49,940 matches
-
care încearcă continuu să le interiorizeze. în tablourile cu turci și tătari, poate mai numeroase decât în opera oricărui alt pictor, dincolo de exotismul fizionomiei - ochi bridați, sprâncene arcuite, pomeți bine marcați - exotism căutat și accentuat cu bună știință, Tonitza descifrează întotdeauna un substrat de melancolie cu care simpatizează și se identifică. Ca și pentru alți pictori, Balcicul și exotismul balcanic au însemnat pentru Tonitza o regăsire a propriilor obsesii, remodelate într-o nouă dimensiune. în capitolul pe care-l consacra artei
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
lumii contemporane? Când autorul Istoriei secrete a literaturii române este profesorul Cornel Ungureanu este limpede că nu la o astfel de perspectivă avem a ne aștepta. Fără a fi imun la picanteriile biografice (fără ipocrizie, cine este?), Cornel Ungureanu pune întotdeauna pe primul plan opera, iar polemicile sale - atâtea câte sunt - vizează mereu idei, nu oameni. Pentru un astfel de autor particula "secretă" într-o "istorie a literaturii române" nu poate face trimitere decât la conținutul respectivei istorii literare. La cărările
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
zăgăzuim neîncetat puseele rudimentare. Faptul se răzbună, nu putem subestima la infinit un impuls al obscurului care nu cunoaște decât imperativa afirmare. Ceva ce încă aparține grotei nu poate fi domesticit integral. Cum putem percepe solia din graiul ancestral, nu întotdeauna bine articulat? Dacă am fi în stare să-l recepționăm, am acționa mai puțin șovăielnic, am ocoli concluziile anapoda, în răspăr cu comandamentele naturii. E important de accentuat la Breban că demonstrația vizează doar o parcelă a unui întreg, că
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
scorojeala să mănânce din tine, este un fel de a fi atotștiutor în granițele propriei neînțelegeri și de a ieși din inconștientul tău ca dintr-o biserică încălzită la soare într-o dimineață de duminică, fiindcă înăuntrul unei călătorii aproape întotdeauna te cuibărești într-un cocon cu vedenii, firește, s-ar putea vorbi și despre strășnicia obsesiilor care preschimbă orice făptură în firimituri de făptură, apoi din nou despre marginea ambiguității ori despre împiedicarea acesteia în neîntrupare, e și aceasta o
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
și pe dinafară" (p. 88), "amintirea mea venerică, nu știu cum altfel să-i spun" (p. 89), "iureșul ghebos" (p. 92), "o fiică înțelege mai puțin pântecul mamei sale, deoarece ea are deja un uter al ei personal" (p. 96), "tulburarea este întotdeauna de folos, întrucât dezvăluie ghimpi înfocați" (p. 97), "această movilă de nemormânt între mamă și fiu" (p. 104), "nici fiul nu este mai prejos, fiindcă și el are un parfum aparte, este un bărbat acrișor, disonant, este o agrișă de
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
De fiecare dată cînd avea de dirijat într-o sală pe care n-o cunoștea, exista un lucru care era lege: primul drum pe care-l făcea după aterizarea/ajungerea în orașul respectiv era mersul, cu toată suita sa - avea întotdeauna un staff care-l însoțea - la sala în care urma să dirijeze. Așadar, în cazul nostru s-a mers direct la Sala Palatului. Ritualul lui Karajan: urca pe scenă, bătea de trei-patru ori din palme, cobora în sală și făcea
Magicianul baghetei by Corina Jiva () [Corola-journal/Journalistic/8610_a_9935]
-
celelalte stele: "luneta lui Galilei a venit să arate imperfecțiunile lumii, pe care contemporanul său Cremonini nu vroia să le vadă; iar astăzi se identifică destul de bine, pare-se, maladiile galactice. Este un vierme ascuns în cosmos." Optimismul e, ca-ntotdeauna, o lipsă de informații. Bolile, numite, nu departe de păsăreasca tratatelor de medicină, catholită (de la grecescul katholou, însemnînd general), todetidă (din tode ti, lucru anume), horetită (de la horos, determinație), și opusele lor, ahoretie, atodetie, achatolie umplu șase capitole ale cărții
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
de întâlniri și conspirative ale organelor Securității Statului, verificarea muncii informatorilor, retribuirea informatorilor (p. 204-216), aducând precizări savuroase despre "organizarea și conducerea muncii informative la sate" (p. 217-230): lucrătorul operativ "leagă prietenie cu țăranul muncitor la care doarme și căruia întotdeauna îi plătește corect, la timp și mulțumitor pentru găzduire sau alte servicii ce-i aduce. El leagă prietenie cu alți țărani muncitori la care mănâncă și de asemenea plătește corect și mulțumitor. El leagă prietenie și cu țăranii de la care
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
