28,109 matches
-
vor avea decât să stea cu mâna întinsă pentru a se umple de euroi. Cu marele avantaj că nu se vor deplasa nicăieri, precum cerșetorii de azi, pentru că milostivii din Vest vor poposi în persoană pentru a ne aduce acasă fericirea. La la doilea punct descoperim două subcategorii: mai întâi, naționaliștii șovini, pentru care orice străin venit în România ori aduce droguri, ori ne otrăvește izvoarele mioritice, ori e violator de aurolaci. Apoi, îmbogățiții de după revoluție, bișnițarii deveniți multimiliardari; aceștia știu
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
bun caz, ușor excentrică. Nu vedeam cum ar putea, un asemenea eveniment, să scape de condiția de tichie de mărgăritar, într-un climat cinematografic ca al nostru (viciat, se știe, de atîtea nefuncționalități). Ceea ce am descoperit acolo a contrazis, din fericire, logica elementară. Festivalul "Anonimul" (International Independent Film Festival) a reușit, de la prima sa ediție, să respire ca un festival european; el a avut o tentă de pitoresc (pe care a și mizat), dar niciodată o tentă de provincialism. Iată cîteva
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
pentru un asemenea festival, practic de numai trei zile competitive; au fost aduse aici, la un festival plasat la capătul unui drum de acces atît de dificil, filme din 29 de țări. Miercuri Două proiecții dimineața, două după masă. Din fericire, începînd cu această zi, senzația omului invitat să vadă filme a fost aceea că asistă la un festival profesionist: logistica se dovedește ireproșabilă, comparabilă cu aceea a unui festival cu tradiție. Apropo de tradiție, pare un blestem pentru cinematografia românească
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
în măsura în care ne scoate din inerțiile elitiste (reale), dar devine foarte periculoasă dacă e propusă ca valoare supremă și ideal către care trebuie negreșit să se tindă. Glisajul are loc în plan pur valoric: cultura pieții ne pîndește, într-adevăr; "din fericire", ar zice autorul acestei cărți; în vreme ce noi (care am ales deja, neinocent, verbul a pîndi) am putea spune "din păcate".
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
își întocmește o adevărată listă de interdicții pe care singurătatea i le-a aruncat înăuntru sau afară, peste prag. Gesturile altădată firești, reflexele de cuplu, micile bucurii ale căminului conjugal sunt acum disparate și golite de conținut, crâmpeie din care fericirea domestică a dispărut: ,ŤNu mai am voie să mănânc supăť - doar n-am să pregătesc o oală de zeamă din care să mănânc la nesfârșit!ť ŤNu mai am de ce intra în magazinele duty-freeť - pe vremuri, intram în exclusivitate ca să
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
și ca să admită acest lucru nu era nevoie de nici o vorbă, frază sau trăsătură de penel. Cît timp, în livada de cireși a venit pe lume pruncul, cineva a răsfoit mai departe paginile cărții din tablou. împăratul fu cuprins de fericire stranie. Privi plin de recunoștință spre Liu. - îți mulțumesc, pictore, îți mulțumesc! - strigă. Și, de-acum liniștit, îi spuse călăului că poate continua execuția. Florile exilate Frigul era atît de cumplit, încît o netrebnică de slugă îngheță și deveni statuie
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
tot mai mult era rușine, asta pînă cînd o speriară niște vorbe umile. Făcînd o plecăciune, sluga arătă spre răzoarele de peonia. O singură floare din grădină, peonia, sfida porunca împărătesei. Peonia nu înflorise. Acești bujori, simbol al bogăției și fericirii, nu-și desfăcuseră petalele. Răzorul cu peonia zăcea, cenușiu și nemișcat, printre straturile strălucitoare. Tînărul grădinar Ciua observă că împărăteasa îi cercetează chipul și îl privește de parcă el ar fi răspunzător de revolta peoniei. întrebă deci, tremurînd, dacă să distrugă
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
nu a cerut ca ele să nu fie, într-un fel sau altul, ascunse. Altminteri, de ce s-ar mai fi sesizat?! Doar ca să se afle în treabă? E posibil, deși nu știu despre ce fel de treabă e vorba. Din fericire, mascarada a durat doar douăzeci și patru de ore, deși ea n-ar fi trebuit să dureze nici un minut. La urma urmelor, CNSAS a fost creat pentru a arunca lumină asupra mizeriilor Securității și nu pentru a fi avocatul din oficiu al
Scurt discurs despre zebrificare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11380_a_12705]
-
să rostească tocmai el elogiul protagonistului acestui jubileu ,național", Marcel Reich-Ranicki afla răspunsul cel mai simplu, mai adevărat, mai convingător: în calitatea unui cititor care și-a regăsit în paginile cărților lui Thomas Mann, grijile, suferința dar și momentele de fericire...
