4,859 matches
-
Antonia, e drept, Încă nu atinsese, În anii aceia, vîrful ei profetic. Nici Dumnezeu nu lăsa lumea la mîna ei, mai ales că Antonia o ținea, tot mai des În ultimul timp, una și bună: Sodoma, Sodoma, Sodoma! Thomas era Îngrijorat mai mult de insistența Rusoaicei, bătrînii mai băteau cîmpii, unii chiar ajungeau săriți bine, internați prin ospicii, dar cu bunica nu era cazul, spera dînsul, la ea fiind vorba doar de o tot mai profundă credință, ceea ce, pe de altă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Înainte de masă, la culcare, poate și Înainte de a face sex ori după. O vrăjitoare. Ingrid, prefăcuto, lasă vorba și treci În pat, nu o să Înghiți nici un copil azi, Îi voi asfixia Într-un prezervativ. Criminali amîndoi. Thomas nu se mai Îngrijora prea tare de povestea cu donările. Clinicii nu-i făcea bine un proces, ar fi aflat toată lumea că nu exista nici o siguranță a datelor; identitatea clientelor putea fi aflată de aproape oricine. A clienților, pentru că deja un bărbat aștepta să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să înțeleagă cuvintele. Se simțea obosit, foarte obosit și durerea era ascuțită, dar încercă să se concentreze pentru a înțelege ce se vorbește. Simțea că în jurul lui sunt mai mulți oameni, că sunt foarte agitați, câțiva dintre ei manifestându-se îngrijorați. „De unde au venit oamenii aceștia? se întrebă el surprins și oarecum temător. Am urcat singur și era pustiu tot versantul... Când m-au ajuns ei? Nu se poate! S-a întâmplat ceva. Unde sunt?” se întreba el contrariat și speriat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de data asta, după îndelungi căutări, a preferat să mintă, dar numai pentru a-și proteja mama. Inițial hotărâse să Tainicele cărări ale iubirii nu o anunțe, dar teama că va afla de la vecini ori, pur și simplu, se va îngrijora peste măsură de absența nejustificată a fiului ei de acasă, a impulsionat-o și i-a oferit o variantă care să nu creeze probleme. I-a spus că pe Iustin l-au căutat doi colegi de facultate, proaspăt căsătoriți. L-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
este vinovată... Mă supăr degeaba pe ea. Nu știe și nu va ști niciodată ce mi s-a întâmplat!”, reînnoi ea jurământul pe care-l făcuse cândva, tocmai din grija de a nu-și supăra părinții... Mda... Să nu-i îngrijorez pe ei, să nu-i supăr... am ales să trec singură prin grozăvenia aceea. Mă întreb și acum, după atâta timp, cum am rezistat, cum... Of! Nopțile mele chinuite, imaginile acelea ce-mi chinuiesc somnul... îmi răpesc siguranța și bucuria
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
rămână singur cu Eugen. Acesta era însă extrem de preocupat de starea bolnavului. Încerca să se convingă dacă el aude, dacă înțelege ceva, dacă poate vorbi ori doar este surprins de situație și se abține de la orice fel de manifestare. Era îngrijorat, deși se temea doar de un singur aspect, chiar dacă acesta nu putea crea un pericol real. Se temea ca nu cumva Iustin să se sperie din nou și să Tainicele cărări ale iubirii suporte un alt șoc ce-l putea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sora mea. Când vine? Știu că a mai fost... Mi-a vorbit și ea puțin sau doar... acel puțin... a fost recepționat de mine. În unele momente... mă întorceam în trecut... după unele fraze auzite aici... - Înțeleg fenomenul. Nu te îngrijora. Este normal să se întâmple așa... Știi? Vorbești foarte bine acum, după necazurile și șocurile suportate... Marian Malciu - Da? Mă bucur și eu... Sunt o povară pentru toți, pentru mama... - Nu este adevărat! Te rog mult să mă crezi! Toată lumea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fiica ei, o pregătise pe aceasta să-și aleagă singură viitorul. Laura a ales și acum îi mulțumea Creatorului suprem că i-a dat curaj, răbdare și multă înțelepciune. După operație, Laura aproape că se stabilise în spital. Lucreția era îngrijorată. Cunoștea planul Laurei și, destul de greu, acceptase. Se gândea la sănătatea lui Iustin, la moralul lui. „Nu zic că nu este bine... O emoție puternică poate anula posibilitatea însănătoșirii, Doamne ferește! Gândește-te, totuși, că tocmai în felul acesta îl vei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
