27,707 matches
-
1430, curtea Franței a aflat că Filip cel Bun, duce de Burgundia, dorea să asedieze orașul. Contele de Clermont a transmis Compiègne-ului că orașul îi aparține conform tratatelor în vigoare și a cerut capitularea orașelor. Locuitorii orașului și-au exprimat opoziția fermă față de această cerere, iar comandantul garnizoanei franceze, Guillaume de Flavy, a pregătit orașul de acțiune. Contele Ioan al II-lea de Luxemburg a plecat în expediție, la comanda avangardei sale, la 4 aprilie. Filip cel Bun a plecat din
Asediul Compiègne-ului () [Corola-website/Science/321970_a_323299]
-
anii precedenți, dar manifestațiile din 2011 au fost cele mai mari în Egipt din 1977, de la Revolta pâinii, și fără precedent ca amploare, atrăgând participanți din diverse pături sociale și confesionale ale societății. Mohamed el-Baradei, cel mai cunoscut reprezentant al opoziției egiptene, i-a cerut președintelui Hosni Mubarak să demisioneze cât mai repede, pentru binele Egiptului. Numărul persoanelor ucise în timpul protestelor din Egipt se ridică la 18, dintre care 13 oameni au murit la Suez și cinci la Cairo, potrivit postului
Revoluția egipteană din 2011 () [Corola-website/Science/321984_a_323313]
-
în Uruguay și a trăit o vreme la New York City. Mai târziu s-a spus despre ambele locuri că ar fi locul de naștere al cămășii roșii garibaldiene. Formarea forței de voluntari din Uruguay, stăpânirea tehnicilor de război de gherilă, opoziția față de ambițiile teritoriale ale Braziliei și Argentinei (percepute de liberali ca fiind țări imperialiste) și victoriile din bătăliile de la Cerro și Sant'Antonio din 1846 care au asigurat independența Uruguayului au făcut din Garibaldi și din oamenii săi eroi în
Cămășile Roșii () [Corola-website/Science/322000_a_323329]
-
În 2008 El Baradei primește Premiul Indira Gandhi pentru Pace, Dezarmare și Dezvoltare. Majoritatea covârșitoare a protestatarilor egipteni nu aparțineau unei structuri politice, fiind oameni de rând mobilizați de nemulțumirea față de guvernare. Nu exista un lider declarat al protestatarilor, iar opoziția instituționalizată lipsea cu desăvârșire. În aceste condiții, mulți analiști consideră că El Baradei putea să devină noul șef al statului egiptean după căderea regimului lui Hosni Mubarak. În ianuarie acesta va declara că este gata să conducă un guvern de
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
numeroaselor proteste de diferiți politicieni polonezi care au sprijinit activ uniune personală, Marele Duce Constantin nu a avut intenția de a respectarea Constituția, una dintre cele mai progresiste din Europa la acea vreme. A persecutat organizațiile poloneze sociale și patriotice, opoziția liberală a fracțiunii Kaliszanie, și i-a înlocuit pe polonezi cu ruși în funcțiile administrative importante. Deși era căsătorit cu o poloneză (Joanna Grudzińska), el a fost văzut de obicei ca un inamic al națiunii poloneze. De asemenea, comanda lui
Revolta din Noiembrie () [Corola-website/Science/321345_a_322674]
-
care era al treilea în linie după tatăl și fratele său mai mare. Carlos a fost serioas, timid, frumos iar Mercedes a fost atrasă de el. Logodna a fost anunțată la 14 decembrie 1899. Ea s-a confruntat imediat cu opoziția puternică a partidului liberal, a fracțiunii republicane și a unui spectru larg din societatea spaniolă. Nu era nimic personal împotriva Prințului însuși, dar tatăl său, Contele de Caserta fusese general în ultimul război carlist și a luat parte la jefuirea
Mercedes, Prințesă de Asturia () [Corola-website/Science/321349_a_322678]
-
