270,960 matches
-
Regatul Unit, Belgia, Olanda, Statele Unite și Irlanda au cerut în mod repetat autorităților să deschidă secții de votare „în țările în care locuiesc comunități de moldoveni, dar în care nu există misiuni diplomatice, dar și secții de votare suplimentare în localitățile în care trăiesc compact cetățeni moldoveni”. Aceste solicitări au fost susținute prin acțiuni de protest organizate în zilele de 7 și 8 februarie 2009 de Partidul Liberal și Partidul Liberal Democrat din Moldova. Cu toate acestea, Comisia Electorală Centrală a
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
transnistriană). După declararea independenței Republicii Moldova autoritățile moldovene nu au putut crea condiții pentru organizarea votării în raioanele din stînga Nistrului, controlate de autoritățile separatiste. Procesul de votare s-a desfășurat de fiecare dată în secții speciale de votare, amplasate în localitățile limitrofe regiunii transnistrene—o soluție paliativă aplicată deopotrivă în cazul alegerilor din 2009. În acest sens, Comisia Electorală Centrală a constituit circumscripția electorală nr. 37 pentru raioanele din stânga Nistrului, urmând ca procesul de votare să se desfășoare în secții de
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
pe care le-a folosit parțial pentru scrierea volumului "Deckname Lyrik" („Nume de cod Lyrik”), din care reiese că președintele Partidului Social-Democrat est-german (DDR-SPD), Ibrahim Böhme, a fost ani îndelungați colaborator Stasi. Actualmente (2009), trăiește ca scriitor liber profesionist în localitatea Erlau de lângă Passau. Kunze este membru al "Academiei Bavareze a Artelor Frumoase", al "Academiei Germane Pentru Limba și Creație", al "Academiei Libere a Artelor Rhein-Neckar" și al "Academiei Saxone a Artelor". Este de asemenea membru al centrului P.E.N. a scriitorilor
Reiner Kunze () [Corola-website/Science/315058_a_316387]
-
dus la revolta și eventuala separare a diverselor domenii ale ducatului, ce vor avea o existență mai mult sau mai puțin independentă pentru restul Evului Mediu. Astfel apar următoarele state în cadrul Imperiului: Gerard construiește un castel senioral lângă o mică localitate, Nanceio, localitate ce va devenii capitala ducatului, Nancy. La moartea lui Gerard, contele de Bar și cumnatul lui Frederic III contestă succesiunea, dar împăratul tranșează în favoarea fiului lui Gerard, Thierry. Rivalitatea între ducii de Lorena și seniorii de Bar va
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
revolta și eventuala separare a diverselor domenii ale ducatului, ce vor avea o existență mai mult sau mai puțin independentă pentru restul Evului Mediu. Astfel apar următoarele state în cadrul Imperiului: Gerard construiește un castel senioral lângă o mică localitate, Nanceio, localitate ce va devenii capitala ducatului, Nancy. La moartea lui Gerard, contele de Bar și cumnatul lui Frederic III contestă succesiunea, dar împăratul tranșează în favoarea fiului lui Gerard, Thierry. Rivalitatea între ducii de Lorena și seniorii de Bar va subzista până în
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
a reunit un grup de pictori francezi la mijlocul secolului al XIX-lea. Numele vine de la mica localitate Barbizon situată la sud de Paris, în apropierea pădurii din Fontainebleau (departamentul Seine-et-Marne), care devine locul preferat de întâlnire și de creație al artiștilor, devenind astfel leagănul unei școli de pictură. Membrii fondatori ai acestei școli au fost Jean-Baptiste Camille
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
un grup de artiști cu stiluri foarte diferite și din epoci diverse, care au descoperit ca sursă de inspirație peisajele oferite de pădurea din Fontainebleau și din împrejurimile sale. Începând din anul 1820, tot mai mulți pictori sosesc la Barbizon, localitate care a devenit cunoscută datorită frumuseții sale naturale. Théodore Caruelle d'Aligny și Jean-Baptiste Camille Corot, care se cunoscuseră la Roma, sosesc la Barbizon în 1829. Sunt urmați de Narcisse Diaz de la Peña, Théodore Rousseau, Jacques Raymond Bascassat, Antoine Louis
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
un han, care în curând va devenit locul preferat al pictorilor. În 1847, Théodore Rousseau este primul care se stabilește la Barbizon. Cumpără o casă în care vor fi primiți cu ospitalitate în orice perioadă a anului ariștii sosiți în localitate. Doi ani mai târziu, Jean-François Millet și prietenul său, sculptorul Charles Jacque, se stabilesc aici împreună cu familiile lor. Barbizonul devine în scurt timp locul de întâlnire a tinerei generații de artiști. Aici se leagă prietenii și se desfășoară discuții aprinse
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
cu precizie matematică, ci simțim și explicăm lumea reală, fiind condamnați să nu o putem ocoli." Influența barbizonienilor depășește în curând granițele Franței. La Barbizon sosesc artiști din nordul Europei și din Statele Unite ale Americii. Pictorul român Nicolae Grigorescu descoperă localitatea Barbizon în 1862, unde rămâne pentru câțiva ani. Sosesc la Barbizon pentru un popas mai scurt și pictori cehi, maghiari, elvețieni, belgieni și polonezi. "Școala" de la Barbizon se deschide pentru lumea întreagă, ea va deschide drumul pentru impresionism.
