270,960 matches
-
localității Le Pin-en-Mauges în perioada 1785- 1817, a fost unul din cornicarii epopeii generalului Cathelineau. Acțiunile revendicative au început la slujba de la miezul nopții pe care a celebrat-o în noaptea de Crăciun 25 decembrie 1791 la biserica Saint-Pauvin din localitate. La 30 aprilie 1792 un grup de reprezentanți a 30 de parohii din Vendée au adresat o petiție regelui Ludovic al XVI-lea, solicitându-i să permită revenirea preoților refractari, în conformitate cu articolul X din Declarația Drepturilor Omului care prevedea că
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
să trăiască în exil în Spania din 1792 până în 1801. Vitraliul, realizat în 1929 și instalat în biserica Saint-Hilaire din Montilliers prezintă întoarcerea din exil a preotului Raison. Există puține date asupra lui Jean Buchet. În timpul revoluției, era vicar în localitatea La Séguinière ; refuzând să presteze jurământul de credință față de revoluție, a lucrat în clandestinitate, fiind cunoscut pentru mesele în aer liber pe care le organita, de cele mai multe ori în timpul nopții, în pădurea de stejari din Moulinard. Trei dintre acești stejari
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Jean Buchet pe când oficiază o mesă ilegală în zorii zilei în pădurea Moulinard . Unul din stejarii seculari este prezentat în fundalul vitraliului. Vitraliul, realizat de maistrul sticlar Bordereau în perioada 1954-1957 a fost donat de muncitorii fabricii de pantofi din localitate dovadă că memoria războiului din Vendée este vie nu numai în rândurile populației rurale dar și în cea a muncitorilor din industrie, care erau foarte puțini în satele din Vendéé în perioada revoluției franceze în . Abatele Pierre Brénugat, născut la
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Jacques Bouchet, născut în 1767 la Charensal. Bouchet s-a preoțit în 1791 dar și-a desfășurat apostolatul în ilegalitate, susținând armata catolică și regală. A murit la Moulins în 1838. Vitraliul arată o scenă care a avut loc în localitate, când Massicot, șef al unității militare din Saint-Paul-du-Bois și câțiva soldați din armata generalului Stofflet se confruntă cu abatele Bouchet, care îi admonestează, reamintindu-le obligația de a respecta regulile moralei creștine. Abatele Louis Michel Voyneau era preotul paroh al
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
a respecta regulile moralei creștine. Abatele Louis Michel Voyneau era preotul paroh al comunei Petits-Lucs. În momentul în care coloana infernală condusă de generalul Étienne Jean-François Cordellier-Delanoüe, după ce fusese înfrânt de armatele generalilor regaliști Charette și Guérin, se apropie de localitate, abatele, în vârstă de 70 de ani, îl întâmpină pe drumul din spre Malnaie și îl roagă pe general să nu se răzbune pe locuitorii comunei. Soldații republicani îl torturează în mod oribil, îi zmulg limba și inima pe care
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
de credință față de republică. Autoritățile din Beaupréau au oferit corpului didactic posibilitatea de a se refugia în Anglia. Trei dintre preoți, printre care și Mongazon, au refuzat și au continuat să lucreze în clandestinitate, fixându-și centrul de activitate în localitatea Le Boupère. În momentul începerii ostilităților din 1793, Mongazon s-a apropiat de forțele armate ale generalului d'Elbée și s-a instalat din nou la Beaupréau. A rămas în zonă, lucrând în clandestinitate chiar în timpul represiunilor, în urma decretului din
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
4 septembrie 1797), când mulți dintre preoți au fost din nou arestați, cerându-li-se un nou jurământ de credință, represalii care au durat până în 1799. În această perioadă el se stabilise în ferma La Gâtine, greu accesibilă, situată între localitățile Andrezé și Jallais. Urbain Loir-Mongazon a putut totuși, în 1796, să deschidă o școală la Beaupréau, pe care a fost obligat să o închidă la începutul anului 1798. După terminarea represiunilor, Mongazon a înființat colegiul teologic de la Beaupréau, ajungând directorul
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
era măritată cu Gabriel-Louis-Jacques-Barthélemy des Nouhes de Robineau. În 31 ianuarie 1794, Marie-Agathe, care era în vârstă și neputincioasă, împreună cu cele două fiice ale ei au fost asasinate de un grup de 5 husari republicani pe treptele castelului Boistissandeau din localitatea Les Herbiers. În 1942, castelul a fost donat congregației "Frères de Saint-Gabriel" care au instalat un noviciat în castel. Cu prilejul reabilitării castelului, în capela acestuia a fost instalat vitraliul "Massacrarea Doamnei de Hillerin", executat de maistrul sticlar Van Guy
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
împreună cu scriitorii Werfel și Peter Altenberg la editarea unei noi versiuni a revistei sub numele „Der Neue Daimon” (1919). La 5 februarie 1917 Levi a primi titlul de doctor în medicină si apoi a lucrat un timp ca medic în localitatea Kutingbrunn. După aceea a obținut postul de medic comunitar la o fabrică de lână din stațiunea balneară Bad Vöslau, la 40 km sud de Viena. Primăria socialistă a așezării i-a oferit o locuință în chirie. Acolo a cunoscut prima
