270,960 matches
-
drepturile lui Moise Filozoful, mare dregător în divanul țării, asupra moșiei și satelor sale din Țara de Jos a Moldovei, la izvoarele Rebricei, pe ""hotarele ce le-a stăpânit din veac"". Acest act confirmă existența așezării înainte de elaborarea documentului voievodal. Localitatea a fost cunoscută inițial sub denumirea de Filozofi, apoi Schinteia. Cu timpul, localitatea apare în documente sub denumirea de Scânteia. Deși informațiile cu privire la anul construirii bisericii lipsesc, tradiția locală menționează că domnitorul Ștefan cel Mare și-a pregătit la Scânteia
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
sale din Țara de Jos a Moldovei, la izvoarele Rebricei, pe ""hotarele ce le-a stăpânit din veac"". Acest act confirmă existența așezării înainte de elaborarea documentului voievodal. Localitatea a fost cunoscută inițial sub denumirea de Filozofi, apoi Schinteia. Cu timpul, localitatea apare în documente sub denumirea de Scânteia. Deși informațiile cu privire la anul construirii bisericii lipsesc, tradiția locală menționează că domnitorul Ștefan cel Mare și-a pregătit la Scânteia oștirea pentru luptele cu turcii de la Vaslui (1475). După luptă, în semn de
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
domnitorului Vasile Lupu, fiind anterioară anului 1636. În urma unei cercetări arheologice a ruinelor acelui lăcaș de cult în anii '80 ai secolului al XX-lea, arheologul Nicolae Pușcașu a confirmat datarea în secolul al XVII-lea a construcției acelei biserici. Localitatea Scânteia decade după evenimentele din 1700, călătorii străini din secolul al XVIII-lea menționând că satul era distrus. Aflat în drum spre Istanbul, secretarul unei alte misiuni poloneze găsea doar "„o biserică de zid părăsită și trei bordeie săpate în
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
aflat din nou pe teritoriul României, dar teritoriul nordic al provinciei a fost reocupat apoi de URSS (din 1991 de Ucraina). Linia rămasă pe teritoriul sovietic a fost dezafectată, în timp ce tronsonul românesc de cale ferată și-a stabilit capătul în localitatea de graniță Nisipitu. Tronsonul românesc de cale ferată până la Nisipitu are o singură linie și nu este electrificată. El face parte din calea ferată secundară 515 de la Dornești la Nisipitu sau Putna. În iulie 2008, linia de cale ferată a
Calea ferată Brodina–Izvoarele Sucevei () [Corola-website/Science/318801_a_320130]
-
de pe moșii. Nekrasoviții erau credincioși de rit vechi. Nekrasoviții s-au așezat la început pe malul drept al râului Bolșaia Laba, aproape de vărsarea sa. Mai târziu, majoritatea, inclusiv Ignat Nekrasov, s-au mutat în Peninsula Taman, unde au înființat trei localități: Bludilovski, Golubinsky și Cirianski. Nekrasoviții au executat raiduri de jaf în zonele învecinate aflate sub controlul Rusiei, inclusiv în regiunea Donului, iar rușii au trecut la represalii, atacând așezările nekrasoviților. Până în 1737, mai multe sute de mii de refugiați din
Cazaci nekrasoviți () [Corola-website/Science/318806_a_320135]
-
Taunus, iar la sud-vest de sectoarele orașului Schierstein și Biebrich. Descoperirile arheogice au găsit aici urme ale așezărilor celtice care datează din anii 400 î.e.n. Urme istorice din anul 222 s-au găsit ca fragmentele unui altar roman. Prima oară localitatea este amintită în anul 1128, într-o scrisoare a episcopului din Mainz. Papa Lucius III amintește în anul 1184, 25 de biserici, din care una era în Dotzheim. Între secolele XIII și XIV aici trăia o familie nobiliară care se
Wiesbaden-Dotzheim () [Corola-website/Science/318815_a_320144]
-
care una era în Dotzheim. Între secolele XIII și XIV aici trăia o familie nobiliară care se numea "von Dotzheim". În anul 1386 este amintită pentru prima oară existența unei judecătorii. Un incendiu din anul 1610 a distrus jumătate din localitate. În anul 1644 părăsesc Dotzheimul, din cauza războiului de treizeci de ani aproape toți locuitorii. Prin anul 1695 este clădită în localitate o școală și o biserică reformată. Dotzheim va fi legat în anul 1889, la rețeaua de cale ferată, care
Wiesbaden-Dotzheim () [Corola-website/Science/318815_a_320144]
-
anul 1386 este amintită pentru prima oară existența unei judecătorii. Un incendiu din anul 1610 a distrus jumătate din localitate. În anul 1644 părăsesc Dotzheimul, din cauza războiului de treizeci de ani aproape toți locuitorii. Prin anul 1695 este clădită în localitate o școală și o biserică reformată. Dotzheim va fi legat în anul 1889, la rețeaua de cale ferată, care actual a devenit o linie moartă, fiind folosită numai în scopuri turistice. În anul 1928 localitatea este integrară orașului Wiesbaden. În
Wiesbaden-Dotzheim () [Corola-website/Science/318815_a_320144]
-
anul 1695 este clădită în localitate o școală și o biserică reformată. Dotzheim va fi legat în anul 1889, la rețeaua de cale ferată, care actual a devenit o linie moartă, fiind folosită numai în scopuri turistice. În anul 1928 localitatea este integrară orașului Wiesbaden. În perioada nazistă, au fost construite în Kohlheck, și Freudenberg, cazarme militare. Dotzheim a suferit mai puțin din cauza bombardamentelor din cel de al doilea război mondial, ca celelate sectoare ale orașului. Rezultatele alegerilor din :
Wiesbaden-Dotzheim () [Corola-website/Science/318815_a_320144]
-
Comitatul Wayne, conform originalului din limba engleză, Wayne County, este unul din cele 29 de comitate ale statului american . Reședința comitatului este localitatea Loa. . Denominarea "Warren County" are codul de 49 - 055. Comitatul a fost fondat în 1892 din comitatul Păiuțe și denumit în onoarea unui delegat la convenția constituțională de constituire a statului . Populația totală a comitatului, conform recensământului Statelor Unite Census 2000
Comitatul Wayne, Utah () [Corola-website/Science/318856_a_320185]
-
este o cale ferată principală din România. Ea traversează partea de sud a regiunii istorice Bucovina. În timpul Imperiului Austro-Ungar, din localitatea Dărmănești de pe Calea ferată Cernăuți-Suceava a fost pusă în funcțiune în anul 1888 un traseu de cale ferată către Câmpulung Moldovenesc. După primul război mondial, Bucovina a devenit parte componentă a României; calea ferată a fost preluată de către compania românească
Calea ferată Suceava–Gura Humorului () [Corola-website/Science/318855_a_320184]
-
din cele 9 raioane ale regiunii care se află în Bugeac. Cel mai numeros grup etnic al raionului este cel al bulgarilor (39%). Comunitatea românească are o pondere de 6% în raion. Românii sunt grupați în principal în Tașlâc - singura localitate încă majoritar românească. Conform recensământului din 2001, nu exista o limbă vorbită de majoritatea populației, aceasta fiind compusă din vorbitori de rusă (%), bulgară (%), ucraineană (%) și română (%).
