3,744 matches
-
și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate; ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri; am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. În magazinul dorințelor nestăpânite și-n contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa așezării cuvintelor căutate și cântate am înșfăcat energia nebiruită; tu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pantofi la fiecare pas, îngreunat și mai tare de pantalonii leoarcă, dar cu o energie explicată doar de gândul la interogatoriul la care aș fi fost supus de Securitate, prins fără bagaj în mijlocul pustiului noaptea, susținând că aștept trenul, "ai înnebunit", sau vreo ocazie să ajung la Paris, murdar și cetățean francez pe deasupra; Și l-am prins, futu-l, l-am prins, exact când vroia să-ți ia viteză, ca în filme, la ultimul vagon. Stăteam și înfruntam vântul tăios savurîndu-mi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fete de până acum și tare nu aș vrea, pentru că Regu era specială și în frumusețea ei, care, culmea, a crescut în clasă odată cu vârsta. O găsesc chiar mai frumoasă acum decât atunci când am cunoscut-o eu. Pielea cred că înnebunea, pielea care îmbrăca perfecțiunea aia de trup, muncit pe panglică, cerc sau măciuci, știu că zâmbești, și ei îi plăcea să spună că are corpul așa de mișto de la măciuci, dar noi aici vorbim de gimnastică artistică, tăticu', de performanță
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
conștient de ce urmează, îți dai seama cte cât timp în care nu poți să te miști decât într-un spațiu restrâns va să vină, ai energie de consumat și nu ai cum să o irosești, cauți să descoperi locul și înnebunești când realizezi că în două ore ai parcurs și reparcurs fiecare cotlon, te irită și faptul că ceilalți sânt deja imuni la genul ăsta de criză și vegetează, fără probleme, ba la soare, ba la umbră. Mă mai răcorește din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Și de aceea mă simțeam mai bine când, cu el fiind, și-o mai trăgea cu mine, după care se întorcea futută la el, la Ăla, cum am hotărât să-i botez pe ăștia. Știam că știe și că îl înnebunește chestia asta. Să-și rezolve ei problema minciunii la întrebarea: "Unde ai fost?" S-a stins la un moment dat relația lor. Nici nu avea cum să fie altfel, pentru că petrecusem prea multe momente mișto împreună. Nu poți compara plăcerea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Că nu mai am benzină până la Constanța și că trebuie să trec pe la cameră să iau niște bani? Riscam să coboare și să ia o altă ocazie. Și așa ceva nu trebuia să se întîmple sub nici o formă. Ce dracu', am înnebunit? Puteam foarte bine să o conduc, să-i cer să ne întîlnim pe seară sau altă dată, să-mi dea numărul de telefon de acasă (de mobil nici nu putea fi vorba pe vremea aia), pe când eu nu am în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
răzbun pe toate cele care au plecat hoțește de lângă mine", și în special la Moni mă refeream, că de celelalte care au dispărut ca măgarul în ceață mi se cam rupea pula. Dar nu m-a întrebat. Și asta mă înnebunea. La un moment dat nu am mai rezistat și am întrebat-o eu: "Nu vrei să știi de ce am plecat de la Atena?" "Nu", mi-a răspuns, și atunci mi-am dat seama că am pierdut-o. Am pierdut-o pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de vreme ce Dostoievski n-a fost înger, ci om ca și mine, voi putea scrie și eu ceva, poate, mai minunat ca "Netocika Nezvanova" (nu știam pe atunci că nu poate exista ceva mai minunat), fiind deci pe atunci un puști înnebunit de Cartea pe care avea s-o scrie (după care, firește, avea să se sinucidă, înainte de groaznica vârstă a decreptitudinii, adică * Publicat inițial în "Lettre internaționale" românească, a fost preluat ulterior în "Lettre internaționale" varianta germană. Este unul dintre prototextele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Bacău într-un compartiment de personal cu ferestrele sparte discutând situația atât de aprins, încît nu ne-am dat seama decât când am ajuns că puteam să fi mers în alt vagon, la căldură. Iar câțiva ani mai târziu, pe când înnebuneam de singurătate în mansarda unei case din Amsterdam - eram acolo de mai multe luni și scriam la roman, și în rest nu făceam nimic și nu mă vedeam cu nimeni - am primit deodată un telefon, pe la patru după-amiază: "Ce faci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
