2,857 matches
-
periodicitate (săptămânală, bisăptămânală, lunară, numere cumulate), mutări ale redacției între Bacău și Iași (din 1920 din nou la București), urmându-l pe director în Moldova, unde se afla mobilizat. Frecvente au fost și transformările de subtitlu: „Revistă românească enciclopedică”, „Organ închinat ostașilor și intereselor naționale”, „Revistă literară. Patriotică. Ilustrată”, „Revistă literară ilustrată. Sociologie, economie, critică, filosofie, artă, muzică, higienă, gospodărie”, „Organ al Armatei II” ș.a., ca și cele în aspectul grafic, coperta devenind policromă. Concomitent, conținutul și structura se diversifică prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
aici sentimentul unei existențe tihnite, cu relații mai bune între oameni, într-un cuvînt, adevărate arte de a trăi. Ceea ce am încercat eu însumi la Machu-Pichu nu a fost o simplă emoție de turist, ci revelația fulgerătoare că viața călugărului închinată Zeului-Soare Inti are la fel de mult sau la fel de puțin sens ca cea a unui deputat, sociolog sau filozof european. Ceea ce m-au învățat călătoriile mele în America Latină, Asia și Africa este că pretutindeni au înflorit arte de a trăi. Și aici
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
atenția asupra frumuseților naturii , asupra îndeletnicirilor specifice zonei, asupra ospitalității, generozității și credinței în Dumnezeu a oamenilor de aici. Întrucât ultimul obiectiv vizitat a fost Palatul de la Ruginoasa - Palatul lui Alexandru Ioan Cuza, jocul s-a încheiat cu un cântec închinat Unirii de la 1859 . Practicarea acestui joc a dat frumusețe, bogăție și viață învățării școlare, a dezvoltat componenta originalității gândirii, fantezia, încrederea în sine, spiritul de competiție, a cultivat sentimentul dragostei față de patria și poporul român. 3.5. Planificarea, proiectarea și
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
inteligență, prin luptă și prin voință. În Istoria ieroglifică nu mai există un destin necruțător, iar oamenii nu mai sunt simple jucării ale divinității, vietăți supuse integral sorții. Din punct de vedere etic, Istoria ieroglifică reprezintă un fel de imn închinat inițiativei personale, curajului, aspirației omului de a învinge greutățile și de a fi fericit. E drept că Istoria ieroglifică este o operă literară, un fel de ficțiune, dar este semnificativ faptul că o nouă imagine asupra destinului își face aici
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
transilvană. Atras încă de pe băncile facultății de mirajul artei și măiestriei specialității chirurgicale, specialitate izvorâtă din dragostea și devoțiunea pentru viața semenilor, se dăruiește acesteia cu toată capacitatea, puterea de muncă și temeritatea, preț de peste 50 ani, dintre care 46 închinați chirurgiei toracice. Pentru formarea sa profesională a beneficiat, în perioade succesive, de programe de specializare și perfecționare pe lângă maeștrii Cornel Cărpinișan și Voinea Marinescu de la Spitalele Filaret și Fundeni, Charles Dubost de la spitalul Broussais din Paris și în serviciile profesorilor
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
divinitatea-tată ar risca să devină spirit osil, strigoiul-vampir care s-ar răzbuna pertru sacrilegiul comis față de el, cerînd o jertfă, și i-ar persecuta și pedepsi pe vinovați. Atunci cînd, evoluînd, moravurile s-au mai îndulcit, sîngele omului destinat sacrificiului închinat divinității și, cu această semnificație încă frustă, "sanctificat" (purificat prin ritualurile magice) este înlocuit prin sîngele mielului, animal care reprezintă puritatea demnă să fie sacrificată și al cărui sacrificiu are sensul promisiunii de autopurificare. Acest pas evolutiv este simbolizat în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
depănați amintirile din lupte. PENEȘ CURCANUL: Așa este. REPORTERUL: Și la câteva săptămâni de la această întâmplare, poetul Vasile Alecsandri a publicat în numărul din 1 ianuarie 1878 al revistei ieșene „Convorbiri literare”, cunoscutele sale poezii din ciclul intitulat „Osrașii noștri”, închinat eroilor din războiul de independență. Printre aceste poezii se număăr și „Peneș Curcanul”. Dvs sunteți Peneș Curcanul? PENEȘ CURCANUL: Nu știu. Doar Vasile Alecsandri vă poate răspunde la această întrebare. Poate prin această poezie poetul a dorit să-i premărească
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
iubirii „dincolo de fire” și inserțiile mitologice, deși absorbite de ingenioase colaje imagistice (în descendența lui D. Bolintineanu), sunt minate frecvent de expresia stângace, de versificația imperfectă și de fantezia prea ancorată în livresc (Nirvana, Legenda nufărului). „Poemul național” România (1940), închinat monarhului, nu aduce vreo noutate, fiind mai mult un exercițiu declamativ. Cele unsprezece părți ale poemului, urmărind succesiunea marilor momente ale istoriei, certifică aptitudinea de a exprima idei general-umane, în pofida simbolisticii de avansată uzură pe care o etalează. Volumul Adâncuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