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
de naționalitate română. Satul este situat în partea de vest a raionului Adâncata, la confluența râurilor Siretul Mare și Siretul Mic. De comuna Suceveni depind administrativ satele Petriceanca și Prisăcăreni. În perioada 1946-1995 a purtat denumirea ucraineană "Șiroka Poliana" (în ). Localitatea Suceveni, de la înființare, face parte din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului a fost descoperită într-un hrisov din anul 1431, emis în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). În ianuarie 1775, ca urmare a
Suceveni, Adâncata () [Corola-website/Science/315086_a_316415]
-
neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1775, localitatea Suceveni intră în componența districtului Storojineț (în ) a Ducatului Bucovinei, guvernat de către austrieci. Autoritățile austriece au introdus condicile bisericești, în care se înregistrau cununiile, nou născuții și decesele. Preotul satului îndeplinea și funcția de ofițer al stării civile. Conform recensământului
Suceveni, Adâncata () [Corola-website/Science/315086_a_316415]
-
Decizia nr. 133 din 2 martie 1995, Rada Supremă a Ucrainei a schimbat denumirea satului din Șiroka Poliana în Suceveni, denumire purtată anterior. . În prezent, satul are 1.661 locuitori, preponderent de naționalitate română. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Suceveni era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%).
Suceveni, Adâncata () [Corola-website/Science/315086_a_316415]
-
Cetatea romană de la se găsește pe teritoriul actualei localități Murighiol, județul Tulcea, la 2 km SE de sat și 200 m N de șoseaua Murighiol - Dunavățul de Sus, 1,5 km sud de brațul Sfântul Gheorghe. A fost înscrisă sub codul RAN 159623.01 în Repertoriul Arheologic Național. Începând
Halmyris () [Corola-website/Science/315088_a_316417]
-
ai Halmyrisului din Scythia”" Mănăstirea Halmyris este o mănăstire ortodoxă construită cu scopul cinstirii memoriei lui "Epictet Preotul" și lui "Astion Monahul", creștini martirizați în iulie 290. Accesul se face mai întâi pe drumul dintre Tulcea și Murghiol, de la ultima localitate continuându-se spre Dunavățu de Jos pe un drum pietruit. Mănăstirea se află lângă ruinele cetății, pe stânga drumului la 1,5 -2 km de la ieșirea din Murighiol. Pe 8 iulie 2002, la Halmyris a fost așezată piatra de temelie
Halmyris () [Corola-website/Science/315088_a_316417]
-
Auschwitz-Birkenau. În Palestina, după ce a învățat și a muncit în mai multe kibutzuri și a luat parte la Războiul de Independență al Israelului în anii 1948 - 1949, Tuvya Ruebner a devenit membru al kibutzului Merhavia, în valea Yezreel (Esdraelon) aproape de localitatea Afula. A lucrat la început ca cioban, apoi în munci viticole și agricole. În anul 1944 s-a căsătorit cu prima sa soție, Ada, cu care în 1949 a avut o fetiță, Myriam. La nu mult timp după aceea, în
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
nu poseda o instrucție academică formală, ci era autodidact. Între anii 1963-1966 a fost trimis al Organizației Sioniste la comunitățile evreilor din Austria și Elveția. Întors în Israel, a lucrat în calitate de conferențiar la seminarul pedagogic „Oranim” al mișcării kibutzurilor, în localitatea Kiryat Tivon. Ulterior, între 1972-1974 a fost conferențiar la Facultatea de litere a universității din Tel Aviv, iar în anul 1974 a devenit profesor la Universitatea din Haifa, unde a predat literatura comparată. În 1992 s-a pensionat și a
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
Zonele metropolitane în România au fost reglementate prin legea 351 din 6 iulie 2001 ca fiind "o zonă constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre urbane (Capitala României și municipiile de rangul I) și localitățile urbane și rurale aflate în zona imediată, la distanțe de până la 30 km, între care s-au dezvoltat relații de cooperare pe multiple planuri". Prima zonă metropilitană constituită a fost Zona metropolitană Iași la data de 8 aprilie 2004, aceasta
Zone metropolitane în România () [Corola-website/Science/315140_a_316469]
-
