2,964 matches
-
unul la fel. Lacul Stymphalis. El a fost teatrul uneia dintre celebrele munci ale lui Heracles, care procedează În lumea elină ca și Poussin În pictură. Meduza Se pare că Meduza fusese de o frumusețe neobișnuită și a avut chiar Îndrăzneala să-și dispute frumusețea cu Atena, uitînd că zeii sînt În această privință la fel de vanitoși ca oamenii. Zeița s-a iritat atît de tare, Încît a schimbat În șerpi buclele părului glorios al Meduzei și le-a dat ochilor ei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu ar fi putut face atătea ravagii în acel moment. Îi atinsese o coardă sensibilă, știută numai de ea, iar acum ar fi vrut să își deschidă sufletul dar nu îndrăznea. Cineva din ineriorul ei părea că avea mai multă îndrăzneală, șoptindu-i: vei îmbătrâni cândva. Nu o să te mai ia nimeni în seamă. Nimănui nu-i vei trebui. Vei fi ca o frunză desprinsă dintr-un copac și dusă de vânt departe de toate privirile lumii. Într-o perioadă de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acolo unde trebuie. Dar nu-i era frică. Dispăruse teama ca prin minune. Se simțea ca pe un teritoriu al ei și avea toată energia de care avea nevoie în perioada aceea. Își frecă mâinile, una de alta, uimită de îndrăzneala ei și dându-și seama că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, că toți avem câte un contract încheiat cu existența noastră. Nu am avea niciun viitor dacă ne-am folosi trecutul ca fundament pentru demnitatea prezentului sau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
greu din viața mea. - În general, toți bărbații își doresc să fie cu o femeie, iar când reușesc nu mai știu cum să scape de ea. Eu nu sunt așa, sunt statornic. Ai să te convingi. Îl privi cu toată îndrăzneala și-l cercetă. Nu sesiză în privirea lui nici o lăcomie. Când erau împreună, el nici nu îi făcea avansuri, dar nici nu încerca să scape de ea. Zănatice amintiri, imagini sfărmate din perioada în care totul era bine îi treceau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca și cum le-ar fi fost agreabil acest lucru. Aproape că nici nu îndrăzneau să mai respire. Stăteau neclintiți ca stanele de piatră și afișau un surâs încremenit pe față, aveau ochii larg deschiși. Îl priviră în cele din urmă cu îndrăzneală pe Alin, punându-și toate speranțele în el, sperând că va fi demn de călăuză. Unul dintre ei adăugă: - La trap băieți! Să scăpăm de aici înseamnă totul pentru noi! Pe tot cuprinsul țării, mii de persoane căutau un loc
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru a îndura suferința escapadei. La un moment dat, duse mâna la cap, crezând că iese fum din el. Când cineva îi rosti numele, el abia gâfâi și se pregăti să riposteze cu o înjurătură. Doi dintre ei priviră cu îndrăzneală în urmă și înțeleseseră că scăpară definitiv de sancțiunea legii. Alin, la rândul lui își întoarse privirea spre locul ce marca granița dintre cele două state și observă că se distanțaseră destul de mult. Erau fericiți că reușiră să scape cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu rezerva că filmul este inegal : plin de surprize plăcute în prima parte, dezamăgitor pe urmă... Tot filme teribil de inegale au făcut Jon Gostin (înnebunesc și-mi pare rău) și Ioan Cărmăzan (Casa din vis) ; primul reușește în câteva îndrăzneli narative la limita insolitului, dar este minat pe dinăuntru de un scenariu pueril, în timp ce al doilea construiește credibil (și cu forță) cadre realiste pure-și-dure, însă clachează (lamentabil) pe terenul minat al simbolismului facil Despre Vulpe vânător am mai scris, iar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Liceul [de stat] „Cuza Vodă“ ) este, acum, un „colegiu NAȚIONAL“ ? Că are elevi din toată țara ? Dar cînd era doar „liceu“ (sau „școală medie“ ), instituția în prag de rotundă sărbătoare avea vocație continentală, căci peste tot asemuirea cu lupul, adică îndrăzneala în cuget, gîndire și imaginație, a mobilizat pe tinerii în formare ! Iar dacă însuși „colegiul național“ se finalizează prin bacalaureat, nu înseamnă această obținerea „fructului de laur“ (bacca laurea) și a cununii aferente, respectiv împlinirea aspirației de a deveni cavaler
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
