4,058 matches
-
Chiar și pe terasă au pus o canapea. O canapea! În aer liber! Trebuie că-l costă pe Michael o avere, dar dacă ăsta e prețul pe care trebuie să-l plătească pentru o indiscreție din trecut, atunci n-are Încotro. Încerc să nu mă gîndesc prea des la vremurile acelea. La doi ani după ce Dan și cu mine ne-am Împăcat, am ajuns cu toții atît de departe, iar eu mă simt o persoană cu totul diferită. CÎnd totuși Îmi zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
totdeauna obligatoriu să-ți smulgă unghiile. E de ajuns să te facă să-ți fie frică să spui altceva decât e îngăduit. Mai târziu, vei spune de bunăvoie ceea ce ei îi place să audă. Vei fi încredințat că n-ai încotro. Trebuie să ai o slujbă, să publici cărți, să cercetezi stelele. Ce rost are să te expui? Riști rugul, în vreme ce toți ceilalți, mai înțelepți decât tine, se vor mărgini, cel mult, să te căineze în șoaptă. Și, cu cât ipocrizia e
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dea? Ți-am spus, nu țin, ca Giordano Bruno, să reformez lumea. N-o să schimb eu natura umană. Dacă vreunul ar zice: "Galilei, ai abjurat", i-aș putea răspunde: Da, am abjurat Și ce-i cu asta? N-am avut încotro. Faceți voi să nu mai existe inchiziții și atunci n-o să mai abjure nimeni..." Dar nu sunt sigur că voi alege asta. ― Ai înțeles, sper, că tot ce am așteptat de la tine a fost să accepți că totul ne privește
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
s-au calmat, și pe buze îi flutura un zâmbet de batjocură, dezvelindu-i dinții albi, perfecți. Era tânăr și plin de forță, așa că nu s-a putut abține: - Aș putea să te strâng de gât cu o singură mână. Încotro ai pornit? - La domeniul gintei Ariberti. Sunt trimis de duci ca să fac lecții cu un tânăr al cărui nume nu-l cunosc. Ochii i s-au întunecat din nou. A bombănit mustrător: - Cu verii mei nu m-am văzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am spus că nici măcar n-am încercat, arătându-i rănile de la picioare. S-a uitat ca unul care se pricepe și ne-a liniștit: - Astea sunt răni din pricina drumului. N-o să fie probleme. Ne-a întrebat apoi de unde veneam și încotro ne îndreptam. I-am spus că eram niște pelerini de la Oderzo în drum spre Roma. A părut mulțumit și ne-a sfătuit să nu vorbim cu nimeni, și, dacă totuși o vom face, să ne abținem de la orice fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îngrijorat - să nu vă scape nimic din ce-ați aflat. Viața ne e în primejdie. Dar nu puteam să îngădui ca banii acelor oameni cucernici să ajungă în mâinile cui nu trebuie. Brusc a fost cuprins de o mare grabă. - Încotro aveți de gând să mergeți? L-am liniștit. - La Roma, reverendissime, cu ajutorul Celui Atotputernic. Închipuindu-și probabil că o să murim în timpul călătoriei sau că oricum o să fim departe, ne-a surâs cu prefăcută simpatie și a dispărut în pronaos. - Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sandale și toiag“. Credința însă când și când se clatină, așa că folosim și știința secretă a lui Semjazà și practicăm vechile mituri. Eu eram precum Marcu s-a descris pe sine în cartea sa: „Atunci toți, părăsindu-l, fugiră care încotro; doar un băiat tânăr se ținu după el, îmbrăcat doar într-un cearșaf, și l-au oprit: iar el, desprinzându-se din cearșaf, scăpă de aceia gol pușcă“. Și Marcu a fost unul de-ai noștri. Acum câteva veacuri Marcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe Garibaldo. S-au întors după două zile doar cu promisiunea unui om pe care-l găsiseră în orașul pustiu că o să trimită pe cineva care primise de la călugăr puterea de a lecui, el plecând din oraș fără să spună încotro. A sosit într-adevăr la începutul lui martie, la trei zile după întoarcerea slujbașilor. În ziua aceea ploaia cădea ca o pâclă grea, îmbâcsind și băltind zăpada troienită vreme de câteva luni. - Sunt Janika, mi-a spus intrând în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Dacă spui tu. Am stăruit: - Aici n-avem pe nimeni care să se priceapă la dăltuirea unui frumos capitel sau a unei pietre de altar. Dacă ești de acord, m-aș duce să caut așa ceva. A ridicat