270,960 matches
-
Lichtental (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Sărata din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat în partea vestică a raionului Sărata. Teritoriul localității este străbătut de râul Cilighider, care se varsă în râul Cogâlnic în apropierea satului Satu-Nou (Raionul Sărata). El se află la o distanță de 12 km nord-vest de centrul raional și stația de cale ferată Sărata. Până în anul 1947 satul
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
care au fost îngropați 10 soldați, deasupra ei fiind construit un monument. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Lichtental în cea de Svîtlodolinske. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Lichtental face parte din raionul Sărata al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.034 locuitori, preponderent ucraineni. Locuitorii satului Lichtental se ocupă în principal
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
Moruzeni (în , în ) este un sat în raionul Sărata din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Faraoani. Are locuitori, preponderent ruși. Satul este situat la o altitudine de 32 m, în partea nord-vestică a raionului Sărata. Teritoriul localității este străbătut de râul Babei, care se varsă în râul Sărata chiar în apropierea satului Moruzeni. El se află la o distanță de 35 km nord de centrul raional și stația de cale ferată Sărata. Până în anul 1947 satul a
Moruzeni, Sărata () [Corola-website/Science/318594_a_319923]
-
a fost arestat și condamnat la moarte, dar a reușit să fugă. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Moruzeni în cea de Pșenicine. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Moruzeni face parte din raionul Sărata al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 439 locuitori, preponderent ruși. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Moruzeni
Moruzeni, Sărata () [Corola-website/Science/318594_a_319923]
-
iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Moruzeni face parte din raionul Sărata al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 439 locuitori, preponderent ruși. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Moruzeni era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%) și rusă (%).
Moruzeni, Sărata () [Corola-website/Science/318594_a_319923]
-
sat reședință de comună în raionul Sărata din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent români. Satul este situat la o altitudine de 43 m, în partea nord-vestică a raionului Sărata, la mică distanță de frontiera dintre Ucraina și Republica Moldova. Teritoriul localității este străbătut de râul Babei, care se varsă în râul Sărata în apropierea satului Moruzeni (Raionul Sărata). El se află la o distanță de 36 km nord de centrul raional și stația de cale ferată Sărata. De această comună depinde
Faraoani, Sărata () [Corola-website/Science/318593_a_319922]
-
ei murind pe front. În timpul războiului, profesorul M.I. Zelenin a adăpostit în casa sa doi spioni sovietici; fiind descoperit, a fost arestat și condamnat la moarte, dar a reușit să fugă. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Între anii 1967-1977, s-au construit în sat 236 de case individuale și cu două etaje. Începând din anul 1991, satul Faraoani face parte din raionul Sărata al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente
Faraoani, Sărata () [Corola-website/Science/318593_a_319922]
-
și o fabrică de cherestea. În sat există o Casă de Cultură, cu o sală cu 360 de locuri, două biblioteci, un dispensar, o grădiniță, cinci magazine, un oficiu poștal și o agenție bancară. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Faraoani era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și ucraineană (%).
Faraoani, Sărata () [Corola-website/Science/318593_a_319922]
-
a fost strămutata în cadrul complexului monahal Sfanțul Ioan Botezătorul din Albă Iulia. A fost adusă din localitatea Acmariu din comuna Blandiana, județul Albă. A fost construită în anul 1768 suferind ulterior diverse modificări. Biserică se află înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: AB-II-m-B-00170. Are hramul ""Sfanțul Nicolae"". În localitatea de origine biserică de
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
A fost adusă din localitatea Acmariu din comuna Blandiana, județul Albă. A fost construită în anul 1768 suferind ulterior diverse modificări. Biserică se află înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: AB-II-m-B-00170. Are hramul ""Sfanțul Nicolae"". În localitatea de origine biserică de lemn se află pe un dâmb, în partea de vest a așezării. În 1960 satul Acmariu și-a construit o biserică de zid, si nu mult după acest fapt, paragina a cuprins lăcașul de lemn părăsit
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
se află în localitatea omonimă din comuna Ineu, județul Bihor și a fost construită în anul 1700. Biserica se află înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Are hramul ""Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"". În mijlocul satului Botean pe deal și înconjurată
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
filmului "Moromeții". Scenariul filmului a fost scris de Stere Gulea după volumul I al romanului "Moromeții" de Marin Preda. Acțiunea cărții se petrece în anii '30 ai secolului al XX-lea la Siliștea Gumești, satul natal al scriitorului Marin Preda. Localitatea se schimbase însă destul de mult în cei 50 de ani care trecuseră de la momentul descris în carte, chiar scriitorul afirmând în volumul "Imposibila întoarcere" că „...ăsta nu e satul meu”. Regizorul a vizitat mai multe sate pentru a găsi unul
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
mărit și reconstruit succesiv între sec.al 4-lea și sec. al 10-lea, a mărit Hipodrom-ul construit de Septimius Severus. Fondatorul noii capitale a depus un mare efort pentru creșterea populației, prin mutări masive ale acesteia din alte localități (acțiune numită "sinoicism"), prin acordarea de avantaje materiale celor ce se stabileau în noua reședință imperială. Multe familii de patricieni și senatori au venit de la Roma, la invitația sunveranului iar din localitățile apropiate a adunat circa 100.000 de oameni
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