dai cu piciorul, tot îi spui de ce..." Drept care, directorul a început să țipe, cei trei au ieșit din biroul lui, iar mai tîrziu, cînd directorul general a propus reorganizarea schemei de personal de la cîteva servicii, inginerul cel tînăr, cel cu îndrăzneala, s-a pomenit dat disponibil. Tînărul inginer a început să umble: a luat-o încetișor, ierarhic, hotărît să meargă "pînă în pînzele albe". Dar a fost chemat într-o zi la directorul tehnic și i s-a spus: "Tovarășe inginer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Le dădeai colindătorilor nuci, mere, mandarine și biscuiți. Pe curând. Seara, la ora 10. Scumpa mea și preaiubita mea, m-am întors de la biserică la ora 8 și jumătate. Era lume până la marginea trotuarului. Oamenii s-au făcut de o îndrăzneală nebună, strigau cu toții: „Frați întru Christos, strângeți rândurile cât puteți, vârâți bărbații în altar să aibă loc toată lumea“. Așa s-a și făcut. Comparația cu sardelele e prea puțin expresivă ca să descrie realitatea. Am împins nițeluș - am prins obiceiul ăsta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că „erau pedepsiți grecii, armenii și evreii care purtau culori interzise acestor trei nații”. De exemplu, doar turcii aveau dreptul să poarte cizme de piele galbenă, iar un creștin sau un evreu care Încălca această interdicție risca să-și plătească Îndrăzneala cu propria-i viață <endnote id="(322, p. 219)"/>. Probabil că evreii din Țările Române s-au plâns la Înalta Poartă de acest tabu vestimentar, căci un ordin (turc. hatișerif ) al sultanului, emis În 1771 și reiterat În 1787 și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pp. 135-149 ; 67, p. 179"/>). Într-o nuvelă a aceluiași prozator (Contravenție, 1912), evreul Iosif Bailer, vânzător de gaz, este un personaj simpatic tocmai „pentru că nu seamănă de loc a ovreiu [...]. N-are nici agerimea de minte, nici istețimea, nici Îndrăzneala ovreilor, nici mai ales ahtiarea lor după bani” <endnote id="(766, p. 137)"/>. Unii scriitori au asociat „viclenia naturală” a evreului cu cea a vulpii din blana căreia se fac tradiționalele căciuli evreiești. Astfel, șiretenia este localizată atât În capul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de-a porni din garnizoană, și-a luat rămas bun de la nevastă, de la cei șase copii, de la toți vecinii și cunoscuții, plângând ca o babă”. Ulterior Însă, fiind pe front, spaima paralizantă s-a transformat În opusul ei, Într-o „Îndrăzneală sălbatică”. Atenționată de comandantul brigăzii, nevasta lui Ițic „i-a trimis o carte poștală, rugându-l frumos să-și mai astâmpere vitejia, c-or să-i rămâie copiii pe drumuri” <endnote id="(263, pp. 172-174)"/>. Cinofobia și licofobia Câinele este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acest calapod și-a construit Liviu Rebreanu personajul din nuvela Ițic Ștrul, dezertor (1920). Sărmanul hangiu din Fălticeni (nordul Moldovei) s-a transformat dintr-un om care „trăia cu frica-n spate”, poreclit „iepurele”, Într-un soldat „Îmboldit de o Îndrăzneală sălbatică”. „Își Închipuia deseori cum o să se minuneze toată mahalaua [evreiască] când Îl va vedea cu medalia pe piept. Și parcă auzea șoaptele tuturor : «Uite iepurele... Viteaz bărbat !»” (<endnote id="263, p. 175)"/>. Imediat după decretarea mobilizării din august 1916
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fost eficientă, din câteva motive, pe care le găsim și din explicațiile colonelului Borcescu în „Studiul asupra problemei evreiești în România” (1943) și anume: „starea legislativă în țară, spiritul democratic din Europa și oarecare carență a partidelor politice”. „Schimbarea și îndrăzneala au venit odată cu ascensiunea regimului nazist în Germania și odată cu 616 „Studiul asupra problemei evreiești din România”, în cadrul secției nr.1, Marelui Stat Major al armatei, făcut de colonel Borcescu, cuprinde problema poziției juridice a evreilor, legislația cu privire la chestiunile românizării
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
educatoare îl întrerupse, cu blândețe: „Dacă știi atâtea, tu poți să înveți și acasă” și cu tact pedagogic, îi trimise acasă pe ambițiosul Săndel și pe susținătoarea lui, Maricica, care se simțea mândră de curajul protejatului său. într-un fel îndrăzneala micuțului ei frățior era un fel de mângâiere pentru ea care nu a avut parte, la timpul său, să învețe mai mult așa cum ar fi dorit. Săndel ca mezin, avu în continuare parte de răsfățul surorilor și fraților mai mari