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
cîțiva metri pătrați, ca într-o chilie, unele coșmaruri s-au transformat în vise. Mi-a revenit mereu în minte pictura lui Fra Angelico, din chilia lui de la Mînăstirea San Marco, din Florența, Annonciazzione. Bunavestire. Imagine repetitivă a liniștii și fericirii mele. Într-un spațiu auster, monocolor, dirijat de rigori și trasee fixe, Beato Angelico pictează pe pereții unei chilii, în culori vii și suave, în linii de o delicatețe ireală, viața însăși. Și miracolul întrupării lui Isus. Îngerul cu aripi
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
mai aberante și chinuitoare poziții, într-un picior, pe burtă, cățărat pe canapea. De dragul meu pentru Iosif Sava. M-am întors în București. Nu am deschis televizorul și nici un ziar. Am fugit o jumătate de zi la Sinaia, probabil locul fericirii mele intime, profunde. Acolo, privind pădurea din spatele Peleșului, lăsînd în spatele meu lumea dezlănțuită, am înțeles, din nou, că nimic nu e întîmplător. Sînt șapte ani, deja, fără Iosif Sava. Vizita lui din chilia de la Sibiel... I-am zărit chipul, cu
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
învățat-o mai mult sau mai puțin de la profesorii noștri și pe care o aplicăm la orice muzică - fie ea de Schumann, Enescu, de Rachmaninov, Bach... Cred că la Enescu o astfel de retorică nu poate face decât rău. Din fericire este în scădere. Cei mai tineri și valoroși interpreți o refuză. D.P.: ...fiindcă, dincolo de aparențe, Enescu era un spirit abstract, avea o gândire abstractă, carteziană... A.S.: ...ei, aici este totul! în aceasta constă bogăția lui, care duce la o situație
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
vorbind timpului nostru, cu roluri excepționale interpretate de Eva Dalbeck și Hariett Andersson. E vorba despre două femei din lumea filmului care visează la lux, căsnicie, copii, dar care nu întâlnesc decât umilințe profunde, fără șansa de a atinge vreodată fericirea comună, a ființelor obișnuite. Mereu înșelate în visele lor, primesc lecția vieții cu amărăciune senină. Pentru că simt că sunt mai mult decât simple femei, poate chiar ipostaze ale creatorului filmului care eșuase și el în visele fericirii reale. Eroinele își
Ultimul "elefant” by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13672_a_14997]
-
a atinge vreodată fericirea comună, a ființelor obișnuite. Mereu înșelate în visele lor, primesc lecția vieții cu amărăciune senină. Pentru că simt că sunt mai mult decât simple femei, poate chiar ipostaze ale creatorului filmului care eșuase și el în visele fericirii reale. Eroinele își sting durerea cu ceva de băut, pentru că, la urma urmei, ele sunt: "Yrkeskvinnor", femei care au o meserie, o vocație, o disciplină, depășind strâmtele cadre convenționale ale societății omenești. A avea o meserie, o vocație, o disciplină
Ultimul "elefant” by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13672_a_14997]
-
tot pămîntul se zguduie și toată lumea muncește și se trudește. Iar ce face el ca recompensă, este de-a dreptul incredibil. Corbii, gaițele și papagalii devin poeți, elefanții, leii, rinocerii joacă, țopăie... Și, doamnelor și domnilor, "totul pentru burtă" Pentru fericirea ei deplină și extazul ei necontenit. Iar cine cumva, din cine știe ce rătăcire a minților și a timpului, n-a citit, să se apuce degrabă de Viața nemaipomenită a marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel și, fără odihnă, să continue cu Uimitoarea
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
am simțit niciodată nici un fel de nostalgie în acest sens... Î. În închisoare, fiecare om a avut și momente de bucurie (Steinhardt, din care v-am trimis acel fragment despre dvs., a scris o carte întreagă despre închisoare numită Jurnalul fericirii), dar, mai ales, momente foarte grele, în absența oricărui dușman împotriva căruia să poți lupta, în afară de timpul care trece, inexorabil, sau care refuză să treacă. Ce v-a susținut în acele momente? R. Eram tot timpul foarte ocupat. Ocupat cu
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
neavând veșmântul conștiinței vrednic de nunta dumnezeiască, se va lipi de cugetările sale, atrăgând cuvintele Mirelui și ale Miresei spre patimile necuvântătoare și prin ele se va îmbrăca în nălucirile de rușine, va fi aruncat afară dintre cei strălucitori de fericire, primind în locul bucuriei din cămara de nuntă, scrâșnirea și plânsul. Aceasta o mărturisesc, începând tâlcuirea tainică a Cântării Cântărilor”46. Urmându-i lui Origen, Solomon este pentru și Sfântul Grigorie un tip al lui Hristos. Când acest Părinte Capadocian spune
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
