270,960 matches
-
se află în localitatea Măgureni, comuna Gușoieni, județul Vâlcea și poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Biserică a fost ridicată în 1766. În forma ei actuala, îmbrăcată în picturi murale exterioare și interioare în tradiție neoclasica, caracteristice spiritului de modernizare din a doua jumătate a secolului
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
italieni a Somaliei Britanice a fost unul dintre puținele succese ale italienilor din timpul luptelor celui de-al doilea război mondial obținute fără ajutorul aliaților germani. Italienii au cucerit în Sudan și Kenya regiuni cu o suprafață relativ redusă din apropierea localităților de frontieră. După aceste succese, Armata Regală Italiană ("Regio Esercito") din Africa răsăriteană a trecut în defensivă, în așteptarea contraatacului britanic. Marina Regală Italiană („Regia Marina”) a desfășurat în regiunea Africii Orientale Italiene o forță redusă. Flotila Mării Roșii își
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
(născut Gábor Zázrivecz, la 20 august 1978, în localitatea Gyöngyös, județul Heves, Ungaria) este un politician maghiar și lider al partidului de extremă dreapta Jobbik. "" s-a născut la 20 august 1978, în localitatea Gyöngyös din județul Heves, Ungaria. A studiat istoria și psihologia la Universitatea Eötvös Lorand din
Gábor Vona () [Corola-website/Science/316542_a_317871]
-
(născut Gábor Zázrivecz, la 20 august 1978, în localitatea Gyöngyös, județul Heves, Ungaria) este un politician maghiar și lider al partidului de extremă dreapta Jobbik. "" s-a născut la 20 august 1978, în localitatea Gyöngyös din județul Heves, Ungaria. A studiat istoria și psihologia la Universitatea Eötvös Lorand din Budapesta. El a lucrat ca profesor pentru o perioadă scurtă de timp și locuiește în Óbuda, Budapesta, împreună cu soția sa și cu primul său copil
Gábor Vona () [Corola-website/Science/316542_a_317871]
-
Lucy, născută Cave. Oswald Petre era fiul unei cunoscute familii de aristocrați catolici, apropiați, în trecut, de ordinul iezuiților, și rudă apropiată a vechii familii normande Turville care venise în Anglia odată cu William Cuceritorul și care își trăgea numele din localitatea Turville-la-Campagne (Eure) din Franța. Oswald Petre și-a adăugat numele Turville atunci când a moștenit casa din Bosworth, după ce capul acestei familii murise fără urmași. Un alt copil al său a fost Gabriel Turville-Petre, renumit lingvist specialist în cultura islandeză și
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
1929-1930 el a excavat câțiva dolmeni din Ramat Korazim. În 1931, întors din Berlin, la invitația lui Garrod, el a efectuat vreme de trei luni primele săpături la grota Al Kebara (Ramat Hanadiv) de pe versantul sud-vestic al Muntelui Carmel, lângă localitatea Zikhron Ya'aqov, unde a descris resturile unei culturi numite mai apoi de catre Garrod Kabarană (20,000-12,500 î.H) cu însușiri de trecere de la paleoliticul târziu la mezolitic, sau cum se spune in prezent, epipaleolitic. Perioada kabarană este considerată
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
s-a așezat și populație românească. Proprietarul moșiei Teodoreni, marele logofăt și cronicar Miron Costin, pe vremea când era pârcălab de Hotin, a apelat la un baci pe nume Burduja pentru a transmite mesaje către slujbașii săi din Teodoreni. Numele localității s-a schimbat astfel din Teodoreni în Burdujeni. Biserica a fost reparată de boierii din familia Costin în secolul al XVII-lea. La 19 februarie 1664, domnitorul Eustratie Dabija și Miron Costin (urmaș al ctitorului prin căsătoria cu Elena, nepoata
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
an al construcției. Templul evreiesc din Rădăuți a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având . Primii evrei au sosit în târgul Rădăuți la sfârșitul secolului al XVIII-lea venind din Galiția, dar și din localități ca Siret, Storojineț, Cernăuți, Suceava, Mihăileni sau Gura Humorului. Negustorul Iossel Reichnenberg, sosit în 1796, este primul evreu cunoscut aici. Registrul de taxe din 1807 consemnează existența a trei familii evreiești la Rădăuți. Autoritățile austriece nu au încurajat instalarea familiilor
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