Raionul Arciz () [Corola-website/Science/318894_a_320223]
-
Dinăuți (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent moldoveni (români). Satul este situat la o altitudine de 231 metri, în partea de centru-nord a raionului Noua Suliță. Localitatea Dinăuți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Ghenăuți. În anul 1768 a fost construită aici o biserică de lemn, după un plan moldovenesc . Prin Tratatul de pace
Dinăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/315997_a_317326]
-
un sat în raionul Secureni din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Vășcăuți. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 230 metri, în partea de sud a raionului Secureni, în apropiere de frontiera cu Republica Moldova. Localitatea Slobozia Nouă a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. După 1711, a fost ocupată de turci, devenind parte din raiaua Hotinului a Imperiului Otoman. Prin Tratatul de pace de la București, semnat
Slobozia Nouă, Secureni () [Corola-website/Science/315990_a_317319]
-
din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 6 (0+6), reprezentând 2,99% din populație . În prezent, satul are 238 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Slobozia Nouă era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%) și rusă (%).
Slobozia Nouă, Secureni () [Corola-website/Science/315990_a_317319]
-
forma Beresta (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent moldoveni (români). Satul este situat la o altitudine de 167 metri, în partea de centru-nord a raionului Noua Suliță. Localitatea Berestea a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. În anul 1735 a fost construită aici o biserică de lemn . Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812
Berestea, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316032_a_317361]
-
sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 165 metri, în partea de nord a raionului Noua Suliță. De această comună depinde administrativ satul Șișcăuți. Localitatea Rângaci a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. În anul 1730 a fost construită aici o biserică de lemn . Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812
Rângaci, Noua Suliță () [Corola-website/Science/315999_a_317328]
-
Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 60 (2+58), reprezentând 4,67% din populație . În prezent, satul are 1.165 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Rângaci era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%).
Rângaci, Noua Suliță () [Corola-website/Science/315999_a_317328]
-
raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Costiceni. Are locuitori, preponderent moldoveni (români). Satul este situat la o altitudine de 120 metri, în partea de sud a raionului Noua Suliță, în apropiere de frontiera cu România. Localitatea Vancicăuții Mici a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc
Vancicăuții Mici, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316030_a_317359]
-
din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 945 (1+944), reprezentând 98,64% din populație . În prezent, satul are 980 locuitori, preponderent moldoveni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Vancicăuții Mici era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%) și rusă (%).
Vancicăuții Mici, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316030_a_317359]
-
sat reședința de comună în raionul Nouă Sulița din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 168 metri, în partea de est a raionului Nouă Sulița, în apropiere de frontieră cu Republică Moldova. Localitatea Chișla-Salieva a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Câșla lui Săli. Denumirea localității își are originea în ocuparea acestui teritoriu moldovenesc de către armata otomană. Câșla (care în limba
Chișla-Salieva, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316027_a_317356]
-
în partea de est a raionului Nouă Sulița, în apropiere de frontieră cu Republică Moldova. Localitatea Chișla-Salieva a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Câșla lui Săli. Denumirea localității își are originea în ocuparea acestui teritoriu moldovenesc de către armata otomană. Câșla (care în limba rusă ar fi chișla) este un termen care se traduce prin tabăra militară, denumirea satului traducându-se astfel că Tabăra lui Săli. Prin Tratatul de
Chișla-Salieva, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316027_a_317356]
-
zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălti, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, sătul Chișla-Salieva (denumirea rusificata a localității Câșla lui Săli) făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, sătul Chișla-Salieva a făcut parte din componența României, în Plasă Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației
Chișla-Salieva, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316027_a_317356]
-
Șerbinți (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 214 metri, în partea de nord a raionului Noua Suliță. Localitatea Șerbinți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Șărbinița. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la
Șerbinți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316026_a_317355]
-
reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent moldoveni (români). Satul este situat la o altitudine de 196 metri, în partea de nord-est a raionului Noua Suliță. De această comună depinde administrativ satul Coșuleni. Localitatea Nesfoia a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. Prima atestare a satului este din anul 1516, când trăiau în partea de vest a satului de astăzi un număr de 18-20 familii
Nesfoaia, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316028_a_317357]