din Madrid, Sevilla și Granada. Arhiepiscopul de Valladolid, unul dintre prelații cei mai importanți din Spania, a scris o scrisoare reginei avertizând-o asupra consecințelor grave în cazul în care căsătoria va avea loc. Mercedes și-a exprimat frustrarea la opoziția puternică în legătură cu alegerea ei într-o scrisoare trimisă mătușii Paz: "Sunt fericită să mă căsătoresc cu el, dar eu sunt, de asemenea, supărată pe cei care au creat o astfel de mizerie și au făcut-o pe mama să sufer
Mercedes, Prințesă de Asturia () [Corola-website/Science/321349_a_322678]
-
mai puternic. Încercând să reechilibreze bugetul, Santa Anna a crescut taxele, dar aceasta a dus la creșterea rezistenței. Mai multe state mexicane au încetat să mai trateze cu guvernul central, iar Yucatán și Laredo s-au declarat republici independente. În urma opoziției crescânde, Santa Anna s-a retras de la putere. Temându-se pentru viața sa, a încercat să fugă, dar în ianuarie 1845 a fost prins de un grup de amerindieni lângă Xico, Veracruz. Aceștia l-au predat autorităților, iar Santa Anna
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
Hedrock se lasă capturat, deoarece scopul său este dărâmarea întregii structuri de conducere a Arsenalelor. Se dovedește astfel că el este un nemuritor, care a păstrat puterea casei Isher timp de secole și, de asemenea, a ajutat Arsenalele să fie opoziția care să asigure contraponderea necesară unei bune conduceri a Imperiului. Aflat în posesia unui dispozitiv care îi permite să treacă prin obiecte și a unuia care îi permite să se miște prin timp, Hedrock îi obligă pe membrii Consiliului Făuritorilor
Făuritorii de arme () [Corola-website/Science/321375_a_322704]
-
intereselor elitelor urbane, care nu coincideau cu interesele țăranilor analfabeți și cu sentimentele religioase și normele tradiționale mult mai puternice. Cea mai controversată reformă a fost, probabil, cea în domeniul religios. Politica secularismului de stat, a „neutralității active”, a întâlnit opoziția unui mare număr de turci, atât în epocă, cât și mai târziu, fiind generatoare de tensiuni sociale și politice până în zilele noastre. Orice încercare a politicului de schimbare a orientării secularii a statului poate genera o reacție a forțelor armate
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
atacă energetic Arsenalele. Astfel, reporterul este condamnat să se plimbe de la un capăt la altul al timpului. Apariția unui magazin al Făuritorilor de arme în satul Glay duce la nemulțumirea locuitorilor, care o divinizează pe Împărătească și văd în Arsenale opoziția care trebuie distrusă. Cel mai vehement sătean este Fara Clark, dar, spre marea lui dezamăgire, fiul său, Cayle, se lasă sedus de vânzătoarea magazinului, Lucy, și fuge de acasă, pentru a se înrola în rândul armatei Împărătesei. Supravegheat de la distanță
Arsenalele din Isher () [Corola-website/Science/321407_a_322736]
-
s-au căsătorit cu fiii Contilor de Kent, Essex și Pembroke; o altă soră, Catherine Woodville, s-a căsătorit cu pupilul regelui în vârstă de 11 ani, Henric Stafford, al doilea Duce de Buckingham (Ducele de Buckingham s-a alăturat opoziției Ducelui de Gloucester împotriva familiei Woodville după moartea lui Eduard al IV-lea). O căsătorie care poate fi considerată șocantă a fost a fratelui ei în vârstă de 20 de ani, John Woodville cu Catherina, Ducesa de Norfolk, fiica lui
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
au trebuit abandonate din lipsă de personal. În ciuda acestui eșec, autoritățile municipale din Novi Sad, conduse de Partidul Radical Sârb, au decis în 2007 să redenumească unele din străzile orașului cu numele unor militari care participaseră la asediul Vukovarului. Consilierii opoziției au părăsit Consiliul Municipal în semn de protest, însă restul Consiliului a sprijinit totuși redenumirile. În Bosnia și Herțegovina, de unde fuseseră încorporați mulți soldați ai JNA, președintele Alija Izetbegović a facut apel către cetățeni să se opună înrolărilor, pe motivul