populației, prin mutări masive ale acesteia din alte localități (acțiune numită "sinoicism"), prin acordarea de avantaje materiale celor ce se stabileau în noua reședință imperială. Multe familii de patricieni și senatori au venit de la Roma, la invitația sunveranului iar din localitățile apropiate a adunat circa 100.000 de oameni. Zidurile de apărare începute la fondarea capitalei au fost terminate de către Constantius unul dintre fii lui Constantin cel Mare. Ele protejau numai cinci din cele șapte coline ale orașului proiectat. Au fost
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Această pagină este o listă alfabetică a localităților din statul Oregon, Statele Unite ale Americii. Adair Village - Adams - "Adel" - Adrian - "Agate Beach" - "Agness" - "Airlie" - Albany - "Alfalfa" - "Algoma" - "Alicel" - "Allegany" - "Aloha" - "Alpine" - "Alsea" - "Alvadore" - Amity - "Andrews" - Antelope - "Apiary" - "Applegate" - Arlington - "Arock" - "Ash" - Ashland - "Ashwood" - Astoria - Athena - Aumsville - Aurora - "Austin" - "Azalea
Listă de localități din statul Oregon () [Corola-website/Science/318606_a_319935]
-
dovedind o personalitate puternică care își urma propriile convingeri indiferent de opiniile colegilor de clasă sau ale profesorilor. Pe 17 iunie 1924 Angela împreună cu Leo și Geli îl vizitează în închisoare pe Hitler călătorind de la Viena până la Landsberg am Lech, localitatea unde agitatorul era încarcerat. Este pentru prima oară când frații se reîntâlnesc după fuga lui Adolf în Germania. Anul următor, Geli face o excursie împreună cu școala la München, scriindu-i înainte o scrisoare unchiului ei unde îi spunea că ar
Geli Raubal () [Corola-website/Science/318607_a_319936]
-
se bucura deja de o oarecare celebritate în München datorită ascensiunii noului său partid, fiind și într-o situație financiară mult mai bună. Tot acum el se hotărăște să închirieze o casă de vacanță pe culmea Obersalzberg, lângă Berchtesgaden, o localitate din apropierea graniței cu Austria. Cu toate că nu mai fuseseră în relații apropiate de mai bine de 15 ani, Hitler îi scrie surorii sale vitrege propunându-i să se mute la noua lui Haus Wachenfeld pentru a se ocupa de bucătărie și
Geli Raubal () [Corola-website/Science/318607_a_319936]
-
și sub denumirea Novoselie (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Sărata din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent români (moldoveni). Satul este situat la o altitudine de 14 m, în partea sud-vestică a raionului Sărata. Teritoriul localității este străbătut de râul Cogâlnic; în apropierea satului are loc vărsarea râului Cilighider în Cogâlnic. El se află la o distanță de 7 km vest de centrul raional și stația de cale ferată Sărata (pe linia Odesa - Ismail). Prin sat
Satu-Nou, Sărata () [Corola-website/Science/318617_a_319946]
-
și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Această localitate a fost înființată în anul 1810 de către țărani moldoveni iobagi fugiți de pe moșiile din Basarabia. Până în 1918 a purtat denumirea de Gura-Cilighider (în ). După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Satu-Nou a făcut parte din componența României
Satu-Nou, Sărata () [Corola-website/Science/318617_a_319946]
-
cel de-al doilea război mondial, 78 dintre ei murind pe front. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Satu-Nou în cea de Novoselîvka. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. În perioada 1967-1977 au fost construite 115 de case și 13 km străzi și drumuri asfaltate. Începând din anul 1991, satul Satu-Nou face parte din raionul Sărata al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente
Satu-Nou, Sărata () [Corola-website/Science/318617_a_319946]
-
parte din raionul Sărata al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 3.000 locuitori, preponderent români (moldoveni). Locuitorii satului Satu-Nou se ocupă în principal cu agricultura și zootehnia. Se cultivă cereale și se cresc animale (porcine). În localitate funcționează un atelier de tâmplărie, un atelier de producere a faianței și combinat vinicol. Școala din Satu-Nou este o școală mixtă româno-ucraineano-rusă. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Satu-Nou era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de
Satu-Nou, Sărata () [Corola-website/Science/318617_a_319946]
-
sat reședință de comună în raionul Sărata din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent români. Satul este situat la o altitudine de 41 m, în partea nord-vestică a raionului Sărata, la mică distanță de frontiera dintre Ucraina și Republica Moldova. Teritoriul localității este străbătut de râul Sărata; în dreptul localității, are loc vărsarea râului Copceac în râul Sărata. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Manja (în ), în acel an el fiind redenumit Mîniailîvka. De această comună depinde administrativ satul Anești
Manja, Sărata () [Corola-website/Science/318615_a_319944]
-
din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent români. Satul este situat la o altitudine de 41 m, în partea nord-vestică a raionului Sărata, la mică distanță de frontiera dintre Ucraina și Republica Moldova. Teritoriul localității este străbătut de râul Sărata; în dreptul localității, are loc vărsarea râului Copceac în râul Sărata. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Manja (în ), în acel an el fiind redenumit Mîniailîvka. De această comună depinde administrativ satul Anești. Prin Tratatul de pace de la București, semnat
Manja, Sărata () [Corola-website/Science/318615_a_319944]
-
au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Manja în cea de Mîniailîvka. În 1949, satul Manja a înglobat și satul Aninoasa (în ), sat fondat de germanii basarabeni în 1849. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Manja face parte din raionul Sărata al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.645 locuitori, preponderent români. Școala din satul Manja are ca limbă
Manja, Sărata () [Corola-website/Science/318615_a_319944]
-
1991, satul Manja face parte din raionul Sărata al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.645 locuitori, preponderent români. Școala din satul Manja are ca limbă de predare limba română. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Manja era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).
Manja, Sărata () [Corola-website/Science/318615_a_319944]