270,960 matches
-
negustori francezi, o moschee și câteva bărăci. La începutul secolului al XVII-lea Acra a fost anexată pentru o scurtă vreme la emiratul druz libanez al lui Fahr ad-Din al Doilea, care a primit cu simpatie reașezarea de creștini în localitate. În 1741 au sosit la Acra și un grup de evrei în frunte cu rabinul Hâim Ben Attar, poreclit „Or Hahaim” („Lumină Vieții”, după titlul cărții pe care a scris-o), însoțit de cele două soții și de elevii săi
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
soția, fiul și alții. Ei au fost înhumați la poalele dealului Akko, dar după unele surse, la Kfar Yassif. Până la mijlocul secolului al XVIII -lea orașul s-a despopulat și a fost în paragină. Către sfârșitul secolului al XVIII-lea localitatea a renăscut sub stăpânirea șeicului beduin din Galileea, Daher al-Omar, care a dominat regiunea până la moartea să în 1775. Urmașul sau la conducere, ofițerul otoman de origine bosniacă Ahmed Djazzar Pasha, care fusese numit guvernator al Damascului și-a stabilit
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
1775. Urmașul sau la conducere, ofițerul otoman de origine bosniacă Ahmed Djazzar Pasha, care fusese numit guvernator al Damascului și-a stabilit sediul la Akka, a reabilitat orașul și l-a fortificat. El a amenajat un apeduct care a aprovizionat localitatea cu apa din zona Kabri. De asemenea a ridicat marea moschee care îi poartă numele, „Al Djazzar”, hanul Al Omdan și baia rituala Hammam al Basha. În anul 1791 Djazzar i-a alungat pe negustorii francezi ,în ciuda protestelor guvernului francez
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
4 noiembrie Acra a fost bombardata de forțe aliate britanice, austriece și franceze. După explozia produsă într-un depozit de muniții care a costat viața a peste 2000 de oameni, trupele egiptene s-au retras din oraș. În anul următor localitatea a fost redata turcilor. Ea fost declarată capitala a sandjakului Akka, partea a vilayetului Sidon. Dar pagubele mari aduse orașului, portului și zidurilor în anul 1840 s-au resimțit multă vreme. În 1864 orașul a fost anexat la vilayetul Siria
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Galileea de vest trecea prin Acra. Arabii au atacat transporturile evreiești la trecerea prin oraș și în acest fel au impus o blocada asupra așezărilor evreiești de la nord de Acra. Pe de altă parte, drumul spre Haifa trecea prin teritoriul localităților evreiești cunoscute că Krayot, si un atac asupra unui vehicul evreiesc era urmată de un atac asupra unui trasnport al arabilor spre Acra și în felul acesta au fost perturbate și comerțul și viața economică a Acrei arabe. La început
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Țel Akko și dintr-un tun de tip „Davidka” ce fusese amplasat la est de oraș. Sub acoperirea acestora, două companii evreiești au atacat dinspre nord și una a executat o operație de diversiune în sudul orașului. Pentru a apăra localitatea, locuitorii arabi din Acra s-au organizat în miliții de apărare, neprimind vreun ajutor de la forțe arabe regulate că de exemplu „Armata de Salvare a Palestinei”. Unitățile Hagana care au atacat dinspre nord s-au lovit de rezistență și au
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Israelului, două treimi din populația Acrei s-au refugiat în Liban și în unele sate din Galileea. Restul de o treime din locuitorii arabi au rămas în oraș la terminarea ostilităților în 1949. Nu erau în acel moment evrei în localitate. După cum era obișnuit în acea epoca, casele abandonate au fost alocate israelienilor eliberați din serviciul militar și unor noi imigranți evrei. În sudul orașului, la poalele colinei Akko („muntele Napoleon”) a fost înființată o tabără mare de imigranți - tabăra Givat
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
și Kfar Yassif. A contribuit la această dezvoltarea transportului interurban și accesibilitatea comercializării în afara orașului. Viața portului a lâncezit din cauza concurenței portului Haifa. În trecut centru turistic, Acra nu mai atrage mulți turiști și majoritatea nu rămân peste noapte în localitate. Chiar și pelerinii bahaiști preferă să înopteze la Haifa. Lacul Nahal Naaman din sudul orașului s-a poluat. Orașul este, în plus, lipsit de locuri de divertisment în orele de seară, si toate obiectivele comerciale se închid devreme la inserare
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
a vis de gară, si este punctul de plecare al liniilor de autobuze „Egged” spre nordul țării. Taxiurile de servici ale companiei Kavey Hagalil leagă Acra de Nahariya și de Haifa. Linii de taxi suplimentare leagă orașul de Karmiel, de localitățile arabe Abu Snan, Djadeida-Makhr și Kfar Yassif și deservesc și puncte din oraș. Există și un serviciu de taxi care transportă pasageri de la casele lor la aeroportul Ben Gurion. De asemenea există mai multe stații de „taxiuri speciale” cu preț
