4,963 matches
-
un scaun cu roți. Domnul Gonzalez simți cum picioarele i se răcesc și îi înțepenesc. Bubuitura căderii lui Ignatius o făcuse și pe domnișoara Trixie să se întoarcă de la toaletă. Veni din dosul fișierelor și calcă peste grămada de carne întinsă pe spate. — O, Doamne! exclamă cu voce stinsă. E Gloria. Trage să moară, Gomez? — Nu, răspunse aspru domnul Gonzalez. — O, sunt bucuroasă, spuse domnișoara Trixie, călcând pe una dintre mâinile întinse ale lui Ignatius. — M-ai nenorocit! tună Ignatius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui Ignatius. Braah! — Gloria, rosti suflând greu domnișoara Trixie. Privi obrazul bucălat care se afla imediat dedesubtul ei. Gomez, cheamă un doctor. — Domnișoară Trixie, ridică-te de pe domnul Reilly, șuieră șeful de birou, stând încă pe vine alături de cei doi întinși la pământ. — Braah! — Ce faceți, cu toții, acolo jos pe podea? întrebă un om din pragul ușii. Chipul voios al domnului Gonzalez se împietri într-o mască a groazei și spuse cu voce pițigăiată: — Bună dimineața, domnule Levy. Suntem foarte bucuroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mari de halatul alb. Ignatius căzuse astfel pe spate și autobuzul, lăsând o dâră de gaze arse, trecu, huruind, la câțiva centimetri depărtare de cizmele lui. — E mort? întrebă Lana Lee plină de speranță, privind spre grămada de material alb întinsă în mijlocul străzii. — Sper că nu! Ne datorează două’j’patru de dolari, maricon-ul! — Hei, trezește-te, omule, spuse Jones, suflând fum peste trupul inert. Bărbatul în costum negru și pălărie tare ieși din aleea unde se ascunsese văzându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ale serviciului auxiliar din Partidul pentru Pace. Agentul de stradă Mancuso, purtând un costum rupt și o pălărie cu borul îndoit, ținea hotărât ușa mașinii deschisă. În centru, negrul cel aiurit rânjea, privind spre ceva care părea o vacă moartă întinsă jos pe stradă. Ignatius cercetă centrul fotografiei cu ochii mijiți. — Ia privește, tună el. Ce fel de imbecil folosește ziarul acesta drept fotograf? Trăsăturile mele abia se pot desluși! Citește ce scrie sub fotografie, băiete. Doamna Reilly împinse un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spate, spre ceilalți, și continuă să înainteze. Expediția avansa tot mai adânc în jungla din zona centrală a Sumatrei. Nimeni nu vorbea, iar lui Hagar îi plăcea asta. Râul era chiar în față. O canoe pe malul apropiat, o frânghie întinsă peste râu, la înălțimea umerilor. Traversară în două grupuri. Hagar, stând în picioare în canoe, îi trase dincolo pe primii, cu ajutorul frânghiei, după care se întoarse după ceilalți. Era liniște, cu excepția țipătului îndepărtat al unei păsări-rinocer. Continuară înaintarea pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
înapoi. Conduse cât de încet putea și, în cele din urmă, văzu casa. Nu era chiar pe 38, ci la colțul dintre 38 și Alameda, retrasă în spatele unor buruieni înalte și tufe neîngrijite. O saltea veche pătată de rugină era întinsă pe trotuarul din fața casei. Pe peluza din față era un cauciuc de camion. O furgonetă VW era parcată în curbă. Josh parcă vizavi. Se uită la casă. Și așteptă. Capitolul 13 Sicriul se înălță în lumina soarelui. Arăta la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fost esențială pentru alcătuirea dosarului de acuzare“, spune Bates. Capitolul 39 Josh Winkler intră grăbit în zona cu cuștile animalelor, ca să vadă despre ce vorbea Tom Weller. — Câți șobolani au murit? întrebă el. — Nouă. Corpurile înțepenite ale celor nouă șobolani, întinși pe o parte în nouă cuști succesive, îl făcură pe Josh Winkler să înceapă să transpire. — Va trebui să-i disecăm, spuse el. Când au murit? — Majoritatea în timpul nopții, cred, zise Tom. Au fost hrăniți la șase. N-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu țeavă scurtă și două Parabellum negre, de 45. Pentru acea zi, se îmbrăcase într-un sacou sport de tweed, pantaloni obișnuiți și pantofi maronii cu șireturi. În fine, întinse pe pat trei fotografii. Prima, bărbatul, Frank Burnet. Cincizeci și unu de ani, bine făcut, fost infanterist marin. Fiica tipului, Alex, abia trecută de treizeci de ani, avocat. Nepotul tipului, Jamie, opt ani. Bătrânul dispăruse și Vasco nu avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era, zise Dolly, ținându-și cu fermitate mâna pe