4,849 matches
-
consfătuirea din Kiyosu, nu se înclinase Katsuie în fața opiniei lui? — Deci, nu vrei să puneți capăt acestei gâlcevi? întrebă, în cele din urmă, Inuchiyo. Nu prea e o problemă pentru cineva ca mine, dar familia Seniorului Nobunaga încă mai este încurcată în toată situația. Nu se cade ca vasalii săi supraviețuitori să doarmă în același pat, având, însă, visuri diferite. Cuvintele lui Inuchiyo părură să schimbe expresia din ochii lui Hideyoshi. Inuchiyo îi atribuise vina conflictului, iar acum se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vechi prieten. Când erau tineri samurai în Kiyosu, Shonyu, Hideyoshi și Inuchiyo ieșiseră adesea împreună la băutură. Că tot veni vorba, ce face Nagayoshi? întrebă el. Se raportase că Nagayoshi fusese ucis, dar, de fapt, era doar rănit grav. — A încurcat totul cu judecata sa impulsivă, dar se vindecă extraordinar de repede. Vorbește fără oprire doar despre dorința de a reveni pe front cât mai iute posibil, pentru a-și spăla cinstea obrazului. Hideyoshi se întoarse spre un vasal și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o buturugă, mi-a întins și mie câteva alune și am rămas în așteptarea frumoaselor, care, auzindu-nepașii, au pornit spre noi ca niște năluci. Vorbele drăgăstoase ale bătrânului le îmbiau să se urce pe genunchii lui și chiar pe umăr, încurcându-i-se prin firele bărbii sau ale pletelor patriarhale. După ce și-au ronțăit alunele, veverițele au plecat spre largul poienii, privind din când în când către noi. Am pornit spre iazul din vale. Călugărul mă fura mereu cu coada ochiului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
--Aronenii le-au dat celor de la Dealul Mare “Un loc de dughene ce iaste pe Podul Vechiu lângă Arcărie, aproape de besereca armenească”, pe care l-au primit pomană “de la Misailă iuzbașea”... în schimbul unui “loc de prisacă”. --Știu că nu te încurci în răspunsuri. Da’ te-oi prinde eu la cotitură! --Până să mă prinzi, hai la o întâlnire cu Iane Hadâmbul, despre care tocmai am vorbit. Într-un suret găsim: “Zapis din văletul 7187 (1678) octombrie 9, în care scrie Cârste
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
l-au ajutat pe mort să iasă din groapă și au astupat groapa pecetluind-o cu pietre...De atunci, fântânarului i-au zis Moarte. Și așa a urmat tot neamul lui... Apoi și afacerile pe care le face Gligorașco sunt încurcate. Să luăm de-o pildă zapisul din 6 februarie 1756 (7264), în care el scrie: „Adică eu, Gligoraș Moarte, dimpreună cu fimeia me, Mariia, făcut-am acest adivarat zapisul mieu la mîna Mărandii și Catrinii, surori,...precum ... am vîndut loc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mea și orice cusur sau zeciuială s-ar face tot eu să aibu a purta și temelia cu piatră piste tot sănătoasă, după plăcerea sfinții sale”. Toate bune și frumoase, dar ai uitat că la urmă treaba s-a cam încurcat, fapt ce l-a făcut pe Manolachi teslarul ca la 13 septembrie 1755 (7264) să facă jalbă către Matei Ghica vodă. Iertare, părinte, dar am uitat pur și simplu de această jalbă. Acum însă îmi amintesc ce supărări a avut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Apoi nu-i oarecine, părinte, ci chiar arhimandritul Procopie, egumenul mănăstirii Galata, care „au zis că iaste locul mănăstirii Gălății...răspunzînd că are mănăstirea și scrisori de la alți domni”. Când a fost vorba însă să arate scrisorile, lucrurile s-au încurcat, pentru că: „Împlinindu-și vadeaua ce și-au pus singur au răspuns că mănăstirea nu are nici o scrisoare pe acel loc ce numai cît au apucat stăpînirea pe acel loc, din care s-au cunoscut că egumenul rău să acolisește cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
uliți îi spui pod treaba nu-i clară deloc. Te rog să mă dumirești și pe mine, părinte. Așa spune, fiule. Te vedeam eu că nu ți-is la îndemână podurile aiestea, dar nu mă gândeam că îs așa de încurcate în capul tău. Păi nu sunt mai mult de două feluri de poduri: unul, cel aruncat peste o apă, se cheamă pod sau punte, iar celor ce se află în fața porților întinse peste un șanț - din astea sunt multe prin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