a trei familii evreiești la Rădăuți. Autoritățile austriece nu au încurajat instalarea familiilor evreiești la Rădăuți. În anul 1816, contele Hardegg, trimisul Curții Imperiale, a sosit la Herghelia din Rădăuți și a dat ordin ca evreii să fie alungați din localitate. Ordinul nu a fost pus însă în aplicare, iar numărul evreilor de aici a continuat să crească. În anul 1821, s-a deschis în localitate o cârciumă pentru evrei. În 1830 s-a deschis prima sinagogă, ulterior achiziționându-se și
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
sosit la Herghelia din Rădăuți și a dat ordin ca evreii să fie alungați din localitate. Ordinul nu a fost pus însă în aplicare, iar numărul evreilor de aici a continuat să crească. În anul 1821, s-a deschis în localitate o cârciumă pentru evrei. În 1830 s-a deschis prima sinagogă, ulterior achiziționându-se și spațiu pentru un cimitir. Rădăuțiul a fost ridicat la rang de oraș în anul 1852, iar prin Constituția Imperiului Austro-Ungar din 1867 li s-a
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
cum ar fi tobe și sandale. Numărul evreilor din Rădăuți a crescut din nou după război, ajungând la circa 6.000 în anul 1947. Prin oraș au tranzitat mulți evrei care nu au rămas și s-au îndreptat spre alte localități în speranța că de acolo vor emigra mai ușor spre Palestina. În perioada toamna anului 1950 - aprilie 1951 circa 2.000 evrei din Rădăuți au emigrat legal în noul stat Israel, în oraș rămânând circa 3.000 evrei. Abia în
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
000 evrei. Abia în octombrie 1958 guvernul României a permis din nou evreilor să emigreze. Astfel, în anul 1962, rămăseseră în Rădăuți doar aproximativ 800 de evrei. Activitatea religioasă a continuat să se desfășoare în Rădăuți. În 1962, funcționau în localitate trei sinagogi. Prima sinagogă din Rădăuți a fost construită în anul 1830 de către Eliahu Gewölb, în centrul orașului. Ca urmare a creșterii numărului de evrei din oraș, sinagogile au devenit neîncăpătoare, iar în anul 1880, în timpul vizitei împăratului Franz Joseph
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
este administrată și condusă de preotul Augustin Stuparu din Zoreni și din acest an până în prezent, de preotul Alexandru Pop, născut în acest sat. În prezent sunt 69 familii cu un număr de 90 suflete, ultimii episcopi care au vizitat localitatea fiind Pr.S.Ep.Iuliu Hossu în anul 1936, și Pr.S.Ep. Vasile Someșanul în anul 2009.
Biserica de lemn din Sălcuța () [Corola-website/Science/316592_a_317921]
-
Ptolemaïs", iar în epoca cruciata "Saint-Jean d'Acre", este un oraș din vestul Galileei în Districtul de Nord din Israel. Este situat pe coasta Mării Mediterane, la nord-est de golful Akko, 23 km la nord de Haifa. În 2013, populația localității era de 47.397 de locuitori, majoritatea evrei, iar o minoritate arabi. Akko este unul din porturile cele mai vechi din lume, ale cărui începuturi se pierd în negurii epocii bronzului timpuriu. Vreme de generatii a fost un punct cheie
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
niște ierburi tămăduitoare, adică Ἄκη Ake = „leac”. Când dinastia lagidă sau ptolemeica a cucerit orașul, numele i-a fost schimbat în Ptolemais sau Antiohia din Ptolemais (Αντιόχεια από Πτολεμαΐδα), probabil de către Ptolemeu al II-lea Filadelful. Arabii, care au cucerit localitatea în secolul al VII-lea i-au redat numele antic semitic sub forma Akka عكا. În vremea cruciadelor creștinii occidentali au numit orașul Sfanțul Ioan din , în cinstea Sfanțului Ioan Botezătorul -, respectiv în franceză , engleza și italiană: Saint Jean d
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
În vremea cruciadelor creștinii occidentali au numit orașul Sfanțul Ioan din , în cinstea Sfanțului Ioan Botezătorul -, respectiv în franceză , engleza și italiană: Saint Jean d'Acre, Saint John d'Acre sau Sân Giovanni d'Acri. Ei au confundat locul cu localitatea biblică Ekron , în versiunea lor „Accaron”, Când și-au dat seama de identificarea biblică eronată, cruciații au precizat: "Nonest urbs Accaron, quam quilibet estimat, Accon illa Philistea, Ptolemaida dicitur ista".. (Nu este acest Accon Accaron, cum credeau unii, acela era
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
km de la nord la sud și de 3 km de la est la vest. În apropierea orașului se află mai multe așezări rurale, între care, la nord -Bustan Hagalil și Shomrat, la sud Eyn Hamifratz și Kfar Masaryk, iar la răsărit - localitatea Jedaida-Makr. Orașul vechi Akko se întinde pe o mică peninsula de dimensiuni 400|400 m, care desparte Golful Acra de Marea Mediterana. Cartierele orașului modern s-au extins pornind din acest nucleu către nord și către est. Numele "Aak" care apare