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
De aceea, în anii imediat următori unificării administrative, nu s-a putut trece brusc la reforma agrară, ci s-a continuat, pentru o perioadă de timp, să se adopte reforme pe linia organizării moderne a statului, deoarece acestea nu întâmpinau opoziția conservatorilor, încă stăpâni pe majoritatea mandatelor din adunare datorită sistemului electoral restrictiv. Reorganizarea departamentelor guvernului, legile pentru construirea căilor ferate, constituirea Consiliului superior al instrucțiunii publice, adoptarea unui regulament de navigație, organizarea corpului inginerilor civili, reorganizarea Școlii de silvicultură și
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
s-au conformat. Datu Lapu-Lapu, una dintre cele două căpetenii de pe insula Mactan, a fost însă singurul care s-a opus. Lapu-Lapu se convertise recent la islamism și a refuzat să accepte autoritatea lui Rajah Humabon în domeniul religios. Această opoziție s-a dovedit a avea mare influență când, așa cum scria cronicarul călătoriei lui Magellan, Antonio Pigafetta, Rajah Humabon și Datu Zula au sugerat ca Magellan să meargă în insula Mactan și să-l oblige pe Datu Lapu-Lapu să respecte poruncile
Bătălia de la Mactan () [Corola-website/Science/321463_a_322792]
-
fusese invadat de Japonia care a ignorat neutralitatea Portugaliei. Uniunea Sovietică a luat parte la conferința de la Sân Francisco, iar delegația sovietică a fost condusă de viceministrul de externe Andrei Gromîko. Încă de la începutul conferinței, Uniunea Sovietică și-a exprimat opoziția față de textul propus al tratatului pregătit de Statele Unite și de Regatul Unit. Delegația sovietică a făcut mai multe tentative procedurale nereușite de a tergiversă conferință. Obiecțiile URSS au fost detaliate într-o lungă declarație dată de Gromîko la 8 septembrie
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
tel era eliberarea oricărei bucăți de pamant palestinian ca etapă în calea eliberarii întregii Palestine. Aceasta a permis abordarea unor canale diplomatice de negociere cu factori politici din lume și chiar din Israel, ca de pildă unii reprezentanți evrei ai opoziției de stânga radicale necomuniste din această țară. În anul 1977 președintele Egiptului, Sadat, a propus un plan de stabilire a unei autonomii palestiniene in Cisiordania și Fâșia Gaza cu ocazia acordului de pace dintre Egipt și Israel. La vremea respectivă
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
a rugat pe Christian să fie rezonabil, Christian i-a răspuns doar: „sunt în infern, sunt în infern!” Deși s-au auzit cuvinte grele și amenințări din ambele tabere, vasul a fost cucerit fără vărsare de sânge și aparent fără opoziție violentă din partea loialiștilor, cu excepția lui Bligh. Din cei 42 de oameni de la bord, în afară de Bligh și Christian, 18 s-au alăturat revoltei, doi au rămas pasivi, iar 22 au rămas loiali lui Bligh. Răsculații i-au pus pe Bligh, pe
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
ca prinț moștenitor al Suediei mareșalul francez Jean-Baptiste Bernadotte. După înfrângerea în războaiele napoleoniene în 1814 și pierderea Norvegiei, spre sfârșitul domniei, Frederic al VI-lea a renunțat la ideile liberale și a guvernat cu autoritate. Cenzura și suprimarea oricărei opoziții, o stare proastă a economiei daneze au reprezentat o perioadă întunecată a domniei sale. Din 1834 regele a acceptat fără tragere de inimă o mică inovație democratică prin crearea Adunărilor de Succesiune (aveau rol pur consultativ).