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fusese legionar convins, apoi ca aliat al hitleriștilor credea orbește într-o victorie deja pierdută 71 chiar după primele săptămâni de război cu Rusia. Discutam cu el în contradictoriu și, chiar când nu mai avea argumente convingătoare, își susținea cu îndrăzneală și aroganță părerile... Nimeni și nimic nu-l putea convinge că a luptat încă de la început pentru o cauză pierdută. Peste mai puțin de un an a trăit pe viu eșecul convingerilor sale. Pe deasupra spitalului din Făgăraș treceau stoluri de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o anumită oră, intră profesorul Luca și spune tare, adresându-se tuturor colegilor prezenți: - Bună ziua și Hristos a înviat! Unii au tăcut, făcându-se a nu fi auzit, alții au răspuns aproape monosilabic, printre dinți, alții au rămas uimiți de îndrăzneală, iar cineva, ceva mai târziu, a zis că „Și-a făcut-o cu mâna lui!” Nu și-o făcuse cu mâna lui, ci cu gura, adresând un salut creștinesc, românesc, așa cum se obișnuiește în popor și astăzi, când de la Paști
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Nu poate fi vorba de o dezamăgire propriu-zisă, dat fiind faptul că spectacolul constituie un veritabil moment artistic în mișcarea noastră teatrală. Nu numai că trebuie să ținem seama de acest lucru, dar, în general, trebuie să îndrăznim (tocmai datorită îndrăznelii piesei) să ne ridicăm pretențiile, să nu ne mulțumin a spune: „piesa cutare este oribilă” sau „piesa cutare a fost superbă”. Trebuie să pretindem și să ne pretindem contactul cu acea treaptă din scara valorică, care, deși superioară, poate fi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
etc. etc. „Guernica” - imensă și impresionantă; „Marele masturbator”; „Omul invizibil”; „Nostalgie atomică” de Dali, și altele. Picasso, cu întreaga gamă pregătitoare a uriașului tablou cenușiu, pomenit mai sus, fascinant și hipnotizator; pictori moderni îndrăzneți și plini de forță, experimentând cu îndrăzneală (curaj) și unii chiar lăsând în urmă opere specifice unei anumite perioade și unui anumit spirit al secolului pe care îl sfârșim noi, Miro cu punctele lui, Picasso și Dali... Și alții, mulți alții. Am ieșit după vreo șase ore
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și pe frumoasa Olimpia, sora cea mai mică și singura rămasă azi În viață). Erau momente de sărbătoare, pe care le așteptam cu nerăbdare. Mama putea să fie tandră și afectuoasă, dar și ușor influențabilă și nesigură pe ea, În ciuda Îndrăznelii și Încăpățânării grecești. Tata era mult mai autoritar, mai stăpân pe el (era capabil de accese de duritate chiar exagerate uneori, de Înțeles pentru cineva educat În spirit prusac de sfârșit de secol). În plus, frustrarea vieții lui, de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de Brazilia cu inima destul de grea, simțindu-ne parcă vinovați, ca și cum curiozitatea de a ne aventura Într-un teritoriu periculos ar fi provocat schimbările intempestive ale ultimelor două zile. Energiile declanșate În cursul ceremonialurilor din Bahia ne pedepseau poate pentru Îndrăzneala noastră nepermisă... Ani mai târziu, am jucat În sfârșit Troienele la Săo Paolo, dar cu Naționalul bucureștean, În turneu În cadrul Bienalei. Mulți dintre actorii brazilieni care fuseseră distribuiți cu douăzeci de ani În urmă au venit Încântați să mă reîntâlnească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acțiunea Guvernatorului. În deznodământul piesei-miracol-medieval pe care o regizam, Pizzaro apărea Îmbrăcat cu aripi negre uriașe de liliac. Diavolul, reprezentat ca În picturile naive, era expus. Atâta le-a trebuit celor care până atunci abia au putut răbda, frustrați de Îndrăzneala interpretării. Râsete și comentarii au bruiat câteva acorduri, atât de maiestuos și sensibil dirijate de Sir Colin Davis. Nu mă așteptam la o astfel de reacție, nu concepeam că ce mi se părea atât de clar și just nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trecea de la un stăpân extrem la altul. L-a dezgustat „ciocoismul postrevoluționar” (298) și schimbarea la față a prudenților de odinioară: „S-ar zice că niciodată, de la Ștefan cel Mare încoace, n-am avut atâția oameni curajoși!” (285). Cu mare îndrăzneală, aceștia „s-au năpustit împotriva comunismului după căderea comunismului” (282). Ceea ce s-a petrecut de fapt a fost „o catastrofală prăbușire a caracterelor” (298). În ceea ce-l privește pe Valeriu Cristea, cel mai eficient argument în favoarea bunei lui credințe este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă înfund definitiv: „vedeam cum își taie singur craca de sub picioare”, avea să-i povestească după aceea d-na Tamara Gane, profesoara noastră de literatură rusă, unchiului meu, pe care îl cunoștea din copilăria și tinerețea lor basarabeană). Cu o îndrăzneală pe care de mult mi-am pierdut-o, am dat curs invitației și, în fața a două mii de ascultători, având în coastă un prezidiu firește ostil, am început să polemizez dezinvolt cu „asistentul” (așa i-am spus, stârnind rumoare și indignare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]