4,199 matches
-
sân până ce îi împletise din crenguțe subțiri o cușcă mică, delicată, în care o așezase cu grijă și dragoste pe un pumn de iarbă. Îi dăduse și un nume. Prințul. "De ce Prințul, domnule Filip?" l-am întrebat ca să nu-l înjur. "Așa. De ce să nu fie prinț? Poate că părinții lui au fost regi, într-o insulă îndepărtată". Bucuria aceasta era umbrită de griji. Căci Filip, cu ura lui sfântă împotriva Tuberculosului, n-avea încredere nici în suferința vecinului său de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orizont salvator. Dacă la întovărășire țăranul mai avea pământul și o parte din recoltă, același țăran nu mai are nimic la colectivă, caci statul e proprietar. Lumea e disperată, unii tineri vor să ia calea codrului, mereu vorbesc și-i înjură pe comuniștii de la putere în frunte cu Dej și Petru Groza. Succedarea lui Ceaușescu în scaunul lui Dej, nu va schimba nimic pentru că nu e vorba de om, ci că sistemul pe care îl reprezintă este ucigător pentru nație. Comuniștii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un preț și mai scăzut... Îi reamintesc un principiu de viață și anume „să nu cumperi astăzi un lucru de care nu ai nevoie, pentru că mâine vei fi nevoit să vinzi ceva de care ai strictă nevoie”. Îmi zâmbește viclean, înjurându-mă în legea lui că n-a putut să mă prostească. Așadar, iubiți pensionari care abia vă duceți viața de azi pe mâine, să nu cumva să sperați că U.D.M.R. vrea să vă ajute. Să ne bizuim pe puterea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
alea erau... scrisorile și fotografiile mele... toată viața mea nenorocită și tu le-ai aruncat pur și simplu? Maggie ieși în goană pe ușa de la intrare. Dar simțind, cu siguranță, pericolul, gunoierul își luase tălpășița. Apăsa încontinuu pe butonul liftului, înjurând. „Haide, haide“, mârâi cu fălcile încleștate. Odată înăuntru, nu-și dorea decât să ajungă mai repede jos. Imediat ce liftul se opri la parter și ușa se întredeschise, se strecură prin acel spațiu, ieșind în fugă pe stradă. Se uită în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
poți să ții minte câteva cuvinte simple? — A apucat-o hachițele d’aci de la Bucuria Nopți’. Jones acoperi cu fum spațiul din fața scenei. Vine de la salaru’ mic ș-amenințări mari. O să-l apuce și pe papagal, curân’ de tot. O să-njure ș-o să zgârie ș-o să cadă de pe cuier. Aău! — Văd că sunteți amici, tu și Darlene, așa-i? Îți tot împrumută reviste, spuse Lana supărată. Jones ăsta începuse s-o zgârie serios pe nervi. Număru’ ăsta-i mai mult ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că i se înmoaie picioarele de frică. Ușa fabricii se deschise brusc și unul dintre muncitori strigă: — Hei, domnule Gonzalez, domnul Palermo tocmai și-a ars mâna rezemându-se de ușa unui cuptor. Din fabrică se auzea gălăgie. Un bărbat înjura. — O, Doamne! strigă domnul Gonzalez. Liniștește-i pe muncitori. Vin la voi imediat. — Hai să plecăm de aici, spuse domnul Levy soției sale. Am început să am arsuri la stomac. Încă un minut. Doamna Levy făcu un gest spre domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mă voi întoarce în cealaltă cameră. — Șterge-o, umflatule! îl îndemnă Liz. Consumi tot aerul de-aici. — Opriți-vă, fetelor, țipă Dorian la Frieda și Betty care se luptau și ale căror maiouri începuseră să se umezească de transpirație. Se înjurau și gâfâiau, trăgând de scaun în jurul camerei, trântindu-se una pe alta de pereți și de chiuvetă. — Gata, potoliți-vă! țipă Liz la prietenele ei. Oamenii aceștia or să creadă că sunteți niște necioplite. Luă și ea un scaun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
printre crengi, și strigătul îndepărtat al unei păsări-rinocer. UN CIMPANZEU SE IA DE TURIȘTI (News of the World) AFFE SPRICHT IM DSCHUNGEL, FLÜCHE GEORGE BUSH (Der Spiegel) ORANG PARLE FRANÇAIS?!! (Paris Match, sub o poză a lui Jacques Derrida) MAIMUȚĂ MUSULMANĂ ÎNJURĂ NIȘTE OCCIDENTALI (Weekly Standard) MAIMUȚA VORBEȘTE, MARTORII RĂMÂN CU GURA CĂSCATĂ (National Enquirer) CIMPANZEU VORBITOR ÎN JAVA (New York Times, ulterior s-a publicat o erată) PRIMATE POLIGLOTE REPERATĂ ÎN SUMATRA (Los Angeles Times) „În fine, un grup de turiști din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ulterior s-a publicat o erată) PRIMATE POLIGLOTE REPERATĂ ÎN SUMATRA (Los Angeles Times) „În fine, un grup de turiști din Indonezia jură că au fost insultați de un urangutan, în jungla din Borneo. Conform spuselor turiștilor, maimuța i-a înjurat în olandeză și în