26,844 matches
-
două săli de sport, un bazin de înot municipal, un centru de fitness și dans, piste de alergare și ciclism etc Orașul are o gară feroviară, legată de toate colțurile țării. Parcul industrial Netivot este sediul a 24 uzine si fabrici. Ele sunt implicate în producția de alimente, metale, materii plastice și articole de construcții. În afara acestora mai funcționează în oraș încă 14 fabrici, unele din ele în sectorul chimiei și prelucrării mineralelor, al industriei laptelui (fabrica „Tara”) etc.
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]
-
o gară feroviară, legată de toate colțurile țării. Parcul industrial Netivot este sediul a 24 uzine si fabrici. Ele sunt implicate în producția de alimente, metale, materii plastice și articole de construcții. În afara acestora mai funcționează în oraș încă 14 fabrici, unele din ele în sectorul chimiei și prelucrării mineralelor, al industriei laptelui (fabrica „Tara”) etc.
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]
-
a 24 uzine si fabrici. Ele sunt implicate în producția de alimente, metale, materii plastice și articole de construcții. În afara acestora mai funcționează în oraș încă 14 fabrici, unele din ele în sectorul chimiei și prelucrării mineralelor, al industriei laptelui (fabrica „Tara”) etc.
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]
-
sediul companii multinaționale precum: Hewlett-Packard (HP), Luxoft, Infineon Technologies , Garanți Bank, Unicredit Group. Novo Park se află în partea de nord a Bucureștiului, în zona Pipera Complexul de birouri permite accesul atât din Blvd. Dimitrie Pompeiu, cât și de pe Strada Fabrică de Glucoză. În Novo Park a fost deschisă prima cafenea Starbucks dintr-un parc de birouri din România.
Novo Park () [Corola-website/Science/336708_a_338037]
-
folosite pentru a crea trepte în canale abrupte pentru ocolirea obstacolelor. O versiune a fost brevetată în anul 1837 de către Richard McFarlan din Bathurst, New Brunswick, Canada, care a proiectat o rută care să ajute peștii să treacă barajul unei fabrici de cherestea hidraulice. În 1880, prima scară de pești a fost construită în Rhode Island, Statele Unite ale Americii, la barajul Pawtuxet Falls. Pe măsură ce Epoca Industrială avansa, barajele și alte obstacole fluviale au devenit mai mari și mai frecvente, ceea ce a
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
într-un ritm anual de 1,7% Orașul este cotat cu gradul 3 din 10 pe scala socială - economică. Salariul mediu pe anul 2013 a fost 5,051 NIS (media pe țară:8.247 NIS) Orașul a devenit vestit prin fabrica sa „Rajeb-Tamra”, în ebraică „Mahlevot Hagalil” (Fabrica de lapte a Galileei), unde se produc produse lactate, inclusiv brânză și „labane”. În ultimii ani se dezvoltă și sectorul turistic cu deschiderea de restaurante pentru vizitatori. Dupa datele Oficiului Israelian de Statistică
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
Orașul este cotat cu gradul 3 din 10 pe scala socială - economică. Salariul mediu pe anul 2013 a fost 5,051 NIS (media pe țară:8.247 NIS) Orașul a devenit vestit prin fabrica sa „Rajeb-Tamra”, în ebraică „Mahlevot Hagalil” (Fabrica de lapte a Galileei), unde se produc produse lactate, inclusiv brânză și „labane”. În ultimii ani se dezvoltă și sectorul turistic cu deschiderea de restaurante pentru vizitatori. Dupa datele Oficiului Israelian de Statistică din anul 2001 la Tamra funcționau 11
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
numea Aleea Socec. Ioan V. Socec a devenit în 1867 membru al Camerei de Comerț și Industrie din București. fiind ales președintele acestei Camere între anii 1887 și 1890. De asemenea, a fost unul dintre fondatorii și acționarii principali ai Fabricii de hârtie „Letea”, înființată exclusiv cu capital autohton, dovedind prin exemplul său eficiența devizei Partidului Național Liberal, al cărui membru fusese toată viața - "prin noi înșine". Ioan V. Socec a întreprins o vastă acțiune de editare și de popularizare a
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
km și a fost construită în perioada 1910-1912, fiind inaugurată oficial pe 20 iunie 1912. Principalele localități deservite sunt Turda, Baia de Arieș, Câmpeni, Roșia Montană și Abrud. Traseul liniei începe din zona industrială a orașului Turda, în apropiere de fabrica de sticlă. De la Turda până la Câmpeni, calea ferată merge paralel cu Arieșul, dar și cu șoseaua DN75 Turda-Câmpeni pe care o traversează prin 22 de treceri la nivel cu sau fără barieră. În localitatea Câmpeni, calea ferată părăsește valea Arieșului
Calea ferată îngustă Turda-Abrud () [Corola-website/Science/337063_a_338392]
-
de ghimbir curentă este adesea fabricată, mai degrabă decât preparată, în mod frecvent, cu adaosuri de gust și culoare. Berea de ghimbir este încă produs la domiciliu, folosind o colonie simbiotică de drojdie și Lactobacillus (bacterii), cunoscut sub numele de „fabrica de bere de ghimbir”. Gingerbeer a cunoscut o creștere semnificativă în popularitate în ultimii ani, care însoțește popularitatea de cocktail-uri bazate pe ea, cum ar fi Moscow Mule și Dark ' N' Stormy.