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
alti sfinți cu acest nume - s-a crezut mult timp că este vorba de Cetatea Albă de la gurile Nistrului, oraș care a aparținut secole în șir Moldovei, apoi României întregite. Mai nou, unii învățați consideră că este vorba de o localitate cu același nume de lângă strâmtoarea Kerci, din Crimeea. În anul 1402, Alexandru cel Bun a adus moaștele Sfanțului Mucenic Ioan cel Nou la Suceava. Alaiul cu moaștele Sfanțului Ioan au fost întâmpinat la locul numit "Poiana Vlădicăi", în apropiere de
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
de inscripții în chirilică; ușile de la intrare, arcadele ce împart bolțile naosului și ușile iconostasului sunt bogat ornamentate cu motivul funiei, al soarelui, butoane din lemn, romburi, denticole. În timpul în care a funcționat ca parohie, adică până în anul 1970, în localitatea Bungard, timp de 230-235 ani, au slujit din tată în fiu familia preotului Cheresteșiu, ultimul care a slujit din această familie a fost ginerele, pe numele Octavian Băieș. Din anul 1970 ca preot în filia Bungard a slujit Nicolae Pâslaru
Biserica de lemn din Bungard () [Corola-website/Science/316599_a_317928]
-
încadrau firesc. Revenind la Suceava, ocupă pentru o vreme funcția de șef al Secției de Învățământ și de inspector școlar pe orașul Suceava. De pe aceste poziții s-a implicat mult în refacerea școlilor distruse de război, în special școlile din localitățile Moară, Adâncata, Lisaura. Frieda Vigder a devenit profesoară la liceul pe care il absolvise. S-a remarcat prin exigenta și un excepțional talent pedagogic. A fost apreciată deopotrivă de elevi, absolvenți și profesori, colegi ai domniei sale. A fost director al
Frieda Vigder () [Corola-website/Science/316600_a_317929]
-
1933-1938 de către credincioșii ortodocși români din satul Ițcani-Gară (astăzi cartier al municipiului Suceava). Ea se află situată pe Strada Gării nr. 17, în apropiere de Gara Suceava Nord și de Parcul Gării Ițcani. Până la primul război mondial, în satul Ițcani (localitate de frontieră între Imperiul Austro-Ungar și Regatul României, formată în jurul Gării Ițcani) nu existau locuitori de etnie română, populația fiind formată din germani, poloni și evrei. În sat existau o biserică romano-catolică, o biserică luterană și o sinagogă, dar nici o
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
dar nici o biserică ortodoxă. După Unirea Bucovinei cu România, unii locuitori de etnie neromână s-au repatriat în țările lor, stabilindu-se aici români din satele din apropiere pentru a lucra la Gara și Depoul de locomotive din Ițcani. Denumirea localității a fost schimbată din Ițcani (în ) în Aron Pumnul, după numele cărturarului român mort la Cernăuți. În anul 1930, populația satului Ițcani-Gară era de 1.708 locuitori, dintre care 592 germani (34,66%), 413 evrei (24,18%), 403 români (23
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
lacuri (Sørvágsvatn (3,4 km), Fjallavatn(1, 02 km) și mai multe cascade, dintre care cele mai importante sunt: Bøsdalafossur, Múlafossur și Reipsáfossur. Múlafossur și Reipsáfossur. Pe insulă se află 6 sate: În 1833, aproape de satul Gásadalur a luat naștere localitatea Víkar, dar datorită izolării sale a fost abandonat în 1910.
Vágar () [Corola-website/Science/316626_a_317955]
-
este cea mai nordică insulă din arhipelagul Insulele Feroe, situată la est de Borðoy, prin care este legată print-un pasaj cu capătul în localitatea Norðdepil. Numele insulei se traduce cu „Insula Lemnului”, deși nu a fost niciodată împădurită. Se presupune că numele ei se leagă de buștenii aduși la mal de către Atlantic din America de Nord și Siberia. Insula cuprinde 11 culmi, redate în tabelul de
Viðoy () [Corola-website/Science/316628_a_317957]
-
Gleiwitz, unde li s-a născut primul copil. Repatriați, împreună cu mulți români în aceeași situație, au fost nevoiți, prin natura meseriei lui Ioan Cusin și datorită condițiilor istorice să străbată țara: până în 1954 au locuit la Cernăuți, au schimbat apoi localitate după localitate (Turnu Severin, Slatina, Craiova, Pojorâta, Buhuși, Câmpulung-Moldovenesc, Adjud). Mama, Aurelia Cobilanschi, femeie instruită și sensibilă, care absolvise Liceul „Oltea Doamna" din Cernăuți, și-a crescut cu grijă cei doi copii, pe Adi și Liliana, în pofida condițiilor vitrege din
Adi Cusin () [Corola-website/Science/316619_a_317948]
-