Frederic al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316338_a_317667]
-
Protestele ce au urmat alegerilor prezidențiale din Iran din 2009 împotriva unor presupuse fraude electorale și cu susținerea candidatului opoziției Mir-Hossein Mousavi au loc la Teheran și în alte mari orașe din Iran și din lume. Protestele au primit mai multe titluri, cum ar fi cel de "Revoluția Verde", din cauza culorii folosite în campania electorală de Mousavi, sau Deșteptarea Persană
Protestele de după alegerile din Iran din 2009 () [Corola-website/Science/316352_a_317681]
-
Teheran pentru a susține victoria lui Mahmud Ahmadinejad. Unii analiști au denumit rezultatele controversate ale alegerilor o lovitură de stat (sau "کودتای ۲۲ خرداد" în persană—Lovitura de stat din 22 Khordad Anno Persarum 1388). Toți cei trei candidați ai opoziției au susținut că voturile au fost manipulate și alegerile falsificate, iar candidații Mohsen Rezaee și Mousavi au făcut plângeri oficiale. Mousavi a anunțat că „nu va renunța în fața acestei manipulări” fără să facă un apel oficial împotriva rezultatului în fața Consiliului
Protestele de după alegerile din Iran din 2009 () [Corola-website/Science/316352_a_317681]
-
aceasta se datorează marilor fluctuații în rândul alegătorilor în timpul campaniei. Alegerile prezidențiale au avut loc la 12 iunie 2009. Spre deosebire de alegerile din 2005, prezența la urne a fost mare. Rezultatele oficiale au fost respinse de toți cei trei candidați ai opoziției, care au susținut că voturile au fost manipulate și alegerile falsificate. Ultimele alegeri prezidențiale fuseseră și ele controversate, dar de această dată controversa a escaladat. Candidații Mohsen Rezaee și Mousavi au depus plângeri oficiale. Mousavi a anunțat că „nu va
Protestele de după alegerile din Iran din 2009 () [Corola-website/Science/316352_a_317681]
-
succesorului lui Frederic I Barabarossa, împăratul Henric al VI-lea. Fiul învățase din experiența tatălui. El știa că orice expediție cruciată, purtând în ea sâmburele universalismului occidental, sau dorința de a întemeia state în Orientul Mijlociu, avea să se lovească de opoziția bazileului bizantin, cum se întâmplase de mai multe ori. De aceea, pentru Henric al VI-lea o descindere în Palestina implica neaparat cucerirea Constantinopolului, la porțile căruia cruciații nu odată fuseseră opriți și nevoiți să negocieze, cu greu, trecerea armatelor
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
râu mai mare." În Sentința penală 169 din 05.06.2009 a Judecătoriei Zalău, s-a afirmat: "Constrângerea morală presupune o amenințare de o asemenea intensitate încât îi inspiră victimei o temere atât de puternică încât să înfrângă rezistență sau opoziția acesteia. Nu este necesar că victima să opună rezistență, expunându-se produceri râului cu care a fost amenințată; dacă ea a ajuns la convingerea că acest râu nu mai poate fi evitat decât prin acceptarea actului sexual, cerință legii referitoare
Viol () [Corola-website/Science/316400_a_317729]
-
fost achitat și Émile Zola a publicat celebra pledoarie dreyfusardă, "J'accuse...!", provocând o serie de crize politice și sociale unice în Franța. La maximul său în 1899, afacerea a dezvăluit clivajele Franței celei de a Treia Republici, în care opoziția dintre tabăra dreyfusarzilor și cea a anti-dreyfusarzilor a suscitat polimici foarte violente naționaliste și antisemite, difuzate de o presă scrisă influentă. El s-a încheiat cu adevărat abia în 1906, printr-o decizie a care l-a exonerat și l-
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]