270,960 matches
-
în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 2 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nordic al Lacului Martaza. Teritoriul localității este traversat de râul Sariari, care se varsă în lacul Caraceaus în dreptul satului Răileni. El se află la o distanță de 28 km est de centrul raional Tatarbunar. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Sărăria (în ), în
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
pământului. În noiembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Țăranii, împreună cu soldații revoluționari, au confiscat terenurile moșierilor și le-au împărțit țăranilor săraci. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sărăria a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități mare de ruși și de
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Sărăria în cea de Jovtii Iar. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Sărăria face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 772 locuitori, preponderent ucraineni. Locuitorii satului Sărăria se ocupă în principal cu
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
Începând din anul 1991, satul Sărăria face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 772 locuitori, preponderent ucraineni. Locuitorii satului Sărăria se ocupă în principal cu agricultura. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Jovtîi Iar era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%) și rusă (%).
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Trihat face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 149 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Trihat
Trihat, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318529_a_319858]
-
iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Trihat face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 149 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Trihat era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).
Trihat, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318529_a_319858]
-
unei reorganizări teritoriale în anul 1977, prin înglobarea într-o singură entitate a ??? comune învecinate. Suprafața totală a comunei este de 55,00 km². Comuna este subdivizată în secțiuni, ce corespund aproximativ cu fostele comune de dinainte de 1977. Acestea sunt: Localitățile limitrofe sunt:
Kortemark () [Corola-website/Science/318542_a_319871]
-
din sat au confiscat pământurile statului, moșierilor și chiaburilor și le-au împărțit între ei. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Noul-Caragaci a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități mici de ucraineni și de
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
cel de-al doilea război mondial, 128 dintre ei murind pe front. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Noul-Caragaci în cea de Vișneve. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Noul-Caragaci face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.415 locuitori, preponderent ucraineni. Locuitorii satului Noul-Caragaci se ocupă în principal
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.415 locuitori, preponderent ucraineni. Locuitorii satului Noul-Caragaci se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă cereale și viță de vie și se cresc animale. În localitate funcționează un gater, un magazin de țiglă și un combinat vinicol. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Noul-Caragaci era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%) și rusă (%).
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Denumirea de Ak-Mangît înseamnă „călăraș alb” în limba turcă. Cea de Bilolissea înseamnă „pădurea albă” în limba ucraineană. Satul este situat la o altitudine de 3 metri, în partea central-nordică a raionului Tatarbunar. Teritoriul localității este traversat de râul Sărata, care se varsă în limanul Sasic în dreptul satului Tropocla. El se află la o distanță de 9 km nord de centrul raional Tatarbunar și la 12 km de la stația de cale ferată Sărata (pe linia
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
de râul Sărata, care se varsă în limanul Sasic în dreptul satului Tropocla. El se află la o distanță de 9 km nord de centrul raional Tatarbunar și la 12 km de la stația de cale ferată Sărata (pe linia Odesa - Ismail). Localitatea este traversată de drumul național Odesa - Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Achmanghit (în ), în acel an el fiind redenumit Білолісся. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
țăranilor bogați. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. La sfârșitul acestei luni, în sat a fost înființat un detașament țărănesc înarmat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Achmanghit a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități mari de români și ruși
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
cel de-al doilea război mondial, 145 dintre ei murind pe front. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Achmanghit în cea de Bîlolîssia. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Achmanghit face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 2.335 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
335 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Achmanghit era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%). Locuitorii satului Achmanghit se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă cereale și se cresc animale. În localitate funcționează o fermă de colectare a laptelui, o fabrică de cherestea și combinat vinicol.