Bere de ghimbir () [Corola-website/Science/337107_a_338436]
-
se aplece asupra influenței culturii de masă asupra modul nostru de viață. Apariția internetului a impus reconsiderarea conceptului de cultură de masă. În timp ce o majoritate intelectuală, de obediență marxistă și pe urmele lui Noam Chomsky, o văd ca pe o "fabrica a opiniei" și înainte de toate, exercitarea unei dominații sociale, alții, reflectează asupra fenomenului tehnic ca un întreg, și nu doar asupra mass-mediei, văd în cultura de masă semnul alienării, care afectează întreaga lume, atât clasele dominate, cât și clasele dominante
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
luni. Căsătoria nu a fost fericită, astfel încât, în 1938, Morano s-a despărțit de soțul ei, dându-l afară din casă; în ciuda separării cuplului, ei au rămas căsătoriți până la moartea lui în 1978. Până în 1954, ea a lucrat într-o fabrică de iută din orașul ei. Ulterior, a lucrat în bucătăria colegiului Santa Maria, o școală internat, până la retragerea sa, la vârsta de 75 de ani. Morano a trăit singură în casa ei până la vârsta de 115 ani. Când a fost
Emma Morano () [Corola-website/Science/337246_a_338575]
-
în 1979 Facultatea de Istorie - Filosofie secția Filosofie, a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca. A fost, pe rînd,pedagog de noapte la Școala de șoferi profesioniști din Cluj-Napoca, preparator de produse explozibile la Combinatul Chimic din Făgăraș, dispecer de producție la fabrica "Nivea" Brașov, referent literar la Teatrul Dramatic Brașov, instructor cultural-sportiv la UJCM Brașov și redactor la revista "Astra". Dupa 1990 este o vreme redactor-șef al revistei "Astra", referent de specialitate la Biblioteca Județeană "George Barițiu" din Brașov, redactor la
Vasile Gogea () [Corola-website/Science/337285_a_338614]
-
Livia. A urmat apoi Institutul de Artă "Ion Andreescu" din Cluj-Napoca secția pictură pe care l-a absolvit în anul 1984. I-a avut profesori îndrumători pe Radu Fulger și Paul Sima. Din anul 1984 până în anul 1998 lucrează la fabrica „Integrată de În” din Zalău. Aici practică serigrafia și tehnică picturii mixte care îi dă posibilitatea să experimenteze noi moduri de abordare a picturii sub influența Pop Art-ului american. În anul 1985 se căsătorește cu Livia și au doi
Gheorghe Ilea () [Corola-website/Science/337407_a_338736]
-
model 1893 a fost o armă albă din categoria săbiilor, aflată în dotarea ofițerilor Armatei României din toate armele, în Primul Război Mondial. Săbiile au fost fabricate de firmele "Eisenhauer" și "Weyersberg-Kirschbaum & Cie" - din Solingen, "Paul Telge" - din Berlin și "Fabrica de Toledo", din Toledo. Săbiile aveau lama cu lungimea regulamentară de 950 mm, 1000 mm sau 1050 mm, funcție de înălțimea ofițerului. Sabia avea un profil ușor curbat, cu lamă din oțel și mânerul din corn negru având la partea superioară
Sabie de ofițer, model 1893 () [Corola-website/Science/337418_a_338747]
-
a trecut la elaborare și în curând a fost creată stația de radiolocație «Бирюза». Sistemul realizat a avut o serie de neajunsuri și pe baza lui a fost creată stația de radiolocație mult mai perfecționată P-3. Primele teste de fabrică ale stației s-au desfășurat de la 20 iulie până 15 august 1944 la Moscova și în cursul aceluiași an, 14 complete de stații au ajuns la trupele sovietice. Încercările stației în poligon s-au realizat în ianuarie-februarie 1945 confirmând concluziile
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
au desfășurat de la 20 iulie până 15 august 1944 la Moscova și în cursul aceluiași an, 14 complete de stații au ajuns la trupele sovietice. Încercările stației în poligon s-au realizat în ianuarie-februarie 1945 confirmând concluziile pozitive ale testului fabricii din Moscova. În anul 1945, radarul P-3 a intrat în înzestrarea Trupelor de Apărare Antiaeriană, Forțelor Aeriene și Marinei, și s-a produs în cantități semnificative în varianta auto (P-3A) și fixă. Mai târziu tehnologia de fabricare a fost
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