stradă și stă de vorbă cu diferiți țărani, chiar și cu chiaburii" (p. 221). Sfatul "directivei" de lucru printre informatori, rezidenți, țărani oarecare și dușmani se bazează pe o psihologie elementară de prozator al realismului socialist: "Aceasta nu înseamnă că întotdeauna lucrătorul operativ trebuie să tragă pentru dormit, mâncat etc. numai la rezident sau informator. El trage o dată la rezident sau informator și altă dată la diverși cetățeni care nu colaborează cu noi, tocmai pentru a deruta dușmanul și a păstra
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
profund al celor doi protagoniști este liantul de fond dintre cele două cărți, despărțite însă de multiple alte aspecte legate de construcție și de conținut. Iubirea izbucnește spontan, nu ține cont de logică și, precum iarna pe guvernanți, te ia întotdeauna pe nepregătite. Atunci când este autentică, ea nu ține seama nici de statutul social, nici de calitățile fizice ale celor în cauză, nici de reacțiile, adesea reprobatoare sau doar mirate, ale celor din jur. Fericiții/nefericiții implicați într-o astfel de
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
timp, există în scrisul ei observații aflate în vecinătatea poeziei, ca acest "omagiu" adus degetelor pianistului, care trimite cu gândul la un superb eseu despre degete scris de I.G. Duca: "De restul corpului nu îi păsa. Dar pentru degete avea întotdeauna timp și dispoziție. Tocmai de aceea nu îi plăcea să le arate în public. I se părea că, dacă i le vede cineva altundeva decât pe claviatură, îl vede pe Matei Visarion în toată goliciunea lui. În consecință, își ținea
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
se plictisea - interpreta fragmente întregi din concerte. Degetele îi alergau pe genunchi ca pe niște clape invizibile, pentru că știau pe dinafară nenumărate partituri. Își dedicase viața degetelor. Și degetele îi erau recunoscătoare. Nu îl dezamăgiseră niciodată" (p. 49). Prozatoarea folosește întotdeauna acordul fin atunci când descrie relațiile dintre oameni. Fie că este vorba despre relațiile dintre iubiți, dintre membrii familiei, dintre prieteni sau pe scară mai largă, la nivelul societății. Seismograful foarte fin al relațiilor interumane înregistrează instantaneu orice modificare, precum aceasta
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
acesta a locuit două săptămîni, practicînd în fiecare dimineață, împreună, lecturi din Biblie și, evident, convorbind pe marginea lor, e de părere că ortodoxia sa ilustrează lamura credinței creștine, "spiritul de milă și de toleranță susținut de spiritul de luptă întotdeauna treaz, neadormirea evreiască". Și încă: "Figura lui, cu trăsături evreiești (privirea ochilor fuge în lături tot timpul), trecută prin transfigurarea ortodoxă, amintește de un tip de creștin din vremea Sfîntului Pavel". Într-adevăr, o energie inteligentă, pururi cabrată, de rasă
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
alte, destule, exemple din viața reală, îmi închipui că toți sperăm că nu ne găsim, la o adică, foștii dascăli în asemenea companii. Dar mai știi? Rămîne trecutul, în care se retrage, despărțind apele, și autorul articolului: " N-a fost întotdeauna așa: profesorii pe care i-am avut eu să fi știut bine că ajung să mănînce iarbă și nu s-ar fi dus la masa vestitorului primăverii, Marian Vanghelie, candidatul social-democrației românești la Primăria Capitalei, de unde se ajunge prim-ministru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
a soarelui și să o transforme în substanțe necesare organismului". Uliana Vladimirovna spuse: - Acuma mă aflu în cer și vă scriu de pe lumea cealaltă pentru a susține ceea ce am știut dintotdeauna - viața e veșnică! De fapt însă, nu gândea așa întotdeauna, deoarece în general mult timp nu gândise. Persoană fină, un produs straniu al poporului sovietic modificat genetic de către comuniști, la început pur și simplu a trăit ca o floare sau ca o legumă, crezând în steaua ei norocoasă, a intrat
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
relief sonor operelor literare alese? V.D.: ... un text poate fi asimilat de muzică, dar și contrapunctat sau desfășurat paralel. Eu caut o 'coreografie' a acestor tipuri de abordare a textelor, de fiecare dată altfel și după alte criterii, care sunt întotdeauna în rezonanță cu substanța textului. B.T.: Vorbim de lucrul cu emoțiile și nu pot să evit alunecarea, chiar și pasageră, spre un teren al sensibilității prin excelență. Încă de la finalul anilor ’80 ai devenit membru al comitetului executiv al Ligii
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
iar din 1996 ai primit postul de profesoară de compoziție (Professur für angewandte Komposition) în cadrul Universității „Carl von Ossietzky” din Oldenburg. Vorbește-ne despre această fațetă și spune-ne ce pondere are activitatea didactică în cariera ta? V.D.: Am descoperit întotdeauna mijloacele cele mai simple de comunicare cu tinerii cu nivele foarte diferite de cultură muzicală. Acest lucru l-am reușit cu mijloace mai degrabă psihologice decât muzicale... Aș putea spune lungi povești... B.T.: Chiar te rog să o faci, știu
