270,960 matches
-
locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Tuzlî era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și română La recensământul din 1860, Tuzla era, după numărul populației (1035 locuitori), cea de-a 42-a localitate urbană a Moldovei (făcând parte din teritoriul moldovenesc care era pe atunci între granițele României). Locuitorii satului Tuzla se ocupă în principal cu agricultura.
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 14 metri, în partea sud-estică a raionului Tatarbunar, pe malul sud-estic al limanului Burnas și pe țărmul Mării Negre. El se află la o distanță de 28 km sud de localitatea Culevcea. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Băile Burnas (în ), în acel an el fiind redenumit Lebedîvka. Aici se află o stațiune balneară. Satul Băile Burnas a fost înființat în anul 1787 de către coloniști germani, ca sat
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]
-
anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Băile Burnas în cea de Lebedîvka. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Băile Burnas face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 26 locuitori, preponderent ucraineni. Băile Burnas este o stațiune amplasată pe
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]
-
Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 26 locuitori, preponderent ucraineni. Băile Burnas este o stațiune amplasată pe malul sud-estic al limanului Burnas, la Marea Neagră. Ea este înconjurată de o pădure de stejari și de pini. Localitatea este amplasată pe o bară de nisip care separă lacul Burnas de Marea Neagră. În timp, suprafața pădurii de conifere s-a micșorat, în locul defrișat fiind construite case de vacanță. Astăzi stațiunea poate găzdui, în același timp, 2.000 de turiști
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]
-
este amplasată pe o bară de nisip care separă lacul Burnas de Marea Neagră. În timp, suprafața pădurii de conifere s-a micșorat, în locul defrișat fiind construite case de vacanță. Astăzi stațiunea poate găzdui, în același timp, 2.000 de turiști. Localitatea dispune de un litoral cu lățimea de aproximativ 400 de metri, pe care în fiecare vară se montează corturi. Prin această stațiune au trecut regii României, mareșalul Józef Piłsudski (1867-1935) al Poloniei, nobili și prinți din Rusia. De asemenea, în
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]
-
Moldova", "Niva", "Volna"), Pensiunea "Luci", o discotecă, un cinematograf, o piață și un pichet de grăniceri. În partea de est se află un far cu lumină roșie amplasat într-un turn de 13 m. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Băile Burnas era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%). Aici este locul de reproducere a mai multor specii de păsări migratoare: pelicani, lebede, rațe sălbatice etc.
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]
-
Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Harta etnică a lui J.Perthes din 1861 menționează localitatea ca fiind locuită de români (aparținea la acea dată României). Satul Bazarianca a fost repopulat în anul 1892 de către coloniști germani. O lungă perioadă, a aparținut de satul Tuzla. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Bazarianca
Bazarianca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318518_a_319847]
-
acea dată României). Satul Bazarianca a fost repopulat în anul 1892 de către coloniști germani. O lungă perioadă, a aparținut de satul Tuzla. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Bazarianca a făcut parte din componența României, ca localitate suburbană a orașului Tuzla din județul Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din germani, existând și o comunitate mare de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 477 locuitori din sat, 388 erau germani
Bazarianca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318518_a_319847]
-
fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Bazarianca face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.153 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei
Bazarianca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318518_a_319847]
-
fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Vesele face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 107 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Vesele
Vesele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318519_a_319848]
-
iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Vesele face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 107 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Vesele era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).
Vesele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318519_a_319848]
-
fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. În perioada ocupației sovietice, satele Bezimenca-Mare și Bezimenca-Mică au fuzionat, formând un singur sat cu numele de Bezimenca. Începând din anul 1991, satul Bezimenca face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul
Bezimenca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318521_a_319850]
-
fuzionat, formând un singur sat cu numele de Bezimenca. Începând din anul 1991, satul Bezimenca face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 359 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Bezimenca era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și română (%).
Bezimenca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318521_a_319850]
-
de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Buduri a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Buduri în cea de Kocikuvate. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Buduri face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 517 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Buduri
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Tăriceni face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 60 locuitori, preponderent ucraineni.
Tăriceni, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318534_a_319863]
-
fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Balabanca face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 159 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Balabanka
Balabanca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318530_a_319859]
-
iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Balabanca face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 159 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Balabanka era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.
Balabanca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318530_a_319859]
-
de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Martaza a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
cel de-al doilea război mondial, 123 dintre ei murind pe front. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Martaza în cea de Ribalske. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Martaza face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 604 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Rîbalske
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Martaza face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 604 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Rîbalske era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de bulgară (%). Locuitorii satului Martaza se ocupă în principal cu agricultura. În localitate funcționează o fabrică de cherestea și un magazin de țiglă.
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 604 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Rîbalske era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de bulgară (%). Locuitorii satului Martaza se ocupă în principal cu agricultura. În localitate funcționează o fabrică de cherestea și un magazin de țiglă.
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Șagani a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși, existând și o comunitate mare de ucraineni. La
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
A. Șuliak și G.I. Ghetmanțev) și pe ceilalți activiști comuniști din sat. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Șagani în cea de Primorske. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Șagani face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.841 locuitori, preponderent ucraineni. De asemenea, în apropiere se află stațiunea
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
Șagani face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.841 locuitori, preponderent ucraineni. De asemenea, în apropiere se află stațiunea Raseika (în ). Locuitorii satului Șagani se ocupă în principal cu agricultura. În localitate funcționează o fabrică de cherestea, un magazin de țiglă și o fermă viticolă. Satul Șagani este o stațiune balneară și de recreere, aici existând o bază de tratament, case de odihnă, precum și tabere de pionieri din raioanele Arciz, Tarutino și
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]