4,649 matches
-
armele care puteau să-i atace de la distanță, i-au împuținat pe adversarii mai slabi. Prima linie era la pământ, nimicită, învinsă. Începu bătălia din linia a doua. Rezervele de barbari înaintau și erau atinse de valuri de săgeți ce întunecau cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați care înaintau. Țipete răgușite de durere, blesteme, țipetele stridente ale răniților disperați, groaza muribunzilor, a linneenilor osândiți și răpuși brusc ajungeau la urechile celor din mica navă învingătoare. Apărătorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur. 16. Cînd s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborît la marginea mării. 17. S-au suit într-o corabie, și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. 18. Sufla un vînt puternic și marea era întărîtată. 19. După ce au vîslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblînd pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
tabără. Victor nu primi nici un telefon. Sună el, în cele din urmă, și-i răs punse o mătușă. Fata era de mult în oraș, iar acum plecase la cinema. Băiatul nu mai suporta de-atunci serile. Cum începea să se-ntunece mergea la fereas tră, lipea frun tea de geam și privea amurgul galben de iarnă până îl sufoca nefericirea. Ieșea atunci și rătăcea prin cartiere necunoscute. Ajun gea uneori atât de departe, și casele erau atât de stranii - orna mente
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în pliculețele lor verde-ntu necat. Când m-am ridicat de la masă mi-am dat seama, fără să-mi vină să cred, că mergeam pe două cărări. Căci în Irlanda Irish coffee e mai mult whiskey decât cafea. Așa că, pe măsură ce se-ntuneca și localitățile alu necau pe lângă noi, starea mea de confuzie creștea tot mai mult. Am trecut granița (pur imaginară) spre Irlanda republicană și ne-am afundat printre colinele ei către Annaghmakerrig. Se lăsase noaptea. Șoferul nu era nici el cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ca focul, puneau câteva dungi de-a lungul încăperii. „Numai eu știu de camera asta“, a spus Jean. „De-acum știi și tu, dar să nu mai afle nimeni...“ Am rămas cel puțin jumătate de oră în acea odaie mirosind întunecat a lemn proaspăt. M-am ghemuit pe patul cu cear șafuri tăiate de vechime. Aici voisem să ajung din totdeauna. Când am coborât era noapte și Jean plecase. Nu l-am mai văzut niciodată. Câțiva ani buni, apoi, aproape în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
vântul iubirii“, „inima zorilor“, „parfu mul zăpezii“, „roua misterului“ etc. Și pe ele tot Sincu le ticluise. Ne-ntre bam uneori cât de relevant era dacă un copil alegea „vân tul iubirii“ în loc de „inima zorilor“, dar presti giul maestrului ne-ntuneca până la urmă dreapta judecată... În fine, pierdeam ore-n șir înregistrân du-i la microfon pe aceiași copilași martiri care tre buiau să recite, la prima vedere, o poezie, de obicei tot pe cea cu mamița mare și pisica. Dacă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lumină, că toate celelalte trupuri din micul golf căpă tau culoarea cenușie-a cadavrelor. Sânii ei, observai imediat, erau singurii demni de acest nume: cele lalte femei aveau pe piept mamele sau pur și simplu țâțe. Fundul ei, cu zona-ntunecată dintre coapse, își arăta din timp în timp, leneș și premeditat, steluța cafenie și structura cealaltă, franjurată complex, asemenea cărniței ce iese dintre valvele unei scoici de mare. Când se-ntindea pe spate, smocul de liță de aur, deasupra păsăricii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fuseseră făcute amare. 12. Al patrulea înger a sunat din trîmbiță. Și a fost lovită a treia parte din soare, și a treia parte din lună, și a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-și piardă a treia parte din lumina ei, și noaptea de asemenea. 13. M-am uitat, și am auzit un vultur, care zbura prin mijlocul cerului, și zicea cu glas tare: "Vai, vai, vai de locuitorii pămîntului, din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
