2,929 matches
-
nicăieri în altă parte... Aici, la cuptoraș, îl găsea mereu pe taică-său, el era bucătarul familiei de toată viața. Mereu avea o pată de funigine pe față... Când îi ziceau să se șteargă, el dădea cu mâna și o înșira și mai mult. Ce mai râdeau ăștia mici de bunelul! Și el râdea cu ei împreună... Ioana nu putea să creadă că toate aceste lucruri nu le va mai vedea, nu le va mai putea numi „ale mele” sau „ale
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Bună seara, Melania Rodica Ojog-Brașoveanu CAPITOLUL 1 CUM SE FURĂ UN SURÎS În oglinda ovală, așezată între două sfeșnice, tocul subțire, cu incrustații emailate, alerga ușor, înșirînd litere rotunde și egale. Mai sus, lângă trandafirii bătuți în rama de argint, motanul adormise. Părea o pălărie neagră uitată pe raft. ... Întrucât ușa de la apartamentul familiei Walter se deschide în afară (vedeți fotografiile publicate în presă) broasca putea fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnul Scarlat, singurul care nu-i o-bli-gat să plece. M-a uluit totdeauna puterea ta de convingere. Cum îți spunea Lupu: "Melania, ești irezistibilă! Dacă ți-ai pus ceva în cap, imposibil să nu izbutești". Doamne, câte banalități putea să înșire fără ca tu să i-o spui o singură dată! Asta dovedește cu prisosință că ești o adevărată doamnă... Cu ceilalți a fost, desigur, o joacă. Abia așteptau propunerea ta. Domnul Raul Ionescu începuse să se gândească la necessaire-ul de pușcărie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
deși nu se simțea deloc bine. Mi-e teamă chiar să nu se fi îmbolnăvit. Întinse mâna maiorului, apoi lui Azimioară. Vă mulțumesc că sînteți alături de noi. Mai ales în asemenea împrejurări... Se îndreptară spre ieșire. Bătrâna continua să vorbească, înșirînd banalități convenționale. ― E atât de trist pentru noi toți! Ne obișnuiserăm împreună. Cred că ați trăit și dumneavoastră astfel de momente. Uiți tot ce-a fost neplăcut și rămân doar amintirile frumoase. ― Sânt convins... Matei dârdâia lângă Azimioară. I se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ei cinară-n mândre musici Cu de aur vase, linguri, Beat de-amor el spune: nu zici, Scumpo, să ne lase singuri? Și lumini se sting de sine, A cântărilor suspine Dispărură rânduri - rânduri, Ei rămân cu dulce bine Și înșiră mândre gânduri... Ah, iubito, zise dânsul, Cum nu simți focul ce-l simt? Și pe ea o - apucă plânsul Parcă pieptu-i este strimt De-a ei patimă - nfocată. Ea plângea, râdea de-odată, Cu-a ei buze dulci și coapte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cu ochi negri viforoși; Coroana de aur roș Strălucind frumos pe frunte Peste pletele cărunte; Pe-a hlamidei sale cute Flori de aur sunt cusute; Și cu fața înțeleaptă Și cu skiptru-n mâna dreaptă. Iar l-a tronului picioare Se înșiră pe covoare Jețuri de lemn de stejar Săpate cu meșteșug; Icea șese, colo șese Pentru boierii alese: Vornicul țării de jos Sta în scaun luminos, Un bătrân și blând moșneag Cu albastrul lui toiag, Ce-i cu aur împletit Cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
jelească. 185 Hăi, săraci feciori frumoși, Cum stau ei în lagăr scoși Cu puștile -n piromită, Cu straițele fără de pită; Când Sfrănțugii ne vede Pe toți că ne ocolea Și obeșterul cel mare, Comîndaș de la catane, Tot pe deal ne înșira Și tot doi cu doi punea Și iar mână lângă mână Tot voinici cu pușca plină Și, zo, el d-așa zicea: - Înălțate împărate, Lasă. noi să rătălim Că noi aci toți perim - Și-mpăratul că zicea: - Mai țineți cîtu-ți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pămîntu a tremura. - Vezi, copilă, fapta ta Prăpădi pe maică-ta. {EminescuOpVI 270} {EminescuOpVI 271} {EminescuOpVI 272} {EminescuOpVI 273} BASMUL LUI ARGHIR Frunză verde fag, Dorule sărac, Lăutar pribeag, Vin, de-mi zi cu drag, Vin de-mi zi să-nșir Tot din fir în fir, Basmul lui Arghir, Cel cu păr de fir Singur să mă mir. Fost-a când a fost Că de n-ar fi fost Nu-i s-ar ști de rost, Fost-a împărat Mândru luminat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se distreze de minune. Lipsea o singură persoană: Marci. Nu Își făcuse apariția, iar nenumărații oaspeți pe care Îi invitase tot Întrebau de ea. Unde era? I-am zărit pe Camille, Eugenie, fiica ei de șaptesprezece ani, Henri și Lauren Înșirați pe carpetele de blană de oaie de lângă foc, ronțăind flocon de Megève din