270,960 matches
-
pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Slobozia-Berlinți a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Slobozia-Berlinți a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe
Slobozia-Berlinți, Adâncata () [Corola-website/Science/316150_a_317479]
-
din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 185 (182+3), reprezentând 38,54% din populație . În prezent, sătul are 463 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Slobozia-Berlinți era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%). Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Slobozia-Berlinți se ridică la 574 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români (73,5%), cu o minoritate de germani (1,05%), una de
Slobozia-Berlinți, Adâncata () [Corola-website/Science/316150_a_317479]
-
locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 316 metri, în partea de centru-sud a raionului Adâncata, în apropiere de frontieră Ucrainei cu România. Aici se află punctul de trecere simplificată cu specific rutier Volcinețul Nou - Vășcăuți. Localitatea Volcinețul Nou a fost înființată după anexarea Bucovinei de Nord în anul 1944 și a fost integrată în componență RSS Ucrainene. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia
Volcinețul Nou, Adâncata () [Corola-website/Science/316151_a_317480]
-
pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Volcinețul Nou a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Volcinețul Nou a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului
Volcinețul Nou, Adâncata () [Corola-website/Science/316151_a_317480]
-
din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 20 (16+4), reprezentând 6,90% din populație . În prezent, sătul are 330 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Volcinețul Nou era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.
Volcinețul Nou, Adâncata () [Corola-website/Science/316151_a_317480]
-
în raionul Adâncata din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent români. Satul este situat în partea de centru a raionului Adâncata, la o distanță de 38 km de orașul Cernăuți. De această comună depinde administrativ satul Slobozia-Berlinți. În perioada 1946-1995 localitatea a purtat denumirea ucraineană "Dubivka" ce înseamnă - Stejăreni (în ). Localitatea Oprișeni a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului are loc într-un document din 17 martie 1418 al domnitorului
Oprișeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316169_a_317498]
-
români. Satul este situat în partea de centru a raionului Adâncata, la o distanță de 38 km de orașul Cernăuți. De această comună depinde administrativ satul Slobozia-Berlinți. În perioada 1946-1995 localitatea a purtat denumirea ucraineană "Dubivka" ce înseamnă - Stejăreni (în ). Localitatea Oprișeni a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului are loc într-un document din 17 martie 1418 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). În anul 1490 este menționată biserica
Oprișeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316169_a_317498]
-
pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Oprișeni a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). În anul 1866, a avut loc în sat o epidemie de holeră. Prima școală din sat datează din 1886. În anul 1910, este construită
Oprișeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316169_a_317498]
-
anul 1991, satul Oprișeni face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 2.060 (2.037+23), reprezentând 97,45% din populația localității . Prin Decizia nr. 133 din 2 martie 1995, Rada Supremă a Ucrainei a schimbat denumirea satului din cea de Dubivka în cea purtată anterior de Oprișeni . În anul 2003 a fost înființat în sat Muzeul de Arheologie și Etnografie "Maximilian
Oprișeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316169_a_317498]
-
precum și școli de meserii și o școală generală medie (de nivel I-III). În martie 2013 consiliul satului Oprișeni a obținut o decizie prin care s-a acordat limbii române statut de limbă regională. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Oprișeni era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%). Comunitățile religioase din Oprișeni cuprind o parohie a Bisericii Ortodoxă Ucraineană subordonată Patriarhiei moscovite și o mare adunare de creștini evanghelici-penticostali. Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei
Oprișeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316169_a_317498]
-
raionul Adâncata din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent români. Satul este situat la o altitudine de 321 metri, în partea de sud-est a raionului Adâncata, în apropierea frontierei cu România. De această comună depinde administrativ satul Sinăuții de Jos. Localitatea Sinăuții de Sus a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic
Sinăuții de Sus, Adâncata () [Corola-website/Science/316171_a_317500]
-
pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Sinăuții de Sus a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Sinăuții de Sus a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului
Sinăuții de Sus, Adâncata () [Corola-website/Science/316171_a_317500]
-
anul 1991, sătul Sinăuții de Sus face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 422 (420+2), reprezentând 97,69% din populația localității . În prezent, sătul are 479 locuitori, preponderent români. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Sinăuții de Sus era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%). Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Sinăuții de Sus se