unul spontan. "Bătaia peștelui", "păpica", "bănuțul", "Cancio-Canciov", "Foma Fomici" și o mulțime de alte expresii stereotipe, jocuri de cuvinte, imitații, nebunii de adolescenți țicniți, erau creația (sau actualizarea) lui Traian. Mie îmi intrau în reflex Și ani de zile am înnebunit-o pe maică-mea cu ele. Băiat sărac (și sceptic al plebei proletare, ar fi adăugat imediat Horin), veșnic cu nasul în cărți, mă incita stilul de viață al amicului meu: avea mereu bani, nu știu de unde naiba ua' (tm
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
verde, observai cum se stăpânește o vreme, apoi izbucnea. în ocară era întortocheat și meșteșugit ca și în poezie. Cine l-a prins pe Traian 131 în dispoziție pamfletară știe asta. Dacă nu ești tu cel bălăcărit, ai șanse să înnebunești de râs. Doamne, l-am văzut înjurîndu-l pe Bogdan cum n-a fost înjurat cineva vreodată. L-am văzut îngălbenindu-se de necaz când pierdea la cărți. Dar l-am văzut și dând o sută de lei unui țigănuș care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ceea ce am aflat doar eu, printr-o întîmplare, este cine a fost cel care a comis acest sacrilegiu. Nu vreau să fac din asta vreo enigmă. Firește, după cum bănuiați, hoțul nu era altul decât Cristian Vasile, cântărețul, care își învinsese, înnebunit de dragoste și de neputință, vechea lui teamă de strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o ferestruică a crematoriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
avea cu ce, te-aș trimite să zbori până la steaua aceea. Dar cum? Pe vulturi?... Sau dacă ar fi la marginea pământului. - Dar pământul are margine, stăpîne? Abia acum ochii bătrânului își schimbară tăcerea. - Ce vrei să spui, Auta? Ai înnebunit? Are margine, firește. O tavă n-are margini? Sclavul își strânse pumnul și începu să-l învîrtească încet, privindu-și-l pe toate părțile. Apoi ridică după pumn un deget, cum făcuse copilul de păstor cu piatra lui rotundă. Marele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și începu să-l învîrtească încet, privindu-și-l pe toate părțile. Apoi ridică după pumn un deget, cum făcuse copilul de păstor cu piatra lui rotundă. Marele Preot îl urmări nedumerit: - Mi se pare că drumurile lungi te-au înnebunit, fiule! zise cu părere de rău, clătinând din cap, dar după câteva clipe deschise ochii larg și strigă: - Vrei să spui cumva că e rotund ca o naramză? Stai... Va sa zică asta era taina cealaltă! Și de unde ai mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ei... Tu îți dai seama, Tefnaht, cât sunt toate acestea de uluitoare? Cine ar fi crezut... cine ar fi crezut că stelele sunt mai mari decât le vedem. Și că pământul e planetă și că se vede așa. Simt că înnebunesc, Tefnaht. Nici nu m-am gândit, nici nu m-a pregătit nimeni... Oare nu suntem nebuni, Tefnaht? - Cred că nu, slăvite... zise preotul Zeului Puterii, cu glas stins. - Și sunt în fața noastră, Tefnaht. Nici nu ne-am gândit că s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care ședeau. Mai-Baka se uită cu gura căscată. Auta zâmbi și îl întrebă: - De ce te uiți așa mirat? Mai-Baka întoarse capul spre el și îngăimă, parcă trezit din visare: - Cine a mai văzut robi să stea alături de zei? Sau am înnebunit eu și tot ce mi se pare că văd numai mi se năzare! - Nu ți se năzare nimic, arcașule, decât un singur lucru: ți se năzare că suntem zei. Noi suntem oameni ca și tine! Apoi văzîndu-l pe Mai-Baka tot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
făcut o operație dificilă, pentru a-i îndepărta țesutul canceros, dar acesta reapărea, răzbunător. Medicii i-au spus, atunci, că nu mai putea fi operată, că nu avea nici o speranță de vindecare și că avea să moară în câteva luni. Înnebunită de durere, dar ținând încă suficient de mult la tradițiile chineze ca să încerce și tao, a plecat împreună cu soțul ei la Taipei imediat și l-au căutat pe maestrul Lee Tse-ni. Din cauza stării sale extrem de grave, acesta i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