umărul lui. Intrând în grădină, Alex trecu mai întâi pe lângă zona piscinei. Era cea mai liniștită piscină pe care o văzuse vreodată. Nimeni nu stropea, nimeni nu făcea zgomot. Oamenii stăteau întinși la soare, ca niște cadavre. Exista un dulap plin cu prosoape și halate. Alex luă un halat și și-l puse pe umeri, acoperind arma înfășurată în prosop. — De unde știi chestiile astea? întrebă Henry, privind-o. Era nervos. Pentru că mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu spatele Întors spre privitor pentru a expune cât mai bine tatuajul cu detalii complicate de pe trupul ei. Era o miniatură otomană. Arăta ca o scenă dintr-un banchet, cu un acrobat ce mergea pe deasupra capetelor mesenilor pe o frânghie Întinsă de la un umăr la altul. O astfel de miniatură tradițională tatuată pe spatele unei femei moderne era surprinzătoare. Dedesubt era o frază În engleză: UN TATUAJ E UN MESAJ TRIMIS DE DINCOLO DE TIMP! Peste tot prin magazin erau vitrine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
noi psihiatru!“ și, cu șuturi În fund, m-au azvîrlit pe ușa unui dormitor care s-a deschis pe partea cealaltă. Am fost Întîmpinat de un soi de mîrÎit pe care l-au scos În cor vreo douăzeci de tineri Întinși pe paturi, palizi, abătuți, drogați. Armata se debarasa oare de ei aruncîndu-i În dormitorul ăsta al celor care nu-i erau pe plac? Vor face cumva experiențe medicale asupra mea? Am petrecut trei zile și două nopți În acel dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
des și îl privea cu atenție în timp ce își aprindea o țigară. ă Porfiri Petrovici, se auzi spunând. ă Da? spuse omul de lângă el, exhalând fum. ă Îmi este frig, îi spuse el bărbatului. Bărbatul dădu din cap și rearanjă blănurile întinse peste picioarele sale. ă Vom ajunge în curând. ă Unde? ă La Spitalul Obukhovski. Nu îți mai amintești? ă Sunt bolnav? ă Se prea paote să fi bolnav. Un doctor care te va examina în curând. Dar nu de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de a fi introdus într-un loc acoperit în pluș roșu aprins. Singurul lucru indecent era dat de îngustimea coridorului care îi făcea pe cei prezenți să se înghesuie unul în celălalt pentru a-l traversa. Fraulein Keller ținea mâinile întinse pentru a-i lua shuba, însă Porfiri fu șocat de acest gest. A-ți scoți haina într-un asemenea stabiliment nu era ceva nevinovat. Exprima o oarecare intenție. Unde mai pui că haina părea să-i ofere ceva protecție, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
le confiscase de la proprietarul tavernei. De fapt, acolo se aflau mai multe copii ale unei fotografii, în care apărea din nou fata aceea, prostituata care a fost adusă la secție pentru că furase o sută de ruble. Poza o arăta goală, întinsă pe canapeaua lui Govorov. Își ținea brațele sub cap și picioarele în unghi drept unul față de celălalt, cu un genunchi în sus și cu altul în afară. Însetat, cu buzele strânse și lipite de dinți, Salitov se simțea amețit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
noi nu este în siguranță. Tolkachenko auzi ușa de la stradă clicăind. Sări pe loc în picioare și se ascultă încordat pașii ce se auzeau pe scări. Scândurile vechi scârțâiau și crepau ca focurile de artificii, iar simțurile lui Tolkachenko erau întinse la maxim. Era obișnuit să tragă cu urechea la sosirile și plecările chiriașilor și îi recunoștea pe fiecare după pas. De data esta îi venea însă greu. Loviturile pașilor se învălmășeau. Își încordă privirea și reuși să discearnă două rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
povestea lui Charlie episodul cu Albă ca Zăpada. — Deci nebunul ăsta o invită pe Kitty Într-un planetariu, după orele de program, pentru un tur privat. Are iarbă și votcă la el și pornește mașinăria pentru simulare stelară. Kitty stă Întinsă pe jos, amețită, și se uită la stele În timp ce Albă ca Zăpada manevrează de la tastatură mașinăria. Apoi, desigur, el... — Hei, vorbăreațo, te rog să nu mai discuți despre mine! Charlie se uită În oglinda retrovizoare la Kitty. Ochii ei migdalați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de când se știa să vadă Beverly Hills. Nu era un vis Înălțător, dar fusese suficient să o facă să plece din București, cu ani În urmă. Era primul lucru la care se gândea când se uita la Beverly Hills 90210, Întinsă pe jos, mâncând Înghețată, Întrebându-se cum de aveau puștii americani atât de multe Întâlniri, prieteni, haine sexy, mașini frumoase, case imense, cum de se distrau atât de bine. Habar nu avea, pe vremea aceea, că puștii din Beverly Hills