noi ce-a fost odată” de Tiberiu Crudu, VL, 1926, 9; Toma C. Spătaru, Pe urmele lui Ion Creangă, „Răsăritul”, 1926, 8; C.Ș.F. [C. Șaban Făgețel], „Lunatecii”, R, 1929, 4; Eugen Ciuchi, „Sihăstria Sihlei”, CL, 1933, decembrie; Număr închinat domnului Tiberiu Crudu, „Revista școlii”, 1942, iunie; Leca Morariu, Tiberiu Crudu, FF, 1942, 5-6; Al. Lascarov-Moldovanu, Cărțile amintirii, I, București, 1943, 160-162; Dicț. scriit. rom., I, 738-739. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
a Sfântului Ioan Gură de Aur, care i-a dat anaforalei o structură treimică, În cinstea Sfintei Treimi. Astfel anaforaua are trei părți: marea rugăciune euharistică, memorialul recunoscător al lucrării lui Hristos și epicleza, care, păstrând adresarea către Tatăl, sunt Închinate fiecăreia dintre persoanele Sfintei Treimi. Acestora li se adaugă o a patra parte, dipticele, care Îmbrățișează Întreaga Biserică. Ca urmare anaforaua liturgică se Încheie cu un ecfonis care exprimă unitatea În slăvirea lui Dumnezeu spre care trebuie să tindă Biserica
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
omenesc fiind prima conspirație de acest fel conce- pută și pusă în practică de către o grupare mînată cu sălbăticie de fanatism religios și naționalism belicos. Un grup de sicari au cucerit de la romani Masada iar preoții Templului au oprit sacrificiile închinate împăratului roman care se făceau în lăcașul de cult încă din timpul lui Augustus din anul 6, cheltuielile fiind susținute din caseta imperială, ambele fapte de rebeliune înfăptuindu-se sub comanda ,,fiilor lui Sadoc”, adică a adepților fanatismului propovăduit de către
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fenomenul să-l aduc pe Pliniu cel Tînăr(61-114) care a ocupat funcția de guvernator al Bitiniei scriind despre creștini că erau locuitori ai orașelor dar și ai satelor și ogoarelor care au renunțat la vechile culte adoptînd unul nou închinat unui personaj numit Cristos. Să nu ne mai trimită preacucernicii în sutană să căutăm urși polari în deșertul Saharei. Aici nu este vorba de iudei pentru că aceștia nu serveau ca meserie agricultura, nu locuiau în sate, nu mergeau în templele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o punem pe calea cea luminoasă. Necazurile și urgiile istoriei i-au dus pe o parte dintre ivriți în anul 580 î.e.n. în refugiu la ,,dușmanii lor de moarte” în Egipt, unde și-au clădit pe insula Elefantina un templu închinat lui Yaho, una dintre divinitățile la care se închinau ei, fiind în fapt denumirea din limba egipteană a zeiței Isis, principala divinitate de cult în timpul arătat în această țară alături de Osiris. Dar cum erau căpățînoși față de egipteni și cu mare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
dată muritorului Eno. Divinitate a luminii, el protejează viața și veșnicește prin puterea miracolului luminos și prin puterea cunoașterii, legilor divine. Cele două figuri care îl întovărășesc de obicei pe Mitra sînt însoțitorii solari cum apar pe toate tablele votive închinate duhului luminii. Deasupra razei care este mai scurtă de pe tăblița 53, se află un cerc ce simbolizează roata vieții. Acest concept al destinului este unul din fundamentele religiei strămoșești, fiind prezentat imagistic pe mai multe tăblițe unde îngerul păzitor îi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de viață, iar moartea lui va regenera toată viața de pe pământ. Culturnicii occidentali consideră barbar acest ritual cînd se sacrifica un taur dar același obicei făcut de iudei cu zeci, sute sau mii de tauri îl țin de divinație unică închinată dumnezeului ce merita a fi cinstit, chiar dacă i-au scos din sărite pe vechii egipteni și le-au pus jar la tălpi cînd hălăduiau prin Elefantina. Prea put asemenea judecăți parșive și idioate. Iar noi înjunghiem cu sutele de mii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
omiletică poate fi considerată lucrarea sa teoretică Principii de retorica și elocuința amvonului (I-II, 1859). Mare predicator al vremii - avea „o sabie în gură” spuneau contemporanii -, D.R. a lăsat numeroase discursuri rostite la inaugurarea de școli și instituții, panegirice închinate unor personalități politice și eclesiastice, cuvântări funebre, gen în care excelează, etalându-și cultura și finețea oratorică. Bun cunoscător al limbii franceze, acest monah autodidact și „bonjurist” traduce importante scrieri moral-filosofice, cu tangențe religioase. Tălmăcirea din Lamennais, Cuvintele unui credincios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
sublinia inconsecvența ideologică, ceea ce provoacă demonstrația lui Gherea din Direcțiunea „Contemporanului”, privind mecanismul determinării în raportul artă-societate, cu definirea tendinței și a tezei în artă. Ulterior R. a devenit însă colaborator al publicațiilor socialiste „Munca”, „Literatură și știință”, cu versuri închinate existențelor umile. Volumul Poezii (1894) rămâne, totuși, în sfera influenței eminesciene. Nota personală apare în pasteluri, unde autorul cultivă notația și amănuntul plastic colorat. A făcut și câteva traduceri - poezii din Ch.-H. Millevoye, André Chénier, François Coppée, Sully Prudhomme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