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
reorganizări teritoriale în anul 1977, prin înglobarea într-o singură entitate a 2 comune învecinate. Suprafața totală a comunei este de 35,34 km². Comuna este subdivizată în secțiuni, ce corespund aproximativ cu fostele comune de dinainte de 1977. Acestea sunt: Localitățile limitrofe sunt:
Moorslede () [Corola-website/Science/318557_a_319886]
-
reorganizări teritoriale în anul 1977, prin înglobarea într-o singură entitate a 4 comune învecinate. Suprafața totală a comunei este de 60,34 km². Comuna este subdivizată în secțiuni, ce corespund aproximativ cu fostele comune de dinainte de 1977. Acestea sunt: Localitățile limitrofe sunt:
Lochristi () [Corola-website/Science/318562_a_319891]
-
reorganizări teritoriale în anul 1977, prin înglobarea într-o singură entitate a 2 comune învecinate. Suprafața totală a comunei este de 14,34 km². Comuna este subdivizată în secțiuni, ce corespund aproximativ cu fostele comune de dinainte de 1977. Acestea sunt: Localitățile limitrofe sunt:
Sint-Martens-Latem () [Corola-website/Science/318580_a_319909]
-
reorganizări teritoriale în anul 1977, prin înglobarea într-o singură entitate a 2 comune învecinate. Suprafața totală a comunei este de 17,98 km². Comuna este subdivizată în secțiuni, ce corespund aproximativ cu fostele comune de dinainte de 1977. Acestea sunt: Localitățile limitrofe sunt:
De Pinte () [Corola-website/Science/318579_a_319908]
-
scriitor sovietic moldovean, membru al Uniunii Scriitorilor din URSS. Feodosie Konstantinovic Vidrașcu (Vedrașko) s-a născut în 1929 în satul Milești din Basarabia (actualul raion Nisporeni) într-o familie de țărani. În 1943 a absolvit șapte clase ale școlii din localitate. În august 1944, după revenirea administrației sovietice, obține primul carnet de muncă. A fost pontator în oficiul Comisariatului Popular pentru colectarea alimentelor. În octombrie 1944 a devenit membru uniunii tineretului comunist (comsomol) și a devenit secretar tehnic al comitetului raional
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
(n. 3 octombrie 1774, Baindlkirch - d. 23 iunie 1846, Barmen) a fost un preot romano-catolic german. El a întemeiat, împreună cu enoriașii săi, satul Sărata, o colonie germană din Basarabia. Lindl s-a născut în Baindlkirch, în apropierea actualei localități Ried din Bavaria, fiind fiul hangiului Urban și a soției sale, Monika Lindl, născută Friedl. El a avut opt frați. A studiat la Colegiul Iezuit St. Salvator din Augsburg și la Dillingen. În 1799 a fost sfințit ca preot romano-catolic
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
opt frați. A studiat la Colegiul Iezuit St. Salvator din Augsburg și la Dillingen. În 1799 a fost sfințit ca preot romano-catolic și trimis capelan în satul natal. În 1818 a fost scos din parohie, fiind acuzat că periclitează liniștea localității prin angajarea sa în mișcarea Born again (Erweckungsbewegung). El s-a stabilit apoi la Gundremmingen. Acolo, el a intrat în contact cu partizanii mișcării de reînnoire din Allgäu. Această mișcare ecumenică de sorginte catolică a contribuit la formarea, exprimarea sub
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
reorganizări teritoriale în anul 1977, prin înglobarea într-o singură entitate a 4 comune învecinate. Suprafața totală a comunei este de 75,04 km². Comuna este subdivizată în secțiuni, ce corespund aproximativ cu fostele comune de dinainte de 1977. Acestea sunt: Localitățile limitrofe sunt:
Evergem () [Corola-website/Science/318582_a_319911]
-
Organizația Națională "" (ONCR) este organizația principală de cercetași din România. "Organizația Națională """ este coeducațională și este prezentă în peste 50 de localități. La 1 decembrie 2010 avea un număr de 2,278 membri. Din anul 1993 este membră a Organizației Mondiale a Mișcării Scout - World Organization of the Scout Movement (WOSM). Deviza cercetașilor români este 'Gata Oricând!' (adaptarea locală a motto-ului
Cercetașii României () [Corola-website/Science/318577_a_319906]
-
Jamboreea de la Breaza (august 1935). Simbolul cercetașelor era frunza de trifoi. Cercetașii erau organizați în patrule. O "patrulă" era formată din 2 "echipe" a câte 3 cercetași. 5 patrule formau o "grupă" și 3 grupe o "centurie". Centuriile dintr-o localitate se constituiau într-o "cohortă". Toate cohortele dintr-un județ formau o "legiune", mai multe legiuni un "ținut", iar toate legiunile din țară formau "Marea Legiune a Cercetașilor". La cercetașe, toate cohortele formau "Marea Legiune a Cercetașelor". La începutul anului
Cercetașii României () [Corola-website/Science/318577_a_319906]