Jacob Levy Moreno () [Corola-website/Science/316742_a_318071]
-
60 ani bătrână. Aceștia au fost ctitorii la această biserică. Veșnic răpaos lor.”" Mai multe lucrări acreditează anul 1800 ca an al construcției bisericii: "„Anuarul Arhidiecezei ortodoxe a Bucovinei pentru anul 1925”" sau lucrarea academicianului Nicolae Stoicescu - "„Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova”" din 1974. Meșterii care au construit biserica sunt Ioniță și Gheorghe Șalvariu. Alte mărturii cu privire la vechimea bisericii sunt un clopot donat de localnicii din Colacu în anul 1810 și amplasat în clopotniță, pe el aflându
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
mai multe funii, încât a trebuit ca un tânăr să urce și să desfacă legăturile dintre bârnele de susținere ale turnului. Biserica din Valea Largă, prin armonia construcției și valoarea zugrăvelii, probează vechimea vieții religioase în zonă, faptul că în localitate exista o colectivitate unită în jurul unui ideal creștin, că viața religioasă a fost intensă și înaintea construirii acestui lăcaș de cult. Înaintea bisericii descrise de la 1782, conform pisaniei, după alte surse neprobate ar fi fost construită la 1734 sau 1737
Biserica de lemn din Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/316778_a_318107]
-
Biserica de lemn din Corbești, comuna Petriș, județul Arad , datează din anul 1800. Are hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI . În localitate a fost consemnată existența unei vechi biserici situată pe "Dâmbul bisericii" unde era și cimitirul. În conscripția din 1755, satul Corbești avea 15 case iar locuitorii frecventau lăcașul de cult din Petriș, pentru că nu existau biserică și preot în sat
Biserica de lemn din Corbești, Arad () [Corola-website/Science/316774_a_318103]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV IUCN (rezervație naturală de tip botanic), situată în județul Bistrița-Năsăud, pe teritoriul administrativ al comunei Șintereag, în apropierea localității Blăjenii de Jos. Aria naturală se află în partea central-vestică a județului Bistrița-Năsăud și cea nordică a satului Blăjenii de Jos, în apropierea drumului județean(DJ151) care leagă localitatea Șintereag-Gară de municipiul Bistrița Rezervația naturală a fost declarată arie protejată
„La Sărătură” () [Corola-website/Science/316776_a_318105]
-
în județul Bistrița-Năsăud, pe teritoriul administrativ al comunei Șintereag, în apropierea localității Blăjenii de Jos. Aria naturală se află în partea central-vestică a județului Bistrița-Năsăud și cea nordică a satului Blăjenii de Jos, în apropierea drumului județean(DJ151) care leagă localitatea Șintereag-Gară de municipiul Bistrița Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea
„La Sărătură” () [Corola-website/Science/316776_a_318105]
-
al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 5 hectare. Aria protejată se află la aproximativ nord de centrul localității Blăjenii de Jos, într-o zonă sărăturoasă unde se găsește o fântână cu apă sărată construită de prin secolul XIX de către sașii din Blăjenii de Jos și Tărpiu. Rezervația naturală suprapusă sitului Natura 2000 - "", este singura rezervație de acest tip
„La Sărătură” () [Corola-website/Science/316776_a_318105]
-
hramul „Sf.Mucenic Gheorghe”. Pictura pe pânză a fost executată în 1845. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Cea mai veche mențiune scrisă referitoare la satul Ionești este anul 1441. Evoluția demografică ulterioară a localității consemnează 105 familii în anul 1834, 375 locuitori în 1910 și 353 în 1922. Biserica La numai 20 metri de Drumul Național 79-A se află o biserică de lemn, pe un bot de deal, ceea ce face ca ea să
Biserica de lemn din Ionești, Arad () [Corola-website/Science/316785_a_318114]
-
cu greu se mai putea descifra o inscripție de unde rezulta: „Aceasta să să știe, Ani lui Hs. 1738, în luna făuraru în 14 zile...Meșteru Nicolae...Vlădicu Isaia, șpanu Sandru, Avram protopop din Ceișoara...” În anul 1756 preotul Mihai din localitate arăta că biserica a fost construită din contribuția tuturor locuitorilor din Sitani. Preotul Ioan Cristea a întocmit în anul 1905 Cronica bisericii din Sitani, manuscris ce se păstrează în arhivele Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea. Din cronica respectivă pot fi
Biserica de lemn din Brătești () [Corola-website/Science/316792_a_318121]
-
formă lobată. Cu toate modificările ulterioare, portalul prezintă un interes artistic destul de mare. Brâul median care înconjoară biserica, și care fusese acoperit de stratul de tencuială adăugat în 1918, poate fi din nou admirat odată cu reconstrucția și restaurarea monumentului în localitatea Brătești. Odată cu mutarea ei în Brătești, biserica a primit și un nou veșmânt pictural.