boluri. Poate știau unde trebuise Marci să meargă. Eu și Hunter am mers până la ei să stăm puțin de vorbă. Are loc o reînviere a modei cizmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prin a cumpăra un colier care costa undeva pe la o sută șaizeci de dolari (treizeci de dolari reducere față de prețul originar pentru că am plătit cu bani gheață). Era un obiect frumos și delicat, cu bucățele de topaz, granat și cristal înșirate pe un lănțișor subțire de aur și am fost sigur că va arăta bine la gâtul zvelt al lui Rachel. Mințisem în legătură cu ziua ei - până la care mai erau trei luni -, dar m-am gândit că nu poate strica dacă trimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aruncă sastisiți peste umăr : „O seară bună, doamnă, o seară bună !”. Exit o întreagă generație... La prezentarea publică a aceluiași film, cea mai sugestivă scenă a fost intervenția unui student, participant la revoltele din Piață, care s-a adresat invitaților înșirați în fața publicului : „Se pare că Piața nu și-a atins scopul dacă acum, la prezentarea evenimentelor de acolo, noi stăm tot aici, în sală, și ne uităm la dumneavoastră, «reperele epistemice», tot acolo, pe scenă, în fața noastră !”. Aplauze în picioare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
problemă, dar deocamdată n-am găsit un răspuns. Dacă mă uit însă acum în biroul unde scriu aceste rîn duri, văd deasupra capului meu chipul bunicului (ce om, ce generație, ce lume !...), dar printre cele 22 de fotografii de familie înșirate în colțul camerei nu e nici una cu tatăl meu. Surprinzător, nu am realizat pînă acum acest lucru !... Nu mai înțeleg nimic... Am plecat surîzători la drum, cu perspectiva a trei zile furate din agenda de lucru. Am mers așa, veseli
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
-ți place, altu’ mama nu mai face ! Apoi, ca nuca-n perete, mi-am adus aminte de nea Pițigoi, poștaș peste cîteva sate din Gorj de unde mai toți bărbații plecaseră la muncă la București. Dumnezeule mare, ce povești ne a înșirat, zîmbind viclean, seara la foc pe malul Gilortului ! Cassanova, Don Juan și alți băieți de-ăștia cu fițe de la oraș ar fi avut multe de învățat despre practica amorului. Sîntem un popor de erotomani ! - mi-a trecut atunci pentru prima
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de la Antonescu (după ce o vreme a fost diabolizat), schimbarea asta de macaz în urbanism nu a avut loc odată cu moartea lui Stalin, ci independent de aceasta și pentru cu totul alte motive etc. Pe scurt, doctoranda îmi confirma cu argumente înșirate cu migală și precizie ceea ce îmi doresc dintotdeauna să cred, și anume că nici măcar războiul și venirea comunștilor sau revoluția din decembrie 1989 nu au rupt societatea românească în mod categoric într un înainte și un după, că nu avem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și ziua de unu octombrie. La festivitatea de deschidere a anului universitar nu a fost prezentă. Nu s-a prezentat nici pe doi, nici pe trei octombrie. Ziua la cursuri se gândea numai la ea. Nu pricepea nimic din ce înșirau pe tablă și căutau să demonstreze lectorii aceia la orele lor. De seminar nici nu putea fi vorba, iar noaptea nu mai putea dormi. O avea mereu în fața ochilor: când bolnavă, când în brațele altuia. Starea de incertitudine și de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
amândoi împreună au intrat, pe neobservate, direct în rai. În jur nimeni. Visa cu ochii deschiși. El, un muritor de rând, în paradis alături de o zeiță. O zeiță mică care-i șoptea ceva la ureche. Niște sunete, izvorâte din cristale înșirate pe corzile unei viori care sunau cam așa: Într-o seară de vară o vioară cânta/, / Aici lângă inima mea.../ Nu s-a supărat, nu l-a admonestat, nu i-a înlăturat mâna care i se lipise de inimă. Mâna
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
