3,105 matches
-
am despărțit. Sunt cu adevărat o ființă nenorocită!“ Cu această descoperire, ce ridica vălul necunoștinței doar de pe un colț al misterului, sfârși copilăria frumoasei Adelheid. VI O bună bucată de vreme micul gup călări În tăcere. Pe Simeon Îl dureau Încheieturile din cauza legăturilor prea strânse care Îi pătrunseseră adânc În carne. Nu știa nici Încotro mergeau, nici ce aveau de gând temnicerii săi. Fără Îndo ială, nimic bun. De când se despărțiseră de grosul slujito rilor, care Împreună cu stăpânii o luaseră În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
atât el, cât și Eglord erau ministeriali ai ducilor Zähringer. Taina Începea să capete contururi precise, pentru că unele lucruri erau deja cunoscute. În aceeași seară, mi s-a făcut deodată rău. Aveam dureri groznice În pântece și tremuram din toate Încheieturile. Medicul de la Curte m-a văzut de Îndată și mi-a dat sfatul să plec acasă. Acolo aveam liniște și familia mea mă putea Îngriji. Cum am ajuns la Veneția, mi-a fost dintr-odată bine și le-am istorisit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la camera 99, unde se desfășurau torturile cele mai crude din cadrul acțiunii de la Gherla. Asaltul 'comitetului' de agresori a avut loc în seara lui 19 iulie 1951, când Livinschi, Pușcașu, Mărtinuș, Stoian, Popa și Romanescu i-au lovit îndeosebi la încheieturile mâinilor și picioarelor și la cap. Maxim și-a pierdut repede cunoștința, întrucât, de obicei, liderii grupurilor erau anihilați din primele lovituri, ca să nu poată incita la rezistență. Deși au refuzat să se lovească unii pe alții, agresorii le-au
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
prietene, Suntem foarte fericiți că vă place Chicago! Acum ați înțeles de ce am acceptat să mă despart (parțial) de Paris. Trăim aici într-o „insulă”, iar colegii sunt într-adevăr amabili. Vă răspund cu întârziere fiindcă, vreme de trei zile, încheietura mâinii drepte mi-a fost „artitrizată” și n-am putut scrie. Chiar și acum scriu cu dificultate! Și soția mea, și eu suntem dezolați aflând de micul dvs. accident (tromboză?). În mod hotărât, New York-ul nu vă priește! Sper că
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Ei, tu mai ai de lucrat, tinerețe, râde tot Fernic, și imediat îi trage pe amicii săi în spatele barului, care era la numai câțiva metri. Barmanul nici vorbă să se ia de ei, stătea într-un colț, tremurând din toate încheieturile și rugându-se să se termine mai repede. — Hai să-l luăm p-ăla mare, pe scandalagiu, țipă unul, cu gând să-i sucească gâtul lui Ionel. Dar când să se apropie de bar și să sară peste tejghea, se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
filmat totul, secvență cu secvență. Era un ger năprasnic, iar trenul oprise în mijlocul unui câmp după ce nici bine nu plecase de la Huși, unde familia se adăpostise de război. El și Pițu aveau degetele încleștate de frig și tremurau din toate încheieturile, oricât de mult ar fi încercat să-i încălzească maică-sa, acoperindu-i cu tot felul de pături, de haine, suflând slăbită cu aer cald pe cefele lor și frecându-i întruna pe spate. Un frig care-ți îngheață rinichii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce, vrei să mă învelesc cu salteaua ? — Nu, dar salteaua e ruptă, nu vezi ? — Nu văd nimic. — Atinge-o și nu te mai văicări. Vezi că e ruptă ! Cristi se târăște în genunchi până la patul șubrezit, tre- murând din toate încheieturile. — E ruptă, și ? Bagă mâna în ea și scoate-i paiele și bureții. Pute îngrozitor... Doamne, cum pute. Dacă nu vrei să mori înghețat în noaptea asta, bagă -ți degetele în nas și ține-te bine. Și trage toate paiele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ea. - „De ce îți irosești vremea cu asta?“ - De ce mă urăște atât de mult îndrumătorul tău? - Am câteva teorii. - N-ai vrea să mi le împărtășești? Îmi plimbam vârful degetelor în sus și-n josul antebrațului ei. I-am mângâiat ușor încheietura mâinii. - Crede că ești o parte a problemei. - Iisuse, ce dobitoc. Am sărutat-o din nou, instinctual înnăscut al mâinilor mele conducându-le spre sânii ei. Mi-a împins mâinile la o parte. - Cum e casa - nu prea distrusă, sper
