3,404 matches
-
mai recente, păsările, care se ciorovăiau întruna, au fost chemate la adunare de către Marele Strămoș ca să-și aleagă un rege. Curcanul-sălbatic și-a depus candidatura, scoțîndu-și în evidență talia bine proporționată și glasul melodios ; numai că penele lui nu erau îndeajuns de frumoase. Le-a împrumutat pe cele ale Rîndunicii-de-noapte și a fost ales. Cu toate acestea, Rîndunica-de-noapte a așteptat zadarnic favorurile pe care i le promisese Curcanul în schimb. Păsările au găsit-o ascunsă în pădure, despuiată, aproape moartă de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
a devenit asta doar pentru că abia a așteptat momentul În care să-i lingă mâna. Așa zisa necredință a pisicii rezidă În caracterul pe care-l imprimă relației ei cu omul: parteneriatul; dacă bagă de seamă că n’o iubesc Îndeajuns, mă părăsește. Pisica a rămas pe soclul menit zeilor nu Întâmplător: egiptenii știau că ea are un biocâmp reductiv, negentropic, asemenea acelora. În antiteză, câinele Îl are oxidativ, entropic. Și așa se poate explica relația pisicii cu omul: compatibilitatea de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
timpul, omul a folosit materiale noi pentru construcțiile sale, mai puțin Însă pentru temple: cărămida arsă, betonul, tabla, fierul beton, sticla, aluminiul, plasticul,... cu toatele având un biocâmp direcționant, lipsite deci de calitatea acumulativă a biocâmpului. Ca și cum n’ar fi fost Îndeajuns, și În construcția bisericii Încep a fi folosite, și tot mai intens, aceste materiale de construcție neadecvate. Iar popa nu știe ce face/promovează pentru a replica proiectantului care până aici a făcut hale industriale, căci la Teologie nu se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și, cum e cam nevoiaș În acest capitol, profită - făcând-o pe prietenul - de excedentul energetic specific aglonerărilor umane și stă tolănit În mijlocul drumului chiar. Noi, pisicile, care avem de dat energie dar n’avem cui, omul În ansamblu având Îndeajuns, ne retragem pe un gard, În vreun pod, departe de drumul ce râurește destine umane. Dar să vă spun un secret din cadrul dihotomiei Ea-El ce vă definește specia, nu și pe a mea. Ea e un fel de receptacol, această
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Vin și eu, dar mai pe urmă. Nu uita că, dacă tu ai investit acolo energie, trebuie să fac și eu același lucru, iar bugetul nu-mi dă nimic. Doar Soarele. Pe care-l captează melanina din blăniță, dar nu Îndeajuns, ci doar cât să-mi asigure porția de vitamină D... Dar sunt alții care captează mai bine Soarele. Ai dreptate. Am băgat de seamă, chiar pe pereții blocului, nu doar ai unei amărâte de case, licheni și mușchi, În care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să Învețe nimic: „perseverare diabolicum“... „Meridian“, 31 mai 2002, ora 12,35 54. Dracula Sunt negru, asociat de superstițioși - și scuip În sân ca nu cumva să mă Întâlnesc cu vreunul - cu Însuși dracu’ și, ca și cum n’ar fi fost Îndeajuns, o pisică, pe care mulți o cred răutatea Întruchipată. Să nu dezmint această cu totul eronată părere, motiv pentru care mă asociez cu acei - mulți, puțini? - care dezavuează ideea unui „Dracula Park“. Dar nu În necunoștință de cauză: sunt totuși
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În ochii celor rămași cinstiți, ca mine, pisica, cu dezastrul ecologic pe care Îl veți acoperi cu fiarele, betoanele, asfaltul, sticlele, Încununate cu neoane, de la Dracula Park? À propos: arborele produce energie, pe când neonul o consumă... Sunt și o ființă Îndeajuns de pragmatică ca să observ și că nuanța de noutate, aceea generatoare de plusvaloare - pardon, profit - suplimentară, precum cea intrinsecă oricărei invenții, a fost deja „lempăită“, cum fac eu cu smântâna de pe chișleag, de americani, cu al lor Disney Land. Veți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
posibil să am și coarne - fie ele cu ghilimele, - dar sigur sunt curios. Iar Radioul, CD-ul etc. n’au fost martori la alcătuirea Mioriței. Și nici folcloriștii. Ăștia au apărut de la o vreme, când și Miorița, și altele, erau Îndeajuns de cizelate. Și, neexistând deci nici un martor, care să spună altceva, folcloriștii le-au zis „creație colectivă“. E părerea amicului meu, pe care o pune mereu În antiteză cu ceea ce el numește „făcătura din bucătăria de la etajul X“, care miroase