pragmatică nu era disponibilă practic nici o sursă de informare în română. Riscul unei asemenea situații, de raport inegal între cerere și ofertă, e ca, într-un moment ulterior, cititorul să se trezească dezorientat, invadat de compilații și sinteze rudimentare. Din fericire, cărțile publicate de Liliana Ionescu-Ruxăndoiu în ultimul deceniu constituie o excepție față de această situație și un ghid sigur în domeniu: teoriile pragmatice sînt expuse cu precizie, cu deplină rigurozitate științifică în același timp pe un ton agreabil și accesibil. După
Pragmatismul pragmaticii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13689_a_15014]
-
o vie la Faraoanele, moșie la care își invita prieteni (Zoe Cămărășescu, în Amintirile publicate la Ed. Vitruviu, povestește cum și-a petrecut o vacanță la moșia scriitorului). Spune dl Lascăr Zamfirescu: "fiind singurul urmaș rămas în țară, am avut fericirea și pacostea să adun munți de documente rămase la decesul succesiv al multor rude care din întâmplare erau mai toți oameni de litere, politicieni, critici de artă, ba chiar academicieni marcanți și care posedau fiecare munți de cărți, documente, scrisori
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
vede pe toate, -ca un Dumnezeu, si fiecăruia "îi dă după muncă și capacitate", în socialism și "după muncă și nevoi", în comunism). Actualul președinte, (marcat serios de acea concepție în care s-a format), acelorași "oameni noi" aduși spre fericire de economia de piață, le-a și dat mesajul ajungerii la vis doar sub oblăduirea lui, (care nu-i comunistul Iliescu și...ăla, căruia nu-i pronunța numele, Ceaușescu), cărora le-a strigat din mijlocul capitalei: "SĂ TRĂIȚI BINE!", dar
Mai interesează pe cineva trecutul apropiat?. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_323]
-
literaturi, al cărei numitor comun pare să fie percepția libertății ca necesitate înțeleasă. Mai mult sau mai puțin citiți/ citați astăzi, după jumătate de secol, Petru Dumitriu, Lucia Demetrius, Aurel Baranga sunt vocile cărora li se datorează apărarea și celebrarea fericirii totalitare. "Omului nou", pregătit să înfrunte "piedecele cu râsete câteodată, cu scrâșnet de dinți alteori", "mândru de ceea ce făurește", i se datorează conturul lumii pe care artistul angajat este chemat să o cartografieze. Și dacă vechii aliați din epoca războiului
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
Avem astfel o "liricizare", fie și rebarbativă, a programării expresioniste care, de la un punct, prezintă, vai, riscul aridității, al industrializării. Pe întinsul cîmp conceptual specific pe care se plasează, cîmp pîndit de rutină, autorul se arată apt a cultiva, din fericire, clipa imagistică, în care identitatea sa pulsează cu atît mai favorabil cu cît se relevă congruentă cu idealitatea poeziei. Iată cîteva din somptuoasele încrîncenări grație cărora deznădăjduita declarativitate se umple de sevă: "...spui că am cerut legi de la vulturi/ și
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
înainte de mîncatul lor nici nu se uită la tine/ și totuși trebuie să fi știut că vii altfel nu ar fi aici/ toți toți/ deci trăiesc toți n-a murit nimeni/ deci scrisorile telegramele ferparele au fost mincinoase toate/ ce fericire ce ușurare Doamne/ mama și tata uite-i așezați că totdeauna în capul mesei/ și mama care se tot ridică așa cum face mereu și se duce ba după o cană cu vin, ba după un coș cu pîine ( p. 29
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
Brașov în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care nu conține numai planul săptămînal al elevilor, felul examenelor (la cele dintîi examene de absolvire era prezent și Mitropolitul Șaguna), ci și elemente de "viață cotidiană" școlară. Cum, din fericire, gimnaziul a păstrat pînă aproape de 1980 tradiția anuarelor, iar arhiva lui are date și din anii "lipsă", prezenta monografie etalează o serie de statistici de la 1850 pînă astăzi, care vorbesc de la sine. Pe lîngă acestea, capitole întregi scot în efigie
Litteris et virtuti by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/16609_a_17934]
-
mobilizat într-o formație de geniu, care construia fortificații, iar apoi calea ferată care a înlesnit aprovizionarea orașului asediat. Așa se face că domnia sa este considerat veteran al Marelui Război pentru Apărarea Patriei, fără "să fi tras un glonț (din fericire)", cum îi place să spună. În 1945, aflând că familia i-a fost exterminată în Basarabia, a plecat la Moscova, la o mătușă, care, în 1917-1920, urmase cursuri de medicină la Kiev, hotărând să rămână în Uniune. Devine student la
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]