că ești bine și că vrei sa-ți crești singură fetița? De parcă noi eram străini de orele târzii la care te întorceai tu terminată de la gărzi, operații, cursuri, simpozioane... Știu, fetițo! Ca să poți tu plânge în voie fără să ne îngrijorezi pe noi... Și problema cu creșa, căminul... Căpoasă ca taicătău, copilul meu drag! Off! Bine că am încredere că ești stăpână pe tine și știi ce faci!” se liniști Lucreția, privind chipul Laurei ce-i zâmbea din poza de pe noptieră
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
adaugă Vocea). X se apropie evitînd să pășească în laptele scurs dintr-o sticlă spartă pe treptele dintre primul etaj și parter. X nu-și dă încă seama cine produce zgomotul. nu-și dă seama nici dacă începe să fie îngrijorat sau dacă intră într-o stare de șoc. între etajul trei și parter creierul său (cel zgîriat de sunet) a înregistrat imaginile a cel puțin cinci uși întredeschise. „se întîmplă ceva în stradă”, spune Vocea. nu, răspunde el. „trebuie să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
perforat asfaltul, strigătele umane de pe șantiere precum și alte și alte sunete, semnale și răcnete au devenit un fel de ocean sonor normal, trăim în acest imens acvariu ca niște pești surzi care nu mai tresar la nimic, nu se mai îngrijorează de nimic. Cum a fost posibil ca vecinii mei din dreapta, o familie de senegalezi cu doi copii, să nu fi auzit niciodată fîlfîiturile de aripi și cîrîiturile care veneau din baie ? Cum de nu le-au atras atenția toate pocnetele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bacșiș, chipurile o recompensă personalizată în schimbul serviciilor făcute nouă locatarilor pe toată durata anului. Bineînțeles, puțină lume îi deschide ușa în imobilul nostru pentru a-i da „o mică atenție” de Crăciun, așa că nu a avut niciun motiv să se îngrijoreze cînd și ușa mea a rămas închisă. Celelalte două tentative de intrare în contact cu mine nu au fost nici ele de natură să provoace vreun sentiment de îngrijorare la cei care sunau : prima dată a fost vorba de un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cîtă vreme va fi capabil statul să-mi plătească în continuare pensia fără să verifice dacă sunt în viață sau nu ? Brutarul de la care cumpăram de ani de zile croasanți și baghete nu avea în niciun caz motive să se îngrijoreze de dispariția unui client rezervat de genul meu. Deși schimbam cu el cîteva cuvinte de fiecare cînd intram la el în brutărie („bună ziua, ce frumos e astăzi afară”, „bună ziua, ce urît s-a făcut afară”, „bună ziua, iar o s-avem caniculă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Fuge, de fapt, de la o sobă la alta, le ascultă, le pipăie, se încălzește puțin la fiecare... Totul într-o dezordine totală și într-o febrilitate care mă face să cred că este puțin bolnav. Chiar și Domnișoara Ri este îngrijorată. Din toată această combustie textuală el speră să declanșeze ceva, deși nu este capabil să construiască nimic. Una din poveștile sale a avansat însă destul de mult. Ori de cîte ori își uită (sau își lasă intenționat ?) foile pe masă citesc
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
buzele ei, pleoapele ei și uneori unele dintre cuvintele ei trădau existența combustiei. — astăzi m-ați locuit cînd mi-ați dat telefon... Poftim ! Domnișoara ri era acum în stare să se lase locuită de mine și prin telefon, ceea ce mă îngrijora destul de tare. în definitiv, domnișorara ri nici nu mai avea nevoie de prezența mea fizică pentru a se lăsa locuită de mine, îi erau suficiente doar vocea mea, amintirea unei imagini, poate un simplu sms... Ceea ce nu întîrzie să se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
altă zi, Felix găsi pe Titi așezat pe o bancă, cu o mână în dreptul inimii și aplecat cu bustul peste pântece, ca și când ar fi fost chinuit de o mare durere lăuntrică. Fața îi era tânguitoare, iar Aglae și Aurica ședeau îngrijorate în juru-i, îmbărbătîndu-l: - Dar n-ai nimic, omul lui Dumnezeu, de unde ți-a maivenit și asta? - Așa spui dumneata, se căina Titi, dar eu știu că sufăr de inimă. Uite, mă doare aici. - Unde te doare? Fleacuri! făcea Aglae, expertă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pătă câmpul pe ici, pe colo, adunîndu-se spre centrul invaziei. Strigătele guturale sugrumate crescură în val, și noroiul începu să se prăvale mai cu putere, zguduind pământul. - Sunt bivolii, zise Pascalopol, și opri brișca lângă marginea drumului. Cum Otilia se îngrijora, o asigură: Nu fac nici un rău. Colbul crescu ca o furtună și înnegri totul, în inima lui se zărise întîile vite lungi, bituminoase, cu capul aplecat și adulmecător, ca al unor rinoceri, mergând ondulat, ca o barcă infernală pe Styx