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
obligatorie implicarea televiziunii. Rolul ei ar putea fi decisiv. N-am să dau exemplul show-ului (de altfel, execrabil) al faimoasei Oprah Winfrey. Recomandările acesteia au condus și conduc în continuare la vânzări în masă, chiar dacă titlurile recomandate n-au întotdeauna de-a face cu valoarea. Dar e limpede că un ajutor substanțial ar putea veni doar din această direcție. Problema e planetară. De curând, "indolentul" Frédéric Beigbeder propunea rechemarea la televiziunea publică franceză a lui Bernard Pivot și resuscitarea emisiunii
Vor dispărea librăriile? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8393_a_9718]
-
fiecăruia, geografii pe care nimeni nu le poate prevedea, literatura are, din toate artele, afară, poate, de muzică, relația cea mai puțin apropiată cu decorul. Sigur că există, în jurul fiecărui poet, bunăoară, cercuri-cercuri de peisaje, unele reconstituite după spațiul presupus (întotdeauna presupus...) al creației, altele extrase, cadru cu cadru, din obsesiile imagistice ale operei. Multe dintre ele alunecă în clișeu - școlar, critic, altele sînt prea șterse pentru a putea susține o identitate artistică, și aproape nici unul nu devine un termen de
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
Editorial Partitura între conspirare și deconspirare Liviu DĂNCEANU Partitura muzicală e ca un inel de logodnă. Logodna compozitorului cu restitutorul. Ea oferă răspunsurile celui dintâi la întrebările celui din urmă. Răspunsuri pe cât posibil prompte și pertinente. Dar partitura nu este întotdeauna un text științific, o simplă fișă tehnică. Ea poate avea uneori veleități eseistice sau chiar de parabolă. De aceea răspunsurile pot fi nu numai operative și potrivite, ci și suprarealiste și chiar fanteziste. Există situații în care partitura nu poate
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
istoria artei sunetelor, îndemnându-l (prin analogie) să înghită marea muzică împreună cu arhitecturile și bibliotecile acesteia. În acest peisaj, clujenii Șerban Marcu, Adrian Borza, Cristian Bence Muk, ca și colegii lor bucureșteni Cristian Lolea și Mihai Măniceanu nu reușesc încă întotdeauna să depășească radical platforma de evoluție a unui compozitor febril, neastâmpărat și, mai ales, încordat. Cum s-ar zice, după canoanele primare ale artei, conținutul nu e pe măsura formei și a gestului componistic. Și, poate că tocmai această formă
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
o anexă de o pagină scrisă cu altă grafie, probabil a lui Ion Anestin: Pretext de Ion Anestin pentru o muzică de Paul C-tinescu dansată de Oleg. Țiganul este amorezat și gelos pe sergentul din post care, bun ochitor, trage întotdeauna la țintă, în vreme ce el nu poate ochi. Adoarme, visează că trage necontenit încât mireasa abia are timp să se ivească și se retrage ca să apară iar. Mireasa - el sfârșind gloanțele - apare, își face dansul. Țiganul fericit. - Baragladină! Arde pușca să
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
Ne putem întîlni în pauză?" Ne-am întîlnit și am decis să ne asociem. Am lucrat împreună tot anul următor. Ne-am dus la lansări de carte, la interviuri. Așa se face că am început să fotografiez scriitorii. Ai fost întotdeauna liber-profesionistă? În general, în SUA, fotografii sînt liber-profesioniști, chiar dacă au angajamente de lungă durată. Chiar dacă ești fotograful en titre al unei reviste, tot liber-profesionist ești. M-am trezit că fotografiez scriitori, iar cîte unul spunea: "Aș vrea să folosesc fotografia
Nancy Crampton Fotografii nu sînt narcisiști by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/8389_a_9714]
-
Leica. Eu n-aveam lumini, n-aveam un studio.... Iar dacă aș fi avut un studio, probabil că majoritatea scriitorilor pe care i-am fotografiat n-ar fi venit să-mi pozeze acolo. Tehnica Îți developai singură fotografiile? Aici intervine întotdeauna și factorul timp. De obicei, fotografiile trebuie livrate imediat. Așa încît da, le developam chiar eu, ca să le pot expedia cît mai repede. Dar acum cum faci? Le trimiți unui laborator din oraș? Atunci cînd nu trebuie livrate pe loc
Nancy Crampton Fotografii nu sînt narcisiști by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/8389_a_9714]
-
bine să știu cîte ceva despre cel pe care-l fotografiez. Dar de multe ori trebuie să faci fotografiile cu circa șase luni înainte de a apărea cartea, ca să poată fi publicate pe copertă, trimise revistelor literare etc. Așa că nu e întotdeauna posibil să citesc cartea înainte. Totuși, mă documentez cît pot. De pildă, am decis să-l fotografiez pe Philip Roth pe un drum de țară. A acceptat. Dar după al treilea sau al patrulea drum, a exclamat, ușor agasat: "Nancy
Nancy Crampton Fotografii nu sînt narcisiști by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/8389_a_9714]