care la 21 ianuarie 1652 (7160) hotărăște: „Domniia mea i-am giudecat după legea țerăi cum altul nu poate să cumpere acel loc fără de Apostol sulger pentru căci iaste el cumpărătoriu mai bătrîn”. Cu toată hotărârea lui vodă, lucrurile se încurcă și mai rău, pentru că: „S-au sculat Măricuța...de-au făcut meșterșig (vicleșug) c-un văr al său...scriindu într-acel zapis de danie și de cumpărătură cum i-au vândut și i-au dăruit și au fostu arătat acel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cuvinte, o afacere cinstită, spre mulțumirea părților, părinte. Parcă mi-am mai limpezit sufletul. Da’ poate îmi spui ceva despre această mănăstire? Știam eu că mă aștepți la cotitură, dar m-am făcut și eu băiat mare și nu mai încurc stânga cu dreapta. Întâi am să-ți spun că au existat trei mănăstiri „Galata”: Galata din Vale - zidire a lui Petru Șchiopu din 1579; Galata din Deal - ridicată de același voievod în 1584, dar...o altă biserică, ridicată pe la 1586
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
alta ori intră să încarce din magaziile sau pivnițele Chervăsăriei. Ne întâmpină larmă mare...Carele și harabalele hodorogesc îngrozitor, glasul înalt al slujbașilor din Chervăsărie și al cărăușilor ne asurzește...Fiecare strigă în sânga și în dreapta, pentru a nu se încurca lucrurile: „Fereșteee! Fugi de-acolo! Mișcă-ți fundul, că dau peste tine! Cară-te din calea mea, că te fac fărâme! Nu sta în drum ca vițelul la poartă nouă!”... Nu mai aud vorbele bătrânului. Mă ia de mână și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu primul amendament al Constituției americane, ca și în basmul cu Verde Împărat. Și cum au observat de pe margine că se bucură cei mari, cățelușii de presă, știți dumneavoastră, e vorba de acele javre micuțe și păroase, care se tot încurcă printre picioarele comesenilor, pentru a primi și ei un os de la masa cu bucate, au prins glas și hămăie, săracii de ei, uitându-se pe furiș în lături dacă nu cumva, în loc de os primesc un șut, fix în locul de unde începe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un tip deștept sau, măcar citit. Și parcă-ți spune: Ți-am prezentat scutirea? Nu-i așa? Deci domnule, ia te rog să mă consideri deștept, ce naiba. Totuși am văzut tot mai des pe unii din aceștia, care nu se încurcă de fel cu cititul, cum se dădeau cu capul de pereți, plângându-se în jargonul lor de cartier mărginaș, că au făcut niște rate în condiții nașpa. Consecvenți principiului lor, că doar fraierii și popii citesc, au făcut rate în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a fost lăsat pe mâna oamenilor. A fost lăsat pe mâna celei mai distructive specii de viețuitoare a planetei, oamenii... O naștere la Murfatlar de Mihail și Gavriil Este ziua când se sărbătoresc doi sfinți deodată, ca să nu se mai încurce lumea cu sărbătorirea la bucată. Cei doi, se numesc Mihail și Gavriil și se spune că nu ar fi niște sfinți de duzină, făcuți la apelul de seară al sfinților, ci sunt niște sfinți galonați, care au atribuțiuni specifice în ceea ce privește
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
secționându-și târârea Parâme legându-și de gât malurile îndemnând valurile în coca barcazului încårcat de orizonturi nedefinite Vântul pårea så gråbeascå sângeriul sfârșit al orelor vii trågând de umbrele sfârtecate-n sårituri de delfini cåțårați pe coastele clipelor gri-verzui încurcate-n alge albåstrite de vreme trecutå Uitarea clipocea-n amintire crâmpeie de neîntâmplåri petrecute aidoma iar eu må priveam în tine îndepårtându-må mai aproape
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1637]
-
scenă se făceau chiar sub ochii noștri bodypainting și piercing în sfârcuri. Deși când spun scenă mă refer la porțiunea soioasă de podea unde publicul nu avea voie să calce. Singurul motiv pentru care mersesem acolo era că Brigit era încurcată cu un tip pe care-l chema José. îSe pronunța Hoseay, numai că Luke și cu mine îi spuneam Josie ca s-o enervăm pe Brigit.) Sora lui Josie juca în așa-zisa piesă, așa că Brigit a vrut să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o atitudine de genul „nu te pune cu mine că frații mei te taie cât ai clipi“. —în secunda în care-am văzut-o, pur și simplu am știut - ai înțelege ce vreau să spun, Rachel - am