Biserica de lemn din Brătești () [Corola-website/Science/316792_a_318121]
-
2009). În anii 1980 a avut loc o migrație inversă, dar de mai mică amploare, unele familii părăsind zonele supraaglomerate metropolitane stabilindu-se în suburbii. În 1988, de exemplu, 500.000 de persoane s-au mutat din Tokio în alte localități.. În anii 1990 peste 600.000 de japonezi locuiau peste hotare, iar din 1880 peste un milion de japonezi au emigrat, în special în Statele Unite ale Americii și în Brazilia.
Demografia Japoniei () [Corola-website/Science/316823_a_318152]
-
a fost o echipă de fotbal din localitatea Năvodari, județul Constanța. A evoluat în Liga I în sezonul 2013-2014, ocupând locul 17 la finalul sezonului. Echipa a fost înființată în anul 1960 și a evoluat în localitatea Stejaru din județul Tulcea până în 2010. În sezonul 2007-2008 a obținut
AFC Săgeata Năvodari () [Corola-website/Science/316819_a_318148]
-
a fost o echipă de fotbal din localitatea Năvodari, județul Constanța. A evoluat în Liga I în sezonul 2013-2014, ocupând locul 17 la finalul sezonului. Echipa a fost înființată în anul 1960 și a evoluat în localitatea Stejaru din județul Tulcea până în 2010. În sezonul 2007-2008 a obținut în premieră promovarea în Liga a III-a, unde a fost repartizată în Seria a V-a. În sezonul 2008-2009 a ocupat locul cinci în această serie, la 13
AFC Săgeata Năvodari () [Corola-website/Science/316819_a_318148]
-
Stejaru și-a disputat meciurile de pe teren propriu pe stadionul din comuna Stejaru, o arenă inaugurată în 2009, și care are o capacitate de 3.000 de locuri. Din 2010, odată cu mutarea la Năvodari, echipa evoluează pe stadionul Petromidia din localitatea constănțeană.
AFC Săgeata Năvodari () [Corola-website/Science/316819_a_318148]
-
Scott, Balleny, Roosevelt, Coulman. Zona Antarctică Neozeelandeză este un teritoriu foarte slab populat. Populația sa este în medie de 1500 oameni, avînd în vedere că iarna sînt mult mai puțini locuitori ca urmare a "schimburilor de cercetători". Cea mai mare localitate este stațiunea McMurdo.
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
Matsudaira" (Matsudaira fiind numele de familie), a fost fiul lui "Hirotada Matsudaira", un fel de mic hatman. Mama sa, care va fi cunoscută ulterior sub numele de "Odai no Kata" (1528-1602) a fost fiica unui conducător de oști dintr-o localitate din apropiere, "Tadamasa Mizuno". În 1547, tatăl său care ceruse ajutorul lui "Yoshimoto Imagawa" împotriva lui "Nobuhide Oda", l-a trimis pe fiul său împreună cu alți 50 de tineri samurai drept ostateci la Suruga, conform obiceiurilor vremii. În timpul călătoriei, un
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
este o fostă cetate a comitatului Crasna. În evul mediu a jucat un rol important în istoria regiunii. Cetatea se află în actuala localitate Sub Cetate din județul Sălaj. În urma unor invazii tătare devastatoare și a creșterii amenințării dinspre Imperiul Otoman, regalitatea maghiară a ridicat un sistem de fortificații în Transilvania, sistem care se extindea și în partea de sud-vest a actualului județ Sălaj
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]