urmare a modificării art. 7 alin. (1) din Legea nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, prin Legea nr. 264/2011, și municipiile, reședintă de județ, pot constitui zone metropolitane prin asociere cu localitățile urbane și rurale aflate în zona imediată . La data de 2 aprilie 2012 a fost constituită Zona Metropolitană Baia Mare, formată din municipiul Baia Mare și 17 localități din jurul acestuia , iar în 26 aprilie 2013 a fost constituită Zona Metropolitană Satu Mare, formată
Zone metropolitane în România () [Corola-website/Science/315140_a_316469]
-
264/2011, și municipiile, reședintă de județ, pot constitui zone metropolitane prin asociere cu localitățile urbane și rurale aflate în zona imediată . La data de 2 aprilie 2012 a fost constituită Zona Metropolitană Baia Mare, formată din municipiul Baia Mare și 17 localități din jurul acestuia , iar în 26 aprilie 2013 a fost constituită Zona Metropolitană Satu Mare, formată din municipiul Satu Mare și 30 de localități din jurul acestuia . Zonele metropolitane organizate: Zonele metropolitane în curs de proiectare:
Zone metropolitane în România () [Corola-website/Science/315140_a_316469]
-
imediată . La data de 2 aprilie 2012 a fost constituită Zona Metropolitană Baia Mare, formată din municipiul Baia Mare și 17 localități din jurul acestuia , iar în 26 aprilie 2013 a fost constituită Zona Metropolitană Satu Mare, formată din municipiul Satu Mare și 30 de localități din jurul acestuia . Zonele metropolitane organizate: Zonele metropolitane în curs de proiectare:
Zone metropolitane în România () [Corola-website/Science/315140_a_316469]
-
numit Fyra și operat împreună de companiile naționale belgiene și olandeze cu trenuri V 250 ce pot circula cu o viteză maximă de 250 km/h. Trenurile părăsesc Gara Bruxelles-Sud și traversează orașul Bruxelles în subteran până la Gara Bruxelles-Nord. În dreptul localității Schaerbeek linia se bifurcă separându-se de linia spre Louvain, Liège și Germania. Până la Antwerpen trenurile utilizează una din cele două magistrale paralele care leagă capitala belgiană de Antwerpen. Linia a fost modernizată pentru a permite viteze de până la 160
LMV 4 () [Corola-website/Science/315144_a_316473]
-
Paris, a exercitat o influență evidentă asupra pictorilor peisagiști francezi, în special asupra artiștilor grupați în Școala de la Barbizon și - mai târziu - asupra impresioniștilor. se naște la 11 iunie 1776, fiu al morarului Golding Constable, în reședința familiei de la marginea localității East Bergholt din comitatul Suffolk. La vârsta de șapte ani este înscris ca extern la școala din East Bergholt unde își continuă studiile până la vârsta de șaptesprezece ani. Când abandonează școala, John Constable se ocupă deja de câțiva ani de
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
în muncă îi aduce , în sfârșit, roadele așteptate - în 1829, devine membru titular al Academiei Regale. Constable a călătorit de mai multe ori la Salisbury. Pictorul nu este atras în mod deosebit de motivele arhitecturale, face totuși numeroase schițe catedralei din localitate, înconjurată de peisaje rurale. Această construcție gotică revine deseori ca temă pentru tablourile sale. Catedrala e prezentă dominând peisajul din jur, unghiul de vedere al pictorului se schimbă însă la diversele tablouri realizate. În "Catedrala din Salisbury, vedere dinspre grădina
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
continuă spre est. La nord de Leiderdorp linia intră într-un tunel de 6,7 km ce traversează regiunea naturală protejată "Inima Verde a Olandei" (). Tunelul se termină la nord de Zoetermeer după care linia trece la est de această localitate utilizând un viaduct, după care traversează nord-vestul aglomerației orașului Rotterdam printr-un tunel. Înainte de gara din Rotterdam linia se alătură liniilor clasice și deservește gara centrală din Rotterdam. La ieșirea din gară, linia continuă printr-o serie de tunele împreună cu
HSL Zuid () [Corola-website/Science/315158_a_316487]
-
reuniuni profesionale, conferințe și programe de perfecționare profesională desfășurate în limba maghiară. În octombrie 2007 Biblioteca Județeană „Kájoni János” a găzduit a IV-a Adunare itinerantă a Asociației Bibliotecarilor Maghiari din România. În anul 2009, 27-28 martie, se organizează în localitatea Frumoasa a VI-a Adunare itinerantă a Asociației Bibliotecarilor Maghiari din România.
Biblioteca Județeană Kájoni János () [Corola-website/Science/315172_a_316501]