Ion Sân-Giorgiu, Ion Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, Geo Dumitrescu, George A. Petre. În sectorul criticii și istoriei literare sunt mai puține lucruri de remarcat: G.C. Nicolescu începe să publice aici Introducere în studiul literaturii (1941), iar Al. Piru scrie despre G. Ibrăileanu și poezia nouă. Cronica literară susținută de K. Voita este lipsită de substanță. Un spațiu larg se consacră literaturii universale, traducerilor (Luigi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286586_a_287915]