văzut o stea care căzuse din cer pe pămînt. I s-a dat cheia fîntînii Adîncului, 2. și a deschis fîntîna Adîncului. Din fîntînă s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fîntînii. 3. Din fum au ieșit niște lăcuste pe pămînt și li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pămîntului. 4. Li s-a zis să nu vatăme iarba pămîntului, nici vreo verdeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
cum îl maimuțărea în șoaptă la telefon, vorbind cu Karsh, Daniel o dăduse afară. Ea alergase la fratele ei, căutând sprijin. Dar când Mark, care-i era fidel, începuse să-l vorbească de rău pe Daniel, făcând aluzie la secrete întunecate din trecut, Karin se întorsese împotriva lui cu atâta brutalitate, încât nu-și mai vorbiseră săptămâni întregi. Acum, vocea lui Daniel o reconforta - era mai bună decât trecutul ei. El spusese întotdeauna asta, iar viața îi oferise acum o încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ploaia a tatălui lor, din vremea când pilota avionul său de stropit recolta. Mark clătină din cap. —Ei, de unde Dumnezeu știi asta? Ți-a spus Bonnie? Rupp? Și lor li se pare ciudat cât de mult semeni cu Karin. Se întunecă la față. Îl văzu cum se gândește: Ar fi trebuit să vină până acum. Ăștia nu-i spun unde sunt. Dar era prea suspicios ca să exprime gândul cu voce tare. Ce sens mai aveau legăturile, dacă el le refuza? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Deschise sertarul plin cu fotografii disparate, dintre care câteva zeci erau cu ei doi. Îi arătă raftul cu reviste, cu trei numere noi din Truckin’ Magazine. Cu toată etalarea asta, ochii lui căzură pe posterul cel nou. Chipul i se întunecă. —Aveam altă poză acolo. Karin gemu. —Bine. Dă-mi voie să-ți explic. Asta nu-i a mea. Eu nu m-aș atinge de o chestie care arată în halul ăsta. Asta-i caroseria cea mai nasoală pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o asemenea metodă dacă n-ar avea nici o șansă să fie eficientă. Profesioniștii care strâng rândurile. Dar ea îi poate forța mâna. Ați fi făcut recomandarea asta dacă doctorul Weber nu ne-ar fi făcut o vizită? Zâmbetul lui se întunecă. Îi susțin recomandarea fără să clipesc. —Bine, dar terapie comportamentală pentru o leziune? E ca și cum ai încerca să convingi pe cineva că nu a orbit. —O persoană care a orbit recent poate fi ajutată să se adapteze la orbire. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era în beznă. Niciodată nu-și dorise mai mult să afle. Ce anume să afle nu putea spune. De ce se întorsese? Era un răspuns pe care toamna promitea să i-l dea. Se plimba încă fără țintă când strada se întunecă. Îi luă fix patru secunde ca să se gândească: pană de curent. Agitația vijeliilor și ambulanțelor îl copleși. Privi în sus: cerul era cufundat în stele. Uitase cât de multe puteau fi. Valuri întregi, revărsându-se nestăvilit. Uitase cât de somptuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
putut scrie...? Nu, e o nebunie. Ea e ca tine. Realistă până-n pânzele albe. Se ridicară și se uitară cum freamătul undițelor lor descrește până la nemișcare. Lui Weber i se îngustă câmpul vizual, hipnotizat de momeală. Aerul din jur se întunecă la fel ca lacul. Privi în sus, la plafonul de nori ca niște vinete tăvălite prin făină. Abia atunci simți stropii de ploaie. —Mda, confirmă Mark. Furtuni. Am văzut pe canalul Meteo că o să vină. —Ai văzut chestia asta? Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar dac-ar ști lumea, câmpul ăsta ar fi înțesat de amatori de cocori. Cât credeți că mai avem? întreabă ea. Doamne, ce-i așa de rău în noi? Dumneavoastră sunteți expertul. Ce avem în creiere care nu...? Cerul e întunecat acum, așa că nu vede ce-i arată ea. Sunt zăvorâți fiecare în propriile lor posturi de observație, privind la o noapte inimaginabil de lungă. Ea vorbește tare, de parcă deja totul ar fi doar o amintire. — Țin minte prima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la-ndemână din nedoritele lor depărtări. În valea exilului plin de contraste ne trezim adesea în golurile ei; să fii egal cu tine, nu ntotdeauna vrei pe ale vieții valuri de-atâtea ori nefaste. Atunci când, mai ales, adâncul ni se-ntunecă furtunile sunt gata să-si facă de cap și dacă ispitele-n trup nu mai încap picioarele și pe loc plat alunecă. Orice cădere, știu, duce-n necunoscut, acolo unde nu i decât sminteală; intemperiile și ele-s o răscoală
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de viață, aducător de apă. Se fac slujbe în câmpul uscat, rugăciunile au tainele lor, seceta seceră-n adânc și-n lat firul oricărui izvor. Tot preotul satului spune că pe jeratic seceta crapă, și iată-n prânz cerul se-ntunecă, și norii curg râuri de apă. Fulgere, tunete, grindini năprasnice dărâmă copaci și gospodării, furtunile bat din harapnice păcatele ce ne-ngroapă de vii. Pământul ca piatra, nu poate bea apa, care se învârte în valuri, la vale, trăgând sub
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
repede și la vedere, prietenia, ce putere! Mă proteja de-orice pustiu. Un rău ce-ncurcă inocența și-n viața omului apare când lenea și cu somnolența - s un trai fără piper și sare. Sunt nori care pătează cerul, ne-ntunecă în mod perfid și ușa vieții ne-o închid ca florilor, spre iarnă, gerul. Umblam prin gânduri și în vis; în simțuri soare, și ce bine-i în spații de candoare pline când parcă ești în Paradis În țara-n
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Timpul de-acum mărșăluind prin același coșmar, fără busolă, oxigen, calendar suntem prea departe de drum. Credință puțină, speranțe deșarte, iubirea sub tălpile urii; s-aud furtuni bătând de departe, prin brazii și ulmii pădurii. Când legea alunecă, ziua se-ntunecă, jivinele ies la vedere; cine se-ncumetă a spune că nu-i negru chipul acestei ere?!. Cineva, anume a deschis cutia Pandorei; când ura macină lumea, suntem la marginea orei. Hoții, cu toții, nu se mai satură: de furat, de vândut
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cum trebue și că ai mers la medic și că moașa te vede regulat. Întâi de toate, dă-mi voie să-ți reamintesc, așa sunt bătrânii, pisălogi, că sarcina nu este o boală. Nu lăsa vechea ta hipochondrie să-ți întunece aceste zile minunate, unice în viața ta. Încearcă să nu te mai gândești la fiecare simptom, la fiecare durere pe care o simți, să nu-ți mai faci atâtea și atâtea gânduri negre, corpul tău e puternic și știe ce
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
ca să-ți umple măruntaiele cu seva cenușie a groazei și să-ți crape buzele de gustul rău și stătut al amărăciunii. Da, și există atîta timp, chiar și-n Brooklyn exista destul timp, un timp ciudat, un timp atît de Întunecat și de nepătruns, un timp cu milioane de chipuri Întunecate, ce curge pe lîngă tine ca un rîu, chiar și În abisurile subterane ale Brooklyn-ului exista destul timp, dar cînd Încerci să-i povestești gazdei simți că nu poți, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu face nimic, zise el. Nu se mișcă, nu face nimic. Atunci fata de lîngă el, care-l ținuse tot timpul de braț, o evreică micuță, cu păr roșu, cu trăsături anemice și cu un nas enorm, care parcă-i Întuneca toată fața, Îl trase de mînecă cu un gest nervos, aproape-brutal și șopti: — Hai să, mergem! Hai să plecăm de aici! Vai de mine! Tremur toată! Vai de mine! Ia te uită cum mai tremur! șopti ea ridicînd mîna care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Începu să privească repede În preajmă spre stînga și spre dreapta, arătîndu-și dinții albi, strălucitori și subțiri. Fața slabă a negresei, inițial