brio Universitatea "Sorbona"; alături directorul adjunct, profesor de fizică, cel mai de temut și mai sever cadru didactic din școală, recunoscut de elevi după pseudonimul "Pendul", pe lângă care era imposibil să treci fără a intra în pământ, iar în continuare, înșirați într-o anumită ordine, așteptau să fie repartizați pe clase și ceilalți profesori, diriginți, laboranți, pedagogi precum și alți slujitori ai școlii. Dirigintele clasei, în care învăța Bidaru, nu s-a schimbat. A rămas tot el, același excelent profesor de istorie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în spatele casei lungit pe iarbă. La început am crezut că doarme. Doctorii spun că a murit de inimă, dar eu știu că de la bătaie. Pe măsură ce continua firul povestirii, ascultătorii deveneau din ce în ce mai îngrijorați. Discuția aluneca pe o pantă periculoasă. Ea însă înșira în continuare, fără a se adresa cuiva anume. Mai bine m-ar lua Dumnezeu și pe mine și pe copii! Să știu una și bună! Poate că sus, unde este El, o fi mai bine și, pentru a fi mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ce repede trece vremea!" în timp ce fiica tăcută și îngândurată privea spre apus prin geamul închis de pe coridor la ultimele lumini trimise de astrul zilei, lumini ce se reflectau numai pe ramurile din vârf ale plopilor sau ale altor arbori înalți, înșirați de-a lungul terasamentului. Tatăl îi făcu semn cu degetul arătător, ceea ce însemna să se apropie și să ocupe locul din fața lui. Gestul era însoțit de câteva cuvinte aproape șoptite, pentru a nu deranja în special cele două persoane: mamă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Dacă nu ar fi avut un alt bloc masiv în față, tot cu patru etaje, ar fi putut-o saluta la coborâre, chiar din fereastra de la dormitor sau de la sufragerie. Trenul a sosit la fix, fără nici o întârziere și se înșira cu numeroasele lui vagoane de-a lungul terasamentului, pe o întindere apreciabilă. Ana Maria călătorea în ultimul vagon. Așa se nimerise. Ca de obicei la această oră, năvăleau la tren de pe platforma industrială din apropiere, mulțime de navetiști, care așteptau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
le aveam. În același timp, precum fiica vizirului Șeherezada, în pat cu califului Harun-al-Rașid, într-o mie și una de nopți la rând nu și-a terminat de povestit născocirile pline de tâlc ale minții sale, la fel și noi înșirăm în fața lor, în cel puțin tot atâta timp, sfaturile și născocirile noastre. Le demonstrăm cu lux de amănunte că numai și numai iminenta noastră existență a adus beneficii omenirii, iar "Planeta Albastră" s-ar fi întors cu susul în jos
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
octombrie, într-o rubrică de pe prima pagină al unui ziar central de mare prestigiu a apărut un articol mult mai bine documentat, care a făcut ceva mai multă lumină în acest domeniu. Pe scurt, despre ce era vorba? După ce a înșirat numele mai multor muzee prestigioase din lume, unde s-au petrecut fapte asemănătoare, adică au dispărut în noaptea de 9 spre 10 octombrie colecții întregi de exponate însă la fel ca în cazurile precedente, nimeni nu putea stabili cu precizie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Pe la 1872, a fost timp de 2 ani primar în Șuletea. Așa își începu povestirea moșierul... Șuletea, măi Fanachi, poate că știi, este un fost sat răzășesc din Ținutul Fălciului, care până nu demult se numea Brăițenii de Sus... Stă înșirat pe coasta unei văiugi pe Valea Elanului, numită astfel, deoarece în vremuri vechi, prin acești codri hălăduiau turme de Elani<footnote Elanul, este cel mai mare dintre cervide. Răspândirea lui este în nordiul Eurasiei și Americii de Nord. În număr mare se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Zoița povestește despre satele răzășești trecute în uitare, ochii i se umezesc în tăcere... - Aproape, sânt șî Epurenii, șî Bogdăneștii șî Berezenii... tăti sate răzeșești din Țânutul Fălciului, cel mai românesc țânut din țară. ...Șuletea, altădată Brăițenii de sus, stă înșirat pe Valea Elanului, vale numită așa, pentru că în vremurile străvechi, prin acești codri hălăduiau turme de elani. A vorbi de satul răzeșesc Șuletea, ori Epureni, ori Obârșeni ș.a, unul din pâlcul de sate răsfirate pe dealurile Fălciului, înseamnă a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
au rămas acolo... tare mulți, uciși de gloanțele turcești. Tăcu o clipă, să-și mai răsucească o țigară. După ce și-o aprinse, continuă cu glas grav... Numa‟ di la noi, din Șuletea, au căzut vreo cinci, al‟di, ... și-i înșiră cu glas molcom, sugrumat, ca o cădelnițare pentru fiecare nume. În ceardac se așternu o tăcere ca în biserică... Dar asta nu ne-a înfrânt!... reluă pădurarul pvestirea. Dimpotrivă, ne-o întărâtat mai tari... și, peste puțin românii au ajuns
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]