din umeri. - Și-ncotro te-ai gândit să pleci? Aveam răspunsul pe buze. - Unde se află cei mai buni. În Siria. De mult doream să văd țara strămoșilor mei. Te rog. Avea inima îndoită, căci dintr-o asemenea călătorie era posibil să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fecioare la fiecare val mai înalt decât palma. Aio se mai recuperase, ajungând, să zicem, la cincisprezece ani. Când și când însă privirea i se rătăcea, nu înțelegea ce i se spunea și nu-și amintea nici măcar de unde venea și încotro mergea. Era o umbră tristă a ceea ce fusese, ce mai. Dacă n-ar fi fost un lucru așa de grav, câteodată situația ar fi putut să pară chiar comică. Iată-ne ajunși la Benevento cu trei zile înainte de idele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dus În altă parte Și el nu-și va găsi altă iubire. El e singur, Mereu singur. Și nici nu mai vorbește. A făcut pustiu În jurul lui Și nici prieteni nu mai are. Când iese, iese singur. Dar nu știe Încotro să meargă. Și nici nu o va spune. Iar ceilalți Îi vor spune că e rău, Dar el este doar singur. Singur de moarte. Noi, Buonocore, suntem ca și numerele. 2 numere relative se numesc concordante atunci când au același semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
douăzeci de ani, cu brațele tatuate ca Axel Rose. Miria Îl sărută pe gură atât de lung, Încât Valentina, stânjenită, se prefăcu la Început că are treabă cu casca, Încercând s-o Închidă În portbagaj, iar apoi nu mai știu Încotro să se uite. Miria Îi spuse ceva În șoaptă, iar Axel Rose râse. Era leit solistul de la Guns’N’Roses, avea chiar și părul lung și blond și o bandană pe cap. Dar ăsta era renumitul Paolo, care avea casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sale intestinale. Un joc care altora li s-ar fi putut părea dezgustător, dar care era jocul lor secret. De fiecare dată când se mișca o bulă de aer Înăuntrul lui, Camilla șoptea: a plecat un aeroplan, iar Elio Întreba: Încotro? Și fetița spunea numele unui oraș necunoscut, pe care ea Îl citise cine știe unde. Marrakesh, București, Tampere - dacă erau zgomote scurte. Malindi, Jakarta, Samarcand - dacă erau mai lungi. Dar În noaptea asta Camilla nu spuse nimic. Aeroplanele plecară fără țintă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acest scop, o luase pe Podul Mogoșoaiei, pe lângă casa Văcăreștilor, când a auzit trăsurile domnești și vacarmul. Dinspre palat venea echipajul străjuit de arnăuți, iar din susul podului se vedea un călăreț cu cârpa neagră a molimei, încât nu știa încotro să se uite. A văzut-o pe fereastra cupeului și l-a fulgerat în capul pieptului. Apoi trăsura a încetinit și s-a oprit brusc, chiar lângă el. O vedea bine, prin ochii indiferenți ai lui Gligore, calmă, hotărâtă, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de gem. Era epuizat și adus la punctul de sosire. Se vedea plecând din Comoșteni, printre Iscru și Ioniță, conștient că în jurul lui se naște o a doua parte a lumii, nemulțumit și înfricoșat de propria soartă, fără să știe încotro se îndreaptă și până unde va ajunge. Își vedea pașii lăsați în urmă, ca pe o dâră otrăvitoare, șerpuind descumpănită, fără direcție. Apoi renunțase să-și mai plângă de milă și începuse să se gândească la o mie de moduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în seama zilei de mâine bucuria întâmpinării cu sare și pâine a firescului lucrurilor: un răsărit de soare, un apus sângeriu, o ploaie caldă ori fulgi moi, răcoritori. Alteori se aprinde în mine focul sacru al incertitudinii: cine sunt, și încotro mă-ndrept? Și dacă în Ceruri nu exisă dragoste, iar soarele ce ne încălzește e doar o candelă aprinsă în casa vreunui luntraș? Aș vrea să cred că soarele meu nu e altceva decât căldura sufletului bunicii mele, ridicat la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fruntea. Frânturile de propoziții lăsau să se întrevadă crudul adevăr:” - Mama ta are pe altcineva! O să vină să te vadă. Acolo este greu. Te roagă să o înțelegi și să o ierți.” A ieșit pe ușa vecinei, fără să știe încotro o poartă pașii. Nu înțelegea și nu știa dacă o va ierta vreodată. Fără să spună o vorbă, Lățosul o aștepta cuminte în fața porții. El nu o va părăsi niciodată. Drept recompensă ia aruncat sacoșa strălucitoare, plină cu dulciuri. Păpușa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