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
până dimineață nasul Îi părea turtit, din ochi nu mai rămăsese decât o dungă neagră pe o bucată umflată de carne, arăta ca un boxer care-a Încasat prea multe lovituri la cap. Efectele adverse ale pasiunii, se gândea Kitty Întinsă În pat, uitându-se cu mâhnire la fața desfigurată, răvășită, a prietenei sale. Arunci cu cea mai mare nesăbuință bogățiile sufletului tău Într-un foc ce carbonizează tot și, când nu mai e nimic de mistuit, focul se stinge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
printr-o minune o plăcuse. Stătea acum mulțumit pe gazon, oferindu-i priveliștea calculată a frumosului său profil. Nu-i cerea nimic, cu toate astea o inspira să facă ceva măreț. Și Kitty Își spărgea creierul ce să facă, goală, Întinsă pe șezlong, cu părul lung fluturând În vânt. Voia să producă ceva, să creeze ceva, pe loc. Voia să-i dovedească lui Matthew că, deși era tânără, blondă, falită și avea un accent „exotic“, ființa ei Însemna mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din Brooklyn. Era bolnavă și singură, zăcea Între cearșafurile crem de mătase, În patul ei imens, decorat cu perne și cuverturi orientale. Din când În când fixa tavanul de culoarea cireșei coapte sau mângâia cele două pisici persane, care stăteau Întinse lângă ea. — Rudy și Moody, singurii mei prieteni adevărați... oftă ea. I se Învârtea capul, avea febră și crampe la stomac, știa că n-ar fi trebuit să mănânce Înghețată dacă o durea stomacul, Într-o cameră friguroasă, dar mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de joc ceasul moștenit de la tată și portțigaretul de argint dăruit de mamă, ori pariază tot ce are pe roșu, deși a văzut că a ieșit de cinci ori la rând, ori iese singur din tranșee și aleargă cu baioneta întinsă spre mitraliera dușmanului, ori își oprește furgoneta, coboară geamurile, deschide ușile, și așteaptă să-l prade oamenii din barăci, cu obișnuitele lor bâte, cuțitele dintotdeauna și nevoile de ocazie, Dacă ăia nu le-au vrut, să le ia barem ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și, chiar în vremurile de acum când ni se pare că le-a luat-o înainte, tot degetele trebuie să-i explice investigațiile tactile, fiorul epidermei atingând lutul, dilacerarea ascuțită a dălții, mușcătura acidului pe placă, vibrația subtilă a foii întinse de hârtie, orografia texturilor, împletitura fibrelor, abecedarul în relief al lumii. Și culorile. Adevărul cere să spunem că creierul se pricepe la culori mult mai puțin decât crede. Reușește, bineînțeles, să vadă mai clar sau mai puțin clar tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ochii umezi. Cipriano Algor nu-și dădu un pumn în cap, doar își spuse, cu un surâs pe jumătate trist, Uite unde ajunge un om, imploră o îmbrățișare ca un copil însetat de dragoste. Porni furgoneta, ocoli clădirea, acum mai întinsă din pricina lărgirii Centrului, Curând nimeni n-o să-și mai aducă aminte ce era înainte aici, se gândi. Cincisprezece minute mai târziu, înstrăinat ca cineva care, întorcându-se după o lungă absență, nu găsește schimbări care să justifice obiectiv acest sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fel de dezgust punea stăpânire pe mine, împiedicându-mă să mă las în voia simțurilor, la gândul că între ea și Laura ar fi putut exista o legătură. În timp ce Moașa mă privea languros devenind din ce în ce mai nerăbdătoare, i-am luat mâna, întinsă spre mine ca să-mi stârnească dorința, și i-am înlăturat-o, după care, cu un nou efort, m-am retras, depărtându-mă. Mulțumit de această victorie parțială asupra mea, m-am grăbit s-o desăvârșesc cât nu era prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îi reneg pe Loyola și jurământul criminal care mă leagă de Tovărășia-mi, implor o sărutare doar, și-apoi să mor. A mai făcut un pas, târându-se pe genunchii lui zbârciți, cu tunica ridicată pe șolduri, cu mâna Încă Întinsă spre această fericire de neatins. Deodată a căzut Înapoi pe spate, cu ochii părând a-i ieși din orbite. Convulsii groaznice făcură trăsăturile feței lui să se zguduie neomenești, aidoma acelor pe care bateria lui Volta le produce pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]