doua zi, 23 mai, lui Otto Hoffmann von Waldau și Helmuth von Hoffman, "Gruppenkommandeur" (comandați de grup) din cadrul Grupului de bombardament 28 să conceapă o operațiune cu numele de cod "Paula". Obiectivele operațiunii erau vaste. În afară de distrugerea aerodromurilor și a fabricilor de avioane din regiunea Parisului, bombardamentele trebuiau să reușească, conform spuselor lui Waldau, să „dobândească o influență de dorit asupra moralului Capitalei”. Avioanele de recunoaștere germane au raportat descoperirea a 1.244 avioane staționate pe aeroporturile din jurul Parisului, dintre care
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
lui Waldau, să „dobândească o influență de dorit asupra moralului Capitalei”. Avioanele de recunoaștere germane au raportat descoperirea a 1.244 avioane staționate pe aeroporturile din jurul Parisului, dintre care 550-600 de avioane cu un singur motor. Toate aceste avioane și fabricile aeronautice din zonă trebuiau distruse. Germanii dispuneau de informații militare detaliate cu privire la amplasarea bateriilor antiaeriene și a instalațiilor de la sol. Operațiunea urma să fie executată pe 30 mai, dar la fel ca și atacul de pe 22 mai, a fost împiedicată
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
avioane parcate. Germanii au considerat că au reușit să dea o lovitură mortală aviației franceze. Analiza operațiunii aeriene făcută de germani a indicat un succes de proporții. Această analiză a sugerat că "Luftwaffe" a reușit să avarieze grav mai multe fabrici franceze și să distrugă la sol și în luptele aeriene numeroase avioane. Germanii au pretins că au distrus 75 de avioane franceze în luptele aeriene și 400 la sol. Rezultatul raidului a fost într-atât exagerat, încât după acea dată
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
de vânătoare au fost doborâte în luptele aeriene - o rată a pierderilor de 19%. Astfel, rezultă că germanii au exagerat de 4 până la 16 ori distrugerile provocate inamicului. Șase dintre cele 16 aeroporturi vizate au raportat distrugeri mari, iar 15 fabrici au raportat distrugeri minore. În schimb, pierderile de vieți omenești la sol au fost ridicate - francezii au raportat moartea a 254 de oameni și rănirea a altor 652. Francezii au reușit să doboare 10 avioane germane, dintre care 4 bombardiere
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
iunie 1940. Principalul motiv pentru care germanii au cucerit așa de ușor superioritatea aeriană a fost slaba mobilizare operațională a unităților aeriene franceze. "Luftwaffe" a avut o superioritate numerică limitată față de francezi la începutul "Fall Rot", în condițiile în care fabricile de avioane franceze au reușit să atingă ritmuri de producție maxime. În ciuda unor pierderi de 787 avioane (473 avioane de vânătoare, 120 de bombardiere și 194 de avioane de recunoaștere), francezii aveau disponibile aproximativ 2.000 de aparate de zbor
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
din 1921 nu se aplică acesteia. Ea a deschis un proces în decembrie 2000 la Benešov, orașul cel mai apropiat, pentru restituirea castelului și a dependințelor sale formate din 6.070 de hectare (15.000 acri) de pădure, inclusiv o fabrică de bere. Konopiště a fost deschis publicului începând din 1971. Turiștii pot vizită camerele lui Franz Ferdinand, care a fost, de asemenea, un vânător pasionat, o colecție mare de coarne de cerb, „colecția Obizzi-Este” (a treia cea mai mare colecție
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
Șerbia și un mare binefăcător. Georg Weifert s-a născut în Panciova, Banatul German, într-o familie de șvabi dunăreni. De la o vârstă fragedă a lucrat împreună cu tatăl său, Ignatz Weifert, la fabricarea berii în Belgrad. Ei au deținut prima fabrică de bere din Regatul Șerbiei. Georg a absolvit "Braumeisterschule" din Weihenstephan, în apropiere de München. Apoi s-a întors în Șerbia și a preluat fabrică tatălui său, pe care a extins-o. A investit profiturile, cumpărând o mină de cărbune
Đorđe Vajfert () [Corola-website/Science/335992_a_337321]
-
lucrat împreună cu tatăl său, Ignatz Weifert, la fabricarea berii în Belgrad. Ei au deținut prima fabrică de bere din Regatul Șerbiei. Georg a absolvit "Braumeisterschule" din Weihenstephan, în apropiere de München. Apoi s-a întors în Șerbia și a preluat fabrică tatălui său, pe care a extins-o. A investit profiturile, cumpărând o mină de cărbune la Kostolac, apoi o mină de cupru la Bor, o fabrică Steinberg la Zaječar și, în cele din urmă, o mină de aur. Veniturile obținute
Đorđe Vajfert () [Corola-website/Science/335992_a_337321]