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din pat întinzându-se. Pe perna lui era o carte pentru adolescenți Ce a fost Pîmântul altădată. Fiul meu avea unsprezece ani și un portofel Prada și un petic de pirat Stussy și o manșetă de tenis Lacoste prinsă la încheietura mâinii și visase să înființeze un club de astronomie, dar lipsa de interes a colegilor îl făcuse să se lase păgubaș, iar cântecele lui preferate aveau cuvântul „zbor“ în titluri; toate astea mă întristau. Își dădu cu spray Hugo Boss
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și acum, ultima oară când m-am uitat, fișierele și mesajele nu mai erau acolo... Și chiar atunci când se părea că își recăpătase luciditatea, Nadine își pierdu cumpătul și izbucni în hohote de plâns. Cred că încă mă ținea de încheietura mâinii. Mi-am amintit fața plânsă a lui Ashton din seara trecută și cum Nadine se scuza mereu ca să meargă să vadă ce e cu el. Cine mai fusese ținta acceselor ei de paranoia? Încerca să mă atragă în teoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acum aveam ceva de descărcat. Am început cu primul, cel de pe 3 octombrie. Pe ecran: 03/10. Adresa mea de e-mail. Subiect: fără. Mâna mea dreaptă tremura când am dat clic pe CITEȘTE. M-am ținut cu mina stângă de încheietura celei drepte, ca s-o pot controla O pagină goală. Dar un document video (540 kb) era atașat și etichetat „fără subiect“. Am apăsat DESCĂRCARE. A apărut o fereastră care mă întreba „Doriți să descărcam acest fișier?“ (Doriți - ce alegere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cămașă turcoaz: un bărbat voluminos trecut de cincizeci, cu mustață și părul lung și cărunt legat în coadă de cal. Obosit și tras la față, s-a uitat la ceasul de la mână, ceea ce m-a determinat instinctiv să-mi strâng încheietura mâinii (era amorțită). Intră în restaurant ținând în mână un carnețel și în primul moment n-aveam nici o idee cine era. Însă el părea să mă fi recunoscut, trăgându-și pantalonii și punându-se în mișcare spre separeul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și eu, urcăm în tramvaiul 28, care ne va duce în direcția cimitirului Prazeres, acolo unde se află casa lui Pessoa. Vagonul, extrem de pitoresc - mic, lipsit de geamuri, foarte vechi, de pe la începutul secolului probabil - se clatină și scârțâie din toate încheieturile, dându‑ți senzația că este pe punctul de a se desface în bucăți. Are și prostul obicei de a se opri la tot pasul din cauza ulicioarelor înguste, unde o mașină intrată mai tare pe carosabil îi blochează drumul pentru vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Dorința celor de aici e ca Analele de la Mont-Noir să devină cronica unei Republici a Literelor, resuscitând, după 500 de ani, căminul umanist al lui Erasmus, matricea unui nou Ev Mediu al culturii europene. ...Mă doare îngrozitor mâna stângă, la încheietură, o săgetare dinspre inimă. Știu cauza: e stresul și emoțiile acumulate în ultimele zile. Festivismul și aerul optimist al acestei călătorii ascund și un revers mai umbros, despre care nu oricine s-ar grăbi să mărturisească. VASILE GÂRNEȚ: Simpatica și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
VASILE GÂRNEȚ și cu Valentina Buzilă, colega noastră de la Editura Hyperion, de unde îmi câștigam pâinea. Noi trei eram singurii români din grupă, restul - evrei ruși din Chișinău. Se pregăteau să emigreze - Gorbaciov tocmai slăbise șuruburile, iar imperiul scârțâia din toate încheieturile precum o corabie mâncată de cari, una care începea să ia apă la bord. Costică Mămăligă - fiu de țărani basarabeni din „sudul bolnav de insolație” (ca să citez un poet postmodern de la noi) - prinsese și el „trendul” momentului, și după cum ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
încercau să le inculce cârdurilor de învățăcei ce îi înconjurau. M-a primit cu gravitate în biroul său, era într-o dimineață, și, ca să-mi dea curaj probabil, cu multă eleganță mi-a făcut o confesiune: arătându-mi una din încheieturile mâinii, mi s-a plâns că are dureri reumatice, nu reușea să scrie, să lucreze. Apoi m-a întrebat care era „problema”. Părinții mei, i-am spus, țin morțiș să urmez o facultate „serioasă”, medicina, dar... eu vreau să mă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că în 1825, la trei decenii după Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului, Franța lui Carol al X-lea aproba o lege pedepsind cu moartea delictul de sacrilegiu? Și stipulând, pentru profanarea unei hostii, supliciul paricizilor, adică tăierea mâinii de la încheietură înainte de decapitare? Dacă este să notăm în paralel isprăvile islamului și cele