știut că e încurcată cu Carlos. —Intuiție feminină, am murmurat eu. Deși poate că ar fi fost mai nimerit să spun „nevroze feminine“. — Și era? am întrebat. încurcată cu Carlos? — După ea, era noua lui iubită. M-a pus să intru înăuntru, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe tine, am fi dat faliment demult! De ce? a întrebat Josephine orientând din nou conversația către minusurile lui Chaquie. —A trebuit să-i interzic să mai lucreze la salon fiindcă venea la serviciu făcută pulbere și-i supăra pe clienți. încurca toate cele. Programa oamenii la solar imediat după ce se epilaseră pe picioare și toată lumea știe că așa ceva nu se face, riști să fii dat în judecată și odată ce ți-ai stricat reputația, ești ca și pierd... —E adevărat? l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aproape nimic. Pentru că era un nenorocit, a ridicat Helen din umeri. Le servește tuturor aceeași replică: „Vai, ești așa de specială!“ Dar pe mine nu m-a dus. Și oricum, n-aș ieși niciodată cu cineva cu care te-ai încurcat tu. De ce nu mi-ai spus? am întrebat-o șocată. —Pentru că o luaseși iar pe droguri, te lovise mașina și aproape că dăduseși ortu’ popii, așa că m-am gândit că e mai bine să nu știi, mi-a explicat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-i întrebarea. — Doi băieți. Marcus are douăzeci și șase de ani și e splendid. Tu câți ani ai? Ar trebui să faci cunoștință cu el. A, da, dar tu ești cu Randall. Ești cu Randall? știi că eu am fost încurcată cu tatăl lui Randall. Așa ne-am cunoscut eu și Randall. Într-o dimineață, am ieșit din dormitorul părinților lui doar cu cămașa lui taică-su pe mine și cu un zâmbet pe față și hop! iată-l și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu o uniformă scrobită s-a materializat cu o tavă cu aperitive. Am luat, recunoscătoare, o bucată de pepene învelită în prosciutto. La fix. Dacă nu băgam ceva în stomac, nu mai rezistam până la cină. Tatăl lui Randall nu se încurca deloc cu prepararea paharelor de vodkă. — Nu, mulțumesc, Carlotta, a refuzat Lucille, fără să arunce nici măcar o privire către tavă. — Nici eu nu vreau, a urmat-o ca un ecou Randall. Servitoarea a așezat tava de argint între mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a tras în fața biroului lui Rachel. M-am prelins afară, în urma lui Vivian. — Îți pui la punct programul de week-end? m-a întrebat ea, cu vocea mustind de sarcasm. Vai, Claire, ce mă bucur că nu lași serviciul să-ți încurce viața socială! a mai adăugat ea, râzând dezgustată, în vreme ce urcam treptele. Mi-am adus aminte de ceva ce-mi spusese Phil când ieșisem, pentru prima dată, să bem ceva după serviciu. Când lucrează pentru Vivian, îmi zisese el, oamenii dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să-și spună unul altuia adevărul, continuă ea, rupând încă o bucată din burgerul de vită și împingând-o apoi în gura lui Wilt. După aceea își linse agale degetele, uitându-se la Henry cu ochi mari. Wilt își mestecă încurcat bucata de burger și în cele din urmă o înghiți. Semăna la gust cu carnea tocată arsă, cu un ușor gust de parfum de firmă. Parcă Lancôme. — De ce doi? întrebă el, clătindu-și întrucâtva gura cu salata de varză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cine ar fi, mă rog, acești Pringsheim? Americanii despre care v-am spus, care locuiesc pe Rossiter Grove. — Nu mi-ați pomenit de nici un american, zise inspectorul. — îmi pare rău. Mi s-a părut c-am făcut-o. încep să încurc lucrurile. Eva a plecat cu ei. — A, chiar a plecat? Și presupun c-o să descoperim că nici ei nu sunt acasă? Aproape sigur, spuse Wilt. Vreau să spun că dacă ea a plecat cu ei, trebuie să fi plecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sub apă și nimeri peste pana cârmei. — Aia e cârma, zise Gaskell. — Bineînțeles că e cârma! replică Eva. Știu asta, omule, Doar nu-s proastă! Și femeia dispăru sub carenă. De data asta găsi elicea, dar în jurul ei nu se încurcase nimic. — E plină de noroi, atâta tot, explică ea când ieși iar la suprafață. Tot fundul vasului e plin de noroi. — Păi trebuia să fie acolo, nu-i așa? zise Gaskell. Eva înaintă iar prin apă spre bordul navei. — Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]