franceză, ceea ce înseamnă că era, probabil, mult mai deșteaptă decât ei. Dar nu a apărut nici o înregistrare cu cimpanzeul bădăran, ceea ce ne duce la concluzia că, în cazul în care credeți această poveste, avem o slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era tăcută, dar, lângă ei, echipa CNN din Singapore șoptea, murmura și schimba lentilele, zăngănind niște cutii de metal. Echipa britanică a canalului Sky TV din Hong Kong venise îmbrăcată nepotrivit. Acum își scoseseră adidașii și își smulgeau lipitorile dintre degete, înjurând. Nici o șansă. Hagar avertizase companiile despre condițiile din Sumatra și despre cât de dificil era să filmezi acolo. Le recomandase să trimită echipe de fotografi pentru fauna din sălbăticie, experimentate în munca de teren. Nimeni nu-l ascultase. În loc de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aproape de buze și vorbea șoptit, pe un ton dramatic: — Suntem aici, în adâncul junglelor Sumatrei și iată, chiar vizavi de noi, vedem animalul care a declanșat speculații în lumea întreagă ... cimpanzeul despre care se spune că vorbește ... și chiar că înjură. Dumnezeule, își spuse Hagar. Se întoarse să vadă ce filmau. Văzu ceva blană maronie și un cap negru. Animalul avea maxim șaizeci de centimetri și scoase aproape imediat strigătul jos și tânguitor al macacului cu coadă de porc. Echipele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fă-o. Numai nu mă face să aștept, în timp ce-ți fluturi dotările prin fața lui. Jenny se înroși. Puștiul se uită într-o parte și apoi îi zâmbi. — Are-o gură cât o șură, spuse Jenny, roșind în continuare. — Înjură vreodată? — Nu l-am auzit făcând asta. — Pentru că știu pe cineva căruia s-ar putea să-i placă, atâta timp cât nu înjură, zise Stan. — Cine? — Mătușa mea din California. Stă în Mission Viejo. Asta e în Orange County. E văduvă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
uită într-o parte și apoi îi zâmbi. — Are-o gură cât o șură, spuse Jenny, roșind în continuare. — Înjură vreodată? — Nu l-am auzit făcând asta. — Pentru că știu pe cineva căruia s-ar putea să-i placă, atâta timp cât nu înjură, zise Stan. — Cine? — Mătușa mea din California. Stă în Mission Viejo. Asta e în Orange County. E văduvă și locuiește singură. Îi plac animalele și se simte singură. — A, OK. Cred că e în regulă. — Mă dai pe degeaba? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu atenția reacțiile lui, pentru ca acesta să nu intre în șoc anafilactic, în timp ce îl transporta spre nord, la Medan, cel mai apropiat oraș cu aeroport. Urangutanul supraviețuise călătoriei fără incidente, ajungând în cele din urmă în depozit, unde începuse să înjure ca un marinar. Gorevici îl anunțase pe Zanger, care venise imediat cu avionul, din New York. Până la sosirea lui Zanger, maimuța făcuse laringită și acum nu mai vorbea, cu excepția unei șoapte răgușite. Ce naiba asta? întrebă Zanger. Nici nu poți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
toate astea doar la trei metri de ușa depozitului. Bineînțeles, în tot orașul Medan nu reușiseră să găsească nici măcar o cameră video decentă. Așa că fuseseră nevoiți să aducă una cu avionul, din Java. Iar acum așteptau sosirea camerei, în timp ce maimuța înjura, lovea cu picioarele, tușea și îi scuipa, din interiorul cuștii. Zanger stătea la distanță, clătinând din cap. — Iisuse, ce temperament. Gorevici se întoarse din nou spre tânărul malaiezian și întrebă: — Cât mai durează? Puștiul se mulțumi să clatine din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Zanger stătea la distanță, clătinând din cap. — Iisuse, ce temperament. Gorevici se întoarse din nou spre tânărul malaiezian și întrebă: — Cât mai durează? Puștiul se mulțumi să clatine din cap și să ridice din umeri. În cușcă, urangutanul tușea și înjura. Capitolul 60 Georgia Bellarmino deschise ușa dormitorului fiicei ei și începu o percheziție rapidă. Bineînțeles, în cameră era o harababură totală. Firimituri printre pliurile așternuturilor mototolite, CD-uri zgâriate, pe podea, cutii de Cola rostogolite sub pat, alături de o perie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