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că ești liber! Aș vrea să fiu băiat. - Nu vrei să-mi spui ce ai? o întrebă Felix, blând. - Nimicuri, niște mizerii, de ce să le mai știi și tu. Atâta îți spun, că vreau să plec de aici. Felix se îngrijoră din nou. - Unde vrei să pleci? - Oriunde. Și cu tine aș pleca. - Otilia, se exaltă Felix, fac pentru tine tot ce-mi spui. Știică am oarecare venit, o casă, vei fi... sora mea, dacă vrei așa. Otilia începu să zâmbească
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
privi puțin, examinând șoseaua pustie, apoi evitând, G. Călinescu blând, gestul lui Felix, îl sărută ea însăși pe obraz, ușor, lângă ureche. Felix era amețit de fericire. - Haide acasă, Felix, și fii cuminte, mai vorbim noi,altădată. Bietul papa e îngrijorat. Să nu-i spui nimic. O să-l mințim că ai avut lucrări la Universitate. Ajunși acasă, Otilia conduse pe Felix sus, ca pe un arestat, evitând sa întîlnească pe bătrân, și-l depuse în prag. - Du-te acum și te
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cere de la un bărbat. S-a format între noi o rudenie sui generis, și acum, când dumneata vrei s-o distrugi, sufăr și eu, suferă și ea. Poate că n-ar trebui să-ți spun, dar domnișoara Otilia a venit îngrijorată la mine și mi-a arătat că moș Costache nu vrea să dea bani ca să te înscrii la universitate și celelalte. Ei bine, i-am dat eu. Nu, nu trebuie să fii umilit. Am avut grijă să te scutesc de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Efemeia perfectă, totală, nu o matroană, pentru Dumnezeu! - Va să zică, noi suntem matroane, bietele femei măritate! crezu Olimpia că trebuie să obiecteze, pentru întreținerea convorbirii. - Oh, madam, deloc. N-avem dreptul să calomniemfemeile înainte de a le cunoaște posibilitățile. Georgeta fu cam îngrijorată de această conversație, ce putea degenera în altercații cu o femeie ca Olimpia, și, ca să înlăture răspunsul generalului, luă o bucățică de șvaițer și-l vîrî cu vârful degetelor în gura acestuia. Generalul prinse șvaițerul și, în treacăt, sărută și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sau mai târziu, avea să se ducă pentru studii la Paris, în care scop Otilia examinase toate posibilitățile și venise cu informații utile pe care "ți le-a comunicat probabil sau ți le va comunica". Un singur lucru îl mai îngrijora pe Pascalopol, că poate călătoria Otiliei la Paris, cu un om străin, să nu-i aducă iarăși acele neplăceri din partea cui nu cunoștea lucrurile. Așa vorbi Pascalopol, risipit, în frânturi, cu aerul de a nu da nici o importanță la ceea ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Mă mir de ce nu-ți iei în oraș o odaie mobilată! Din toate cuvintele Aglaei rezulta că Otilia era socotită ca o străină tolerată. Otilia nu se aștepta la alte purtări din partea Aglaei și știa că nu trebuie să fie îngrijorată de viitor. Ar fi putut pleca oricând, însă ascultase sfatul lui Pascalopol și un instinct de inerție. Îi era greu să-l părăsească pe Felix, cu el împreună avea sentimentul că nimic nu s-a schimbat. Felix, de asemeni, nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dar Aurica, în turneul ei zilnic, îl văzuse chiar cu o oră mai înainte. Niciodată Stănică nu se supărase cu atâta obstinație. Olimpia își zise însă că o să-i treacă și așteptă iarăși, câteva zile, fără ca Stănică să apară. Atunci, îngrijorată de atâta nebunie, cum o socotea ea, descoperi cealaltă locuință a lui Stănică și-l prinse acolo: - Ce este asta, Stănică? Glumă e asta, să lipsești atâta vreme de acasă? Stănică luă un aer solemn: - Doamnă, v-am spus că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ironic un simpatic sac de plastic răsfățat, știut de frică, dichisit, poreclit de prieteni și de dușmani Dulcele Doru, inscripționat pe spate și piept cu un cuvânt ce dezvăluia conținutul său inițial: CEMENTINĂ. Păi, reprezint-o tu, Fiorosule, dacă te îngrijorează soarta țărișoarei în Necuprins! Tot ai tu vână de scriitor. Numai tu ai fi putut cere, prin 1958, dacă nu mă înșel, în Gazeta literară, ca Doamnei brune din sonetele lui Shakespeare să i se ridice carnetul de brigadier. 30
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]