li s-a născut primul copil. Repatriați, împreună cu mulți români în aceeași situație, au fost nevoiți, prin natura meseriei lui Ioan Cusin și datorită condițiilor istorice să străbată țara: până în 1954 au locuit la Cernăuți, au schimbat apoi localitate după localitate (Turnu Severin, Slatina, Craiova, Pojorâta, Buhuși, Câmpulung-Moldovenesc, Adjud). Mama, Aurelia Cobilanschi, femeie instruită și sensibilă, care absolvise Liceul „Oltea Doamna" din Cernăuți, și-a crescut cu grijă cei doi copii, pe Adi și Liliana, în pofida condițiilor vitrege din epocă. Într-
Adi Cusin () [Corola-website/Science/316619_a_317948]
-
pe râurile Rin, Main, , Dunărea și Canalul Dunăre-Marea Neagră. Planul unei legături între râurile Rin respectiv Main și Dunărea exista din jurul anului 793, când Carol cel Mare a ordonat construirea unui canal între râul Schwäbische Rezat și Altmühl pe lângă actuala localitate Treuchtlingen, numindu-se "Foosa Carolina" sau "Karlsgraben" („Canalul-Carol”). Se presupune că, acesta avea o lungime de aproximativ 3000 m, și scopul lucrării era îmbunătățirea traficului pentru comercianți care luau calea cu navele lor pe Rin și Main la Weißenburg. S-
Canalul Main-Dunăre () [Corola-website/Science/316639_a_317968]
-
următoarele modificări : La acea vreme, credincioșii romano-catolici nu aveau un preot permanent. Ei erau asistați religios de către preoți militari, care erau numai trei la număr. Aceștia ajungeau destul de rar în Suceava, întrucât trebuiau să țină servicii religioase și în alte localități: Gura Humorului, Vatra Dornei, Borșa, Sighet, Colomeea, Sniatin, Cernăuți și Siret. Prin Decretul Sfântului Scaun din 11 aprilie 1796, parohiile romano-catolice din Bucovina au fost scoase de sub jurisdicția Episcopiei de Bacău și încorporată în Arhiepiscopia de rit latin din Lemberg
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
august 1914 în cartierul Capu Satului din orașul Câmpulung Moldovenesc, aflat pe atunci în Ducatul Bucovinei a Imperiului Austro-Ungar, într-o familie de țărani înstăriți. Tatăl său, Vasile Șandru Alboi, a fost unul dintre cei mai de seamă gospodari ai localității, a militat pentru Unirea Bucovinei cu România și a fost pentru o perioadă primar al orașului Câmpulung. Alexandru Șandru Alboi a făcut studii la Școala primară de băieți din centrul orașului, la Liceul "Dragoș Vodă" și apoi la Politehnica din
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
Cernica este un lac antropic amenajat pe râul Colentina. Este localizat la o distanță de 14 km E București, în arealul comunei Cernica. Pe malul lacului se află localitățile: Cernica și Căldăraru, iar pe mai multe ostroave, legate atât între ele, cât și de uscat, Mănăstirea Cernica. În urma analizelor apei efectuate de Administrația Națională Apele Romane (A.N.A.R.) și a Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (A.L.P.A.B.), s-
Lacul Cernica () [Corola-website/Science/316643_a_317972]
-
albastre, varză tătărască etc. În anul 2005 a fost identificată aici pentru prima data in România specia de ciupercă Agaricus fissuratus De asemenea, aici se găsesc și unele rarități faunistice , ca rădașca (Lucanus cervus), fluturele Evergestis ostrogovichi (în a doua localitate din lume), greierul împroșcător (Dinarhus desipus), vipera de stepa moldava (Vipera ursini moldavica), șopârla de câmp (Lacerta agilis chersonensis), precum și păsări: fașa de câmp (Anthus campestris), prepelița (Coturnix coturnix), mărăcinar negru (Saxicola torquata) sau ciocârlia de câmp (Alauda arvensis). La
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]
-
Turnul IFA este denumirea sub care a devenit cunoscut fostul coș de dispersie al gazelor de la Întreprinderea de Fibre Artificiale (IFA) din municipiul Suceava, cel mai înalt edificiu din localitate (având peste 200 metri înălțime). În jurul lui a fost construit complexul comercial Iulius Mall Suceava. În ultimii ani ai regimului comunist au fost construite clădirile Întreprinderii de Fibre Artificiale din Suceava, fabrica intrând în funcțiune în anul 1984 și producând
Turnul IFA din Suceava () [Corola-website/Science/316659_a_317988]
-
în URSS, azi în Turkmenistan - d. 18 iunie 2011, Boston, Statele Unite ale Americii) a fost o militantă pentru apărarea drepturilor omului în URSS, văduva Laureatului Premiului Nobel pentru Pace Andrei Saharov (1975). s-a născut la 15 februarie 1923, în localitatea Mary/Merv, pe atunci în Uniunea Sovietică, azi în Turkmenistan. Fiică a activistei comuniste evreice Ruth Grigorievna Bonner și a lui Gheorghi Alihanov (născut Gevork Alihanian, armean), care se refugiase de genocidul armean, în 1915, a purtat, inițial, numele de
Elena Bonner () [Corola-website/Science/316663_a_317992]