arăta scena văzută prin obiectivele lor. Niște polițiști îmbrăcați în costume înspăimântătoare de protecție contra materialelor periculoase, escortând un bărbos de treizeci și ceva de ani, în blugi și cu un tricou Che Gevara, care se zbătea în mâinile lor, înjurând și țipând. Înțelese că arăta ca un nebun. Ca unul dintre acei Ted: Ted Bundy, Ted Kaczynski. Polițiștii aveau să spună că avea echipament microbiologic în apartament, că avea instrumente pentru inginerie genetică și că era pe cale să creeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Fericiți, fericiți, fericiți, încercați și voi acum ... — Încetează, zise Stan. Gerard continuă: — Fericiți, fericiți, fericiți, fericiți, oh, baby, da, fericiți, fericiți ... — Gata! urlă Stan, trăgând mașina la marginea drumului. Coborî și trânti portiera. — Nu mă sperii, șmechere, spuse Gerard. Stan înjură și deschise ușa din spate. Gerard cânta din nou: — Am niște vești pentru tine, și vei afla că sunt adevărate, așa că va trebui să iei masa singur ... Nici o problemă, zise Stan. Pentru că tu ai zburat de-aici, amice! Prinse pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Te uitai și tu la el. — Iisuse, taci din gură. Nu mai comenta. Trebuie să-l ducem înapoi. Ce vrei să spui? — Trebuie să-l ducem înapoi unde l-am găsit. Asta e răpire, la naiba. În clipa următoare, Vasco înjură și urlă. Dave era pe acoperișul ambulanței, între bara luminoasă și porțiunea înclinată a mașinii. Se aplecă, pe partea șoferului. Acolo era o oglindă retrovizoare mare. Văzu în ea un bărbat urât, cu barbă neagră, care conducea și țipa. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
câțiva observară că șchiopăta puțin și că brațul lui drept nu se mișca prea natural, la plecare. Ajuns în culise, se prinse de brațul unei femei frumoase. Unde naiba e dr. Robbins? Te așteaptă în clinica lui, zise ea. Watson înjură, apoi se sprijini de femeie și ieșiră afară, unde-i aștepta limuzina. Noaptea era rece și puțin umedă. — Doctori blestemați, zise el. Nu mai fac nici un test, la naiba. — Dr. Robbins n-a pomenit nimic de vreun test. Șoferul deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cerul ni lear putea rezerva. Toată lumea știe lucrul ăsta. Până și Zeliha. Și totuși, iat-o În prima vineri din iulie, mergând pe trotuarul ce Înainta pe lângă traficul blocat fără speranță; grăbindu-se spre o Întâlnire la care Întârziase deja, Înjurând ca un birjar, afurisind pietrele sparte din pavaj, tocurile ei Înalte, bărbatul care o urmărea, șoferii care claxonau frenetic, deși faptul că larma nu avea nici un efect asupra deblocării traficului era deja o realitate urbană, Întreaga dinastie otomană care cucerise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
interminabil de blesteme. Era singura femeie din Întreaga familie și una dintre puținele turcoaice care folosea un limbaj atât de urât fără nici un fel de rezerve, În gura mare și cu atâta iscusință: așa se făcea că, de câte ori Începea să Înjure, nu se mai oprea, de parcă ar fi vrut să recupereze pentru toate celelalte. La fel se Întâmpla și acum. În timp ce alerga, Zeliha Înjura administrația municipală trecută și prezentă, fiindcă, de când era doar o copilă și până acum, nu prinsese nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fel de rezerve, În gura mare și cu atâta iscusință: așa se făcea că, de câte ori Începea să Înjure, nu se mai oprea, de parcă ar fi vrut să recupereze pentru toate celelalte. La fel se Întâmpla și acum. În timp ce alerga, Zeliha Înjura administrația municipală trecută și prezentă, fiindcă, de când era doar o copilă și până acum, nu prinsese nici o zi ploioasă În care pietrele alea de pavaj să fi fost fixate ca lumea. Totuși Înainte de a termina de Înjurat, se opri brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În timp ce alerga, Zeliha Înjura administrația municipală trecută și prezentă, fiindcă, de când era doar o copilă și până acum, nu prinsese nici o zi ploioasă În care pietrele alea de pavaj să fi fost fixate ca lumea. Totuși Înainte de a termina de Înjurat, se opri brusc, ridicând capul de parcă ar fi auzit pe cineva strigând-o pe nume, Însă, În loc să se uite În jur după vreo cunoștință, se strâmbă la cerul fumuriu. Îl privi Încruntată, scoase un oftat ambiguu și dădu drumul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
duc eu cu mașina? a Întrebat șoferul. Doar nu vrei să-ți uzi trupul ăla sexy, nu-i așa? Pe când Madonna striga pe fundal „Teama mea se risipește repede, o păstrasem doar pentru tine“, Zeliha a Început din nou să Înjure, Încălcând astfel o altă regulă nescrisă și de neîncălcat, de data asta nu una din cele ale lui Petite-Ma, ci una din regulile Prudenței Feminine. Să nu Înjuri niciodată un agresor. Regula de Aur a Prudenței pentru Femeile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]