Sinăuții de Sus, Adâncata () [Corola-website/Science/316171_a_317500]
-
Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 422 (420+2), reprezentând 97,69% din populația localității . În prezent, sătul are 479 locuitori, preponderent români. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Sinăuții de Sus era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%). Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Sinăuții de Sus se ridică la 477 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români (84,28%), cu o minoritate de germani
Sinăuții de Sus, Adâncata () [Corola-website/Science/316171_a_317500]
-
și Attila Kun sau Lajos Sătmăreanu. Înainte de Revoluție, Árpád Szűcs, soția sa, Ibolya, precum și fata lor, Gabriella, au părăsit țara și s-au stabilit la Debrețin, în Ungaria. Árpád Szűcs a evoluat o perioadă la echipa de fotbal din această localitate și și-a încheiat cariera de fotbalist relativ târziu, la vârsta de 43 de ani. La Debrețin s-a născut și sora Gabriellei, Nikolett, pe 14 august 1988. Árpád Szűcs le-a îndemnat pe cele două fete să practice sportul
Gabriella Szűcs () [Corola-website/Science/316166_a_317495]
-
Siret (în , transliterat Stanivți, în și în ) este un sat reședință de comună în raionul Adâncata din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent români. Satul este situat la o altitudine de 387 metri, în partea de centru-est a raionului Adâncata. Localitatea Stănești a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Stănești a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Stănești a făcut parte din componența României, în Plasa Siretului a județului Rădăuți. Pe
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
anul 1991, satul Stănești face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 2.373 (2.274+99), reprezentând 98,14% din populația localității . În prezent, satul are 2.798 locuitori, preponderent români. Situat in partea estică a actualului raion Hliboca (raion înființat la 12 noiembiie 1940, având o suprafață de 673 km2 și constituind 8 la sută din teritoriul regiunii Cernăuți), Stăneștii, fiind
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 336 metri, în partea de sud a raionului Adâncata, pe malul drept al râului Siret, în apropierea frontierei cu România. De această comună depinde administrativ satul Fântână Albă. Localitatea Volcineț a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de
Volcineț, Adâncata () [Corola-website/Science/316168_a_317497]
-
pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Volcineț a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Volcineț a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe
Volcineț, Adâncata () [Corola-website/Science/316168_a_317497]
-
Începând din anul 1991, sătul Volcineț face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 881 (879+2), reprezentând 44,68% din populația localității . În prezent, sătul are 2.039 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Volcineț era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%). Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Volcineț se ridică la 2438
Volcineț, Adâncata () [Corola-website/Science/316168_a_317497]
-
independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 881 (879+2), reprezentând 44,68% din populația localității . În prezent, sătul are 2.039 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Volcineț era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%). Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Volcineț se ridică la 2438 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români (68,79%), cu o minoritate de ruși (1,23%), una de
Volcineț, Adâncata () [Corola-website/Science/316168_a_317497]
-
(în ) (n. 18 martie 1912, satul Petrușin, regiunea Vologda, Rusia - d. 28 iunie 1941, satul Șipotele Sucevei, raionul Putila) a fost un ofițer sovietic, care a murit eroic în apărarea pichetului de grăniceri pe care îl conducea în localitatea Șipotele Sucevei (care fusese ocupată de URSS la 28 iunie 1940 în urma ultimatumului adresat de guvernul sovietic către guvernul român), după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. s-a născut într-o familie de țărani din satul Petrușin din
Kiril Alekseev () [Corola-website/Science/316173_a_317502]
-
iulie 1941, după 13 zile de bombardamente, trupele sovietice au început să se retragă. În semn de prețuire a eroismului său, la 27 aprilie 1964, autoritățile sovietice au dat numele locotenentului Kiril Alekseev pichetului de grăniceri de la Șipotele Sucevei. În localitatea unde a murit, s-a înființat Muzeul memorial "Kiril Alekseev", unde au fost expuse fotografii din luptele din regiune, ziare care descriu luptele purtate, obuze, uniforme militare, fotografii ale lui Kiril Alekseev. În fața muzeului s-a construit un bust din
Kiril Alekseev () [Corola-website/Science/316173_a_317502]
-
1,8%) și alții (1%), iar 67% din cei intervievați susțin că vor participa la votare, 53% sunt interesați de politică, iar 22% nu sunt deloc interesați de acest domeniu. La sondaj au participat 1592 de respondenți din 75 de localități, iar marja de eroare e de maximum 2,8%. Totdeodată, potrivit unui sondaj făcut de Institutul de Politici Publice (IPP), 4 partide ar accede în următorul parlament, pe primul loc situându-se, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (31,1%), urmat de
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, iulie 2009 () [Corola-website/Science/316181_a_317510]