feluri diverse de a se bucura de libertate și de mare... Din vreme în vreme, se auzea sirena vaporului care-și anunța prezența în depărtări. Era la orizont un vapor mare, nu ca ,,Steaua Albastră”. Cine știe de unde venea și încotro se îndrepta? Cine știe ce făceau pasagerii de pe el, erau fericiți, călătoreau de plăcere ori erau obligați s-o facă? Un pescăruș s-a așezat pe punte. Nu este o pasăre frumoasă, dar albul lui și numele îl fac mai gingaș, îl
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în ultima vreme. Nici în ruptul capului nu vreau sa accept ca e alta mai bună decât mine. Haideți, să ne întrecem și să vedem cine câștigă competiția. Deși celelalte două nu prea aveau chef de întrecere, n-au avut încotro, atât de mult le-a bătut la cap prima. Iată că s-a ivit și ocazia de a-și pune în valoare calitățile: atât cele tehnice, cât și cele estetice. Dantura copilului a fost atacată de tartru, carii și placa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Haran, unde dealurile erau revendicate de generații întregi. Nu era pământ disponibil pentru toți în țara mamelor lor. Dacă familia nu pleca împreună, femeile aveau să asiste cu inima frântă la lupta dintre fiii lor sau la răspândirea lor care încotro. Suflarea Zilpei devenea grea și zgomotoasă când femeile vorbeau despre plecare. - Eu nu pot să plec, spunea ea. Nu pot să las copacul sacru, care e sursa mea de putere. Și nici bamah-ul, care e ud de la ofrandele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ieșit pe ușă înainte ca gazda mea să poată zice ceva, surprinzându-mă pe mine însămi la fel de mult ca pe Meryt. După ce ani de zile mă temusem de străzile din Teba, m-am repezit pe această stradă nouă, nefiind sigură încotro merg. Dar cum pe drum erau multe femei care se duceau sau se întorceau de la fântână, am descoperit repede care mi-era drumul. În timp ce mergeam, trăgeam cu ochiul prin ușile caselor și zâmbeam la copiii în pielea goală care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
obosit și slăbit când îi venea rândul și nu mai putea să șuteze ca lumea. La a patra minge, lui Janika îi curgea din nou sânge din nas, eu n-am vrut să șutez prea tare, însă n-am avut încotro, trebuia să atac mingea din patru pași, și de fiecare dată mingile se izbeau cu putere, la urmă Janika nici nu-și mai ridica mâinile, se arunca doar înaintea mingii, prăbușindu-se cu minge cu tot, un petic de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
numai că-mi place să trag, și el a spus că-și dăduse seama de asta după cum țineam pușca, am un talent nativ, i-a și părut rău când a trebuit să mă dea afară din echipă, dar n-avea încotro, i-a spus tovarășul director, în mod special, să nu mă mai țină în echipă, din cauza acelei probleme cu tata, pentru că, din punct de vedere politic, nici eu nu mai sunt demn de încredere, iar ceea ce se învață la Apărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am dus la ea, i-am apucat-o cu dreapta, cum am văzut în filme, iar când m-am aplecat asupra ei, mă gândeam că precis o să și-o retragă, dar nu și-a retras-o, așa că n-am avut încotro, trebuia să i-o sărut, și atunci bunica mi-a zâmbit din nou, făcându-mi semn spre fotoliul de lângă pat și spunându-mi să mă așez, că vede ea că m-am făcut un domn în toată regula, eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
va da semnalul și toți vor striga uraaa, noi nu vom ataca împreună cu ceilalți, vom rămâne în continuare ascunși în lan, încercând să ajungem cât mai aproape de mirador, și să nu împușcăm pe nimeni în spate, decât dacă n-avem încotro, iar când vom auzi strigătul de luptă repetat de trei ori, atunci să ieșim din ascunzătoare și să încercăm să capturăm mingea, iar dacă reușim, atunci să alergăm, cât putem de repede, înapoi la Marele Copac, unde va lua el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]