colonel dintre cei menționați pe generic - Manu, Cerchez, Cernat, Davila, Anghelescu - nu apare în intertitluri, acolo nu are loc decât Carol. Ca să nu mai fie nici un dubiu, filmul se încheie printr- un salt în timp cu parada militară „la zi”, închinată lui Carol I pe 10 mai 1912. Modest ca valoare cinematografică, dar propagandizat prin intervenția directă a conducerii de stat, Independența României anticipează situația pe care o va traversa cinema tograful românesc în anii ’50, sub dictatura comunistă. Până la instaurarea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
bulgar. Prima mitropolie românească - a Ungrovlahiei - se înființează în 135 sub domnia voievodului Nicolae Alexandru Basarab, subordonată bineînțeles patriarhiei Constantinopolului, sub păstorirea mitropolitului grec Cristopulo din Vitzina. Același lucru se petrece și în Moldova unde mitropolia înființată este de asemenea închinată Patriarhiei Constantinopolelui. Înflorirea slavonismului în perimetrul danubiano-pontic prin venirea de la muntele Athos a unor călugări sârbi învățați, ca de exemplu Nicodim (care și introduce monahismul în viața religioasă de la noi prin ctitorirea mănăstirii Tismana), va influența decisiv evoluția creștinismului la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o face persoanei lui Mihai Viteazul și în interpretarea pe coordonate naționaliste a faptei sale din 1600. Tomul al II-lea al extinsei sale trilogii intitulate paradoxal Idee repede de istoria Prințipatului țării Rumânești este în fapt o odă națională închinată lui Mihai Viteazul. Nu mai puțin de 208 pagini din cele 322 ale volumului sunt dedicate lui "Mihaiu II. Viteazul" (Aaron, 1837, pp. 114-322). Dacă în scrierile Școlii Ardelene, Mihai era portretizat în termenii unui domn ambițios, odată cu Florian Aaron
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
epifanie colectivă, care să le reveleze intern celor care s-au cuminecat din cuvintele profetului orator necesitatea sacrificării întru împlinirea "tainei misiunii noastre istorice pe pământ" (p. 23), anume formarea unei singure ființe românești, una și nedespărțită. Tulburătoare sunt elogiile închinate morții, care prefigurează tragicul cult al morții fanatizat în crezul legionar, în care moartea este slăvită și îmbrățișată ca misiune patriotică și destin suprem. Copii, uitați-vă la Patria cea mai elocinte din lume [Franța]. [...] Copilul măcelarului din piață cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
scop. Restrângându-ne sfera de atenție strict asupra perioadei interbelice, ne putem face o idee asupra subiectului oprindu-ne asupra unui Manual de educație națională pentru cetățeni și ostași al cărui prim-titlu este Cartea Românului (Arifeanu, 1921). Cartea Românului, "închinată poporului român" de către autorul ei, maiorul Virgil Arifeanu, este redactată ca manual de educație națională menit să servească drept biblie ostășească și codice al datoriilor civice față de patrie deopotrivă. Totuși, mesajul cărții îi viza cu precădere pe soldații înregimentați în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a percutat: în 1973 vede lumina tiparului volumul Omagiu Tovarășului Nicolae Ceaușescu, Secretar general al Partidului Comunist Roman, Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, apărut la Editura Politică. Această carte omagială, care totalizează 521 de pagini de panegirice închinate liderului român, se constituie în piatra textuală de temelie a ceea ce avea să devină, într-un ritm din ce în ce mai susținut, cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu. Manualul de Istoria Patriei, reeditat anual începând din 1957 până în 1989, reprezintă o oglindă fidelă în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
arborează, de regulă, o sobrietate analitică și un mai rezervat patos poetic comparativ cu producțiile literare encomiastice la adresa Conducătorului publicate în Scânteia, de pildă. Chiar și așa, literatura didactică este străbătută de un fior expresiv care ia forma unei panegiric închinat liderului. De exemplu, manualul de Istoria contemporană a României este împovărat de formule elogiante și descrieri hiperbolice ale secretarului general al Partidului. O adevărată epitetică ceaușistă poate fi culeasă din rândurile manualului. Câteva exemple pot evidenția amploarea elogierii și intensitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Romeo și Julieta avant la lettre. Povestea lor de dragoste este impresionantă, cutremurătoare. Moartea îndrăgostiților, ce nu au fost tolerați de cei din jur din considerente sociale, simbolizează pătrunderea într-o lume mai bună, iubirea înălțătoare, devine „un imn închinat sincerității”111. Personajul masculin apare așadar într-o dublă ipostază: de opozant, obiect al distrugerii și anihilării, de cele mai multe ori, a tot ceea ce înseamnă aspirație feminină spre dragoste autentică și independență personală, dar și de individ dorit, de obiect al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]