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Acra de Marea Mediterana. Cartierele orașului modern s-au extins pornind din acest nucleu către nord și către est. Numele "Aak" care apare pe lista tributarilor lui Tutmes al III-lea (sec XVI î.Hr.) ar putea fi o referire la Acra. Localitatea antică până la era elenistica se află pe colina cunoscută că Țel Akko. Ea a fost așezată pentru prima oara în epoca bronzului timpuriu, dar a a fost părăsita apoi vreme de un mileniu. Cand a fost reînnoita în epoca bronzului
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
partea a timpului afiliat politic cu Fenicia. În jurul anului 725 î.Hr Acra s-a alăturat orașelor Sidon and Tir într-o revoltă împotriva lui regelui asirian Shalmaneser V. Alt rege asirian, Senaherib, a distrus orașul pe la 701 î.Hr., dar localitatea a fost ulterior reconstruită. În vremea stăpânirii persane, începând din jumătatea secolului al IV-lea, nucleul locuit al așezării a început să se mute spre vest, spre Orașul Vechi din vremurile noastre, proces încheiat în epoca elenistica. Colina Țel Akko
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
scurt timp după ce Alexandru cel Mare l-a cucerit. Denumirea "Ptolemais" este legată probabil de Ptolemeu lagidul și Dinastia Ptolemeica care a stăpânit în Egipt și în regiunile limitrofe după împărțirea regatului lui Alexandru. Începând din anul 261 î.H localitatea a devenit o colonie militară a Regatului ptolemeic egiptean. La finele veacului al II-lea î.H. s-a încheiat procesul de consolidare a așezării urbane în zona de șes dintre colina Tell Akko și coasta mării. Ptolemaida a devenit
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
evreu Alexander Ionatan Yanay, sprijinit de regina Cleopatra a III-a. Locuitorii au chemat atunci în ajutor pe ex-regele egiptean Ptolemeu al IX-lea care a invadat cu acest prilej Galileea și a cauzat mari distrugeri în regiune. Sub români localitatea s-a bucurat de autonomie, uneori pe monedele ei figurând și vechiul nume semitic Akko - sub forma grecească AKH. Julius Caesar a vizitat cetatea în 47 î.H.. Protejatul sau, regele Irod cel Mare a zidit în oraș numeroase edificii
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Caligula fruntașii orașului l-au întâlnit în anul pe guvernatorul Siriei, Publius Petronius, pentru a-l implora să renunțe la planul de instalare a unei statui a cezarului la Templul din Ierusalim. Sub împăratul român Claudius s-a stabilit în localitate o colonie română de veterani denumită Colonia Claudii Cæsaris. Portul a fost renovat iar monedele au început să poarte și inscripții în latină. În timpul împăratului Nero pe monedele de aici stă scris „Colonia Ptolemais”. După izbucnirea în anul 66 d.H.
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
s-a menționat, de la cucerirea Canaanului de către triburile lui Israel și până în zilele celui de-al doilea Templu, Acra nu era, în general, considerată a fi un oraș ebraic propriu zis. Opiniile în rândurile evreilor înșiși erau împărțite în legătură cu apartenența localității la Țară lui Israel și în legătură cu aplicabilitatea poruncilor Legii referitoare la Țară Sfântă în cazul acestei localități. Una din opinii susținea că frontieră Țării lui Israel trecea prin Acra și că doar o parte din oraș făcea parte din patrimoniul
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Templu, Acra nu era, în general, considerată a fi un oraș ebraic propriu zis. Opiniile în rândurile evreilor înșiși erau împărțite în legătură cu apartenența localității la Țară lui Israel și în legătură cu aplicabilitatea poruncilor Legii referitoare la Țară Sfântă în cazul acestei localități. Una din opinii susținea că frontieră Țării lui Israel trecea prin Acra și că doar o parte din oraș făcea parte din patrimoniul triburilor ebraice, iar o altă parte nu. Conform celeilate opinii, orașul se află în întregime în afara domeniului
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
50 000 locuitori ai săi, Akko a devenit principala urbe creștină al Levantului. Curând însă, rivalitatea dintre metropolele italiene, mai ales dintre Genova și Veneția, a deviat de-a dreptul într-un conflict armat care a semănat distrugeri repetate în localitate. Conflictul a culminat, la 24 iulie 1258 cu o bătălie navală în golful Akko, care s-a încheiat cu victoria Veneției și cu abandonarea orașului de către genovezi. În vremea dominației cruciate s-a reconstituit în Akko și o însemnată comunitate
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]