-se ca o cutie de carton tare Într-un foc dintr-o pubelă, micșorându-se Înainte de a exploda În flăcări. În curând o să ne ofere și compensații finaciare pentru că ne-a supărat. Pedalează Înapoi, bulangioaică rablagită. Îmi place să mă-nnebunesc. — Dacă aș putea să continui cu sugestia mea, spune Ray pe un ton practic. Cred că ar trebui să mai facem Încă o dată inventarul. Să le punem pe hârtie, să fim siguri că n-am uitat nimic. Îmi sună pagerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din Beirut, care pe atunci era încă un oraș sofisticat. Șoferul de taxi a spus: Străzile erau inundate de lumină, peste tot se agățaseră decorații..., rochiile fetelor ajungeau pînă aici (gesturi grafice!)... Oamenii se îmbrățișau pe stradă, era incredibil, să înnebunești și alta nu, era ceva de neimaginat. Era ca un "kizb" de-a dreptul ca un "kizb"! "Kizb" este cuvîntul arab pe care Gilsenan îl traduce prin "minciună". Totuși, pe lîngă conotația sa fantastică, minciuna este totodată considerată a fi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Siracusei. Profitând de turnul de veghe nu prea bine păzit și de un zid prea ușor de trecut, ei au reușit să își strecoare câțiva soldați în oraș. Cînd și-au dat seama că romanii pătrunseseră între zidurile cetății, siracusanii, înnebuniți de spaimă, nu au reușit să își pună la punct sistemul de apărare. Romanii au năvălit în oraș, dar Arhimede a rămas surd la panica din jurul lui. Stătea așezat pe pământ și desena cercuri pe nisip, încercând să dovedească o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ei particular, Dr. James Reid, succesorul doctorului Sir William Jenner, i-a spus Victoriei că toată lumea consideră că singura explicație medicală rațională privind refuzul ei de a renunța la acest individ nu poate fi decît faptul că Maiestatea Sa a înnebunit (has taken leave of her senses). Totul a fost zadarnic. "Munshi" i-a cerut chiar să-l decoreze cu Victoria Cross. A primit caleașcă, trei proprietăți (la Windsor, Balmoral și Osborne, cu personalul respectiv) și Ordinul de Companion al Imperiului
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
obiect, oricît de mic, nu a fost mutat de la locul său, iar în fiecare dimineață se aducea apă caldă pentru bărbierit, prosoape curate și haine de schimb. Nu este de mirare că în cancelariile europene se vorbea că Victoria a înnebunit. Victoria a fost toată viața ei royal, dar nu întotdeauna regal, în ciuda morgăi afișate (în scrisorile oficiale vorbea despre ea la persoana a III-a)†††††††††† și în ciuda portretelor de aparat făcute pentru contemporani și pentru posteritate. Îi plăcea să-i
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Royal. În timpul unei croaziere pe Nil, ambarcațiunea "Delhi" în care se afla cuplul princiar naufragiază, dar ducele reușește să-și salveze de la înec soția și alte două persoane, contractînd în schimb o pneumonie fatală, iar Louise, socotindu-se responsabilă moral, înnebunește. Este și ea înmormîntată la Windsor, în necropola hanovrienilor. 4) Victoria Alexandra Olga Mary ("Toria", 1868-1935) nu s-a măritat niciodată și a avut un rol șters în familie. 5) Maud Charlotte Mary Victoria (1869-1938) a fost căsătorită cu vărul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
este statutul istorico-juridic al ducatelor Schleswig și Holstein, un măr al discordiei germano-daneze, Palmerston ar fi răspuns că problema este atît de complicată încît numai trei persoane ar putea-o înțelege: prințul Albert care era mort, un jurist german care înnebunise și el însuși care nu-și mai aduce aminte. 9. The Rebecca Riots (1842-1844) au fost manifestările violente ale unor galezi, printre ei multe femei, care au distrus barierele vamale și chiar clădirile unor vămi la granița dintre Anglia și
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
pentru frumos și prefera poveștile vechi, clasice. Când avea doar șase ani, spunea că o să se facă comandant sau președinte de țară. Citea mai mult decât fratele lui, iar uneori își antrena și fratele pentru lectură. Spre deosebire de fratele său, își înnebunea părinții cu întrebările. Stând la televizor, într-una din zile o întrebă pe Violeta: Mama, de ce m-am născut în România și nu în China? Păi eu știu. Pentru că așa a vrut Dumnezeu și Maica Domnului! Noel, care era la
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]