ale creștinismului din secolul al XV-lea care era și el, pe atunci, o civilizație (adică, în același timp, o cultură, o societate și o politică), și nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și are să mărturisească împotriva ta și iapa pe care mi-ai furat-o. Are să fie iapa la judecată? Sigur. Foarte bine. Atuncea am să-ți spun, față de D-zeu martor, ia-ți iapa și dă-mi pace. Crepitus Îl dureau încheieturile și-i pocneau. A început a lua o doctorie. Peste zece zile nu mai auzea încheieturile pocnind. Surzise. Dumnezeu n-a făcut lucrurile frumoase pentru proști și pentru urâți. Samson numai cu o falcă de cal a trecut prin ascuțișul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la judecată? Sigur. Foarte bine. Atuncea am să-ți spun, față de D-zeu martor, ia-ți iapa și dă-mi pace. Crepitus Îl dureau încheieturile și-i pocneau. A început a lua o doctorie. Peste zece zile nu mai auzea încheieturile pocnind. Surzise. Dumnezeu n-a făcut lucrurile frumoase pentru proști și pentru urâți. Samson numai cu o falcă de cal a trecut prin ascuțișul săbiei 5000 de filisteni. Mai ușor să iei decât să dai. Nu s-a schimbat nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
slăbiciune și fantezie este depășit cu eleganță de toată lumea. A fost o rătăcire? A fost un mesaj subliminal? A fost o lecție? A fost o iluzie? Toată lumea încearcă reflecția pe seama acestui moment...! 3. Criticul destructurează, prin apucăturile sale, textul, pipăind încheieturile cuvintelor, încercând în dinți caratele versurilor, îți face așchii un poem cât ai clipi. Dar apoi, cu obiectul "crimei" în față, precum cu un fluture dezmembrat în părțile sale componente total neatractive când nu sunt în zbor, nu are cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
facă pe dealerul. Trăgătorii branșați pe jazz și cu figuri În cap nu se arătau pe Strada 103. Băieții de pe 103 erau toți veterani - fețe trase, pămîntii, guri strîmbe, amare, degete Înțepenite, mișcări studiate. Există o mișcare specifică trăgătorilor, așa cum Încheietura moale la mînă e caracteristică poponarilor: brațul ridicat din cot, cu degetele Înțepenite și palmele Întoarse-n sus.) Erau de naționalități și constituții fizice diverse, dar toți semănau cumva. Toți purtau marca mărfii. Erau acolo Irlandezul, George Grecul, Rose Pantopon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dat pantalonii jos. Înțelegi, trebuia s-o facă pentru mine. Pat Își căuta o venă. Și-a Încrețit buzele dezaprobator. - Băi, vorbiți ca niște degenerați! - Care-i problema, Pat? am zis. N-o nimerești? - Nu. Și-a mutat garoul pe Încheietură, ca să se-nțepe Într-o venă de pe mînă. Mai tîrziu, m-am oprit la biroul avocatului meu să stăm de vorbă despre caz și să-ntreb dacă aș putea să plec din stat și să mă duc În Rio Grande
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
timp să găsesc o venă. Acul s-a Înfundat de două ori. SÎngele-mi curgea pe braț. Marfa mi s-a Împrășiat prin corp: o injecție cu moarte. Visul dispăruse. M-am uitat la sîngele care-mi curgea de la cot spre Încheietură. Mi s-a făcut deodată milă de venele și țesuturile violate. Mi-am șters delicat sîngele de pe braț. - O să mă las, am spus cu voce tare. Am preparat o soluție de opiu și i-am spus lui Ike să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
36, când Răduțoiu a fost extrem de vigilent și a penalizat o pasă prea înceată la portar a lui Odoroabă și a înscris dintr-un unghi greu, cu prețul unei accidentări. Repriza secundă a debutat anemic, fiind înviorată de șutul la încheietura barelor al lui Dobârceanu (foto) din minutul 62 pentru ca, zece minute mai târziu, Ionuț Radu să ia o acțiune pe cont propriu și, după o cursă de 40 de metri, să-i paseze lui Tismănaru, care a marcat de la 10
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ori trăiască doctorii!». Apoi Alberto le-a mulțumit călduros pentru primire...“ Che a descris scena detaliat În scrisoarea către mama sa, („un acordeonist care aproape că nu avea degete la mîna dreaptă și se folosea de niște bețe legate de Încheietură“ și „aproape toți ceilalți erau Îngrozitor de malformați, din cauza formelor nervoase ale bolii“), Încercînd, fără succes, să n-o Întristeze prea tare, comparînd imaginea cu „o scenă dintr-un film de groază“, dar frumusețea sfîșietoare a acelui rămas-bun era limpede: „Pacienții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]