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un oraș, Iașii ori Bacăul, trebuie s’o reprezinte se Întinde și peste Prut. Suficiente motive să mă tem că acele orgolii locale sunt sinucigașe. Calitatea de capitală nu rezidă, spun iarăși, În puterea industrială la urma-urmei și Iașii au Îndeajuns; cine vrea o poate evalua și compara. O capitală nu produce mărfuri, ci În primul rând coordonare; sau, cum spune un istoric englez, Toynbee, capitala produce funcționari; de hrana acestora se ocupă hinterlandul. Și atunci sunt mai Înclinat să cedez
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ochi al dracului. Dacii l’au adunat din nisipul aurifer pe atunci al râurilor Apusenilor, numai bine ca să-l poată Înhăța, grămadă, romanii: Ignor, deși n’ar trebui, cât aur i-a răpit Traian lui Decebal. Oricum i-a fost Îndeajuns să țină Roma tot Într’o petrecere patru luni, să construiască un forum cu columna de rigoare, dar să lase imperiul În aceeași ruină financiară În care Îl moștenise. Așa Încât, curând, acei nesățioși au fost nevoiți să caute aurul În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fie pentru că avea vreo hibă, vreun defect fizic sau un alt neajuns, ca patima băuturii sau era cunoscut în sat ca muieratic. În sfârșit când lucrurile erau bine pritocite de cei doi tineri, cînd aceștia erau convinși că se iubesc îndeajuns și că nu există motiv de neîncredere sau de rezervă reciprocă, fiecare își lua sarcina de a prezenta problema părinților proprii, să le obțină acceptul de principiu, iar dacă lucrurile erau «pe bune», părinții celor doi găseau o modalitate de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cât să fac infarct, fac mai bine un vițel!» CAPITOLUL VI Valori naționale ale Cârțișoarei 1. Badea Cârțan Motto: (Duiliu Zamfirescu : «Badea Cârțan la Roma», 1895) (N. Iorga :«Oameni care au fost».) Despre Badea Cârțan, nu s-a vorbit niciodată îndeajuns față de râvna pe care a depus-o în flacăra în care a ars cu dorința nestrămutată de a-și vedea cândva consătenii și pe toți transilvănenii lui ridicați la nivelul conștiinței că romînii de peste tot sunt una și aceeași nație
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
văzuse multe lucruri strâmbe în lumea aceasta, numai faptul că oamenii satului își lăsau de izbeliște agoniseala adunată de generații înaintea lor și-și luau lumea în cap, căutând mijloace de existență pe alte meleaguri atât de îndepărtate, ar fi îndeajuns să ne explicăm. Spre deosebire de semenii lui din sat care plecau unde vedeau cu ochii, în speranța unui trai mai bun, Constantin Folea are meritul de a fi găsit altă cale, pentru el și pentru semenii săi, aceea de a lupta
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cu sîngele și oasele lor glia, de foarte multe ori străină, fiind obligați să dea supremă jertfă pe câmpuri de luptă pe care, de multe ori nu aveau nimic de apărat pentru ei sau pentru urmașii lor. Nu putem sublinia îndeajuns tragediile celor rămași în urma acestui număr nedrept de mare, de eroi consemnați în cronicile țării și ale satului nostru. Nu vom ști niciodată câtă durere au adunat în sufletele lor plăpânde și nevinovate, orfanii rămași fără protecția părintească atât de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Și a făcut-o exemplar. Cât privește liantul tuturor domeniilor spiritului, acesta este revelat cu asupră de măsură în caietele-manuscris. Într-o scrisoare către Titu Maiorescu, Eminescu considera propunerea magistrului de a-și asuma mult-grăitoarea calitate de profesor de filozofie [...] îndeajuns de măgulitoare și în acord cu întreaga mea aplicare firească 12. Năzuințele lui Eminescu erau, însă, cu totul altele; ca orice mare poet, el a aspirat spre straturile înalte ale sublimării. Evident că nu era mulțumit cu cât deprinsese la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de opinie în spațiul mioritic! Avem toată siguranța că n-a fost măsluit n-avea miză politică. Dacă luăm de bune spusele lui Șuțu, Iașul era, pe atunci, o filială a raiului pe pământ: Se trăia bine, căci se răsplătea îndeajuns munca (se putea fără sindicate? n.n.). Se trăia larg, se trăia bine (și încă nu venise îndemnul de sus! n.n.) Fiecare cetățean al acestui târg, cu puținul ce-l avea (probabil, salariul minim pe economie, n.n.) trăia mai în belșug
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dacă ai rămas singur pe lume sau ai dus viața în singurătate, crezând că o să fii veșnic tare și mare, atunci privești foarte greu în urmă, trăiești și gândești numai la trecut, și chiar dacă ai o situație materială bună, bani îndeajuns, și nu mai poți pleca tu să-ți mai faci cumpărături, aprovizionarea, un medicament, ceva de mâncare, să speli o rufă ca să fii curat așa cum ai trăit, te pierzi în gânduri, fără să ai cui spune o vorbă, fără să
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ieșit un meseriaș de valoare, electrician, desenator, specialist în instalații sanitare, a rămas veșnic un nemulțumit. Tot ce aveam îi dădeam și din tot ce puteam realiza ca mamă ajungea la el, totuși i s-a părut că nu-i îndeajuns, veșnic era și a rămas un nemulțumit. Dă Dumnezeu și la 20 de ani, găsește o fetiță de la țară, o place el, și-mi spune, „mamă mă însor”, vine la mine cu ea de vreo 17 anișori, și gata, se
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nu era supărată, tot timpul îi ducea grija fiului ei și acum, că muncește prea mult și se obosește, că are mare răspundere care îi afectează somnul de noapte, că soția lui este tare bolnavă, că fiul nu are bani îndeajuns. Dar dacă o priveai, pătrunzând-o, îți dădeai seama că, în fond, o păștea marea durere că fiul ei nu are timp măcar 15-20 de minute, duminica, să stea de vorbă cu ea, să i se confeseze... Boala de care
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
în care, de obicei își ținea cursul, rămăsese în față liniștită, neclintită. Numai privirea se fixase, ca și-n alte dăți, undeva în mijlocul tavanului. Veți deveni profesori! Vă dați seama câtă răspundere apasă pe umerii Dumneavoastră? Ați stat și meditat îndeajuns, înainte de a vă alege și înțelege, cât de cât, această profesie? Dacă n-ați făcut-o până astăzi mai aveți încă vreme s-o faceți, până ce terminați studenția! Un profesor este mai răspunzător pentru ceea ce face decât orice alt lucrător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fel, orice gând hain și străin... Intrați curați, să puteți să le dați copiilor învățătura cea trebuitoare, judecată dreaptă, vorba nepărtinitoare și înțeleaptă... Iar nota pe care i-o puneți pentru orice răspuns s-o cumpăniți cu dreptate, să reflecte îndeajuns ceea ce știe, să-l ilustreze cu obiectivitate, să-l stimuleze în întreaga lui activitate viitoare... -2 A venit apoi și ziua examenului la Psihologie pedagogică. Era ultimul din sesiunea de iarnă. Zile de pregătire ne lăsasem berechet. Chiar mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Antipa, Nicolae Iorga. Și toate acestea impuneau dezvoltarea și modernizarea rețelei de drumuri. Bițu îl ascultase pe directorul general și, printr-o strângere de mână energică și prietenească, lăsa să se înțeleagă că, fiind el însuși din această regiune, este îndeajuns de pătruns de misiunea ce i se încredința și că va încerca s-o împlinească în așa fel încât să nu-l dezamăgească. Cu dumitale adăugase și șeful de cadre de la Direcția Regională a Moldovei, când îi înmânase și formele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Tilu, cu un soi de jale evlavioasă; cu toatele vorbeau ca despre un sfânt și-un martir, da, el a fost omorât mișelește cu cuțitu’ pe la spate. La Năsoasa am auzit prima dată vorbele astea, sunând ca un epitaf, poate nu Îndeajuns de pleonastic pentru a reda grozăvia prin care a fost inaugurat locul de veci al familiei noastre. Pe cruce au pus să se scrie doar Mort În Floarea Vârstei la Ani Nouăsprezece, dar n-aș avea cum să uit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
serviciu cât a trăit el. Se chinuia de unul singur, trăgea din greu pentru noi, poate de aceea ajunsesem să-i venerăm tabieturile, posomorala și nevoia lui de liniște și ordine, pe care n-am apucat poate să le rumeg Îndeajuns ca să mă răzvrătesc Împotriva lor. Pensia pe care am primit-o de pe urma lui cât am fost elev era numai cu puțin mai mică decât salariul de dactilografă În biroul de copiat acte unde a trebuit să se angajeze mama. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la ea. N-ar mai fi avut nici un rost să-i spun Năsoasei toată povestea aia cam de necrezut. I-am zis doar c-aș avea, că am neapărată nevoie, uite, sunt cu mama pe masă, fără să fiu poate Îndeajuns de ferm de vreme ce Năsoasa mi-a spus că ea n-a văzut cum arată actul nici când l-a dus la groapă pe Gheorghiță al ei. Atunci a umblat cu actele pentru Înmormântare Traian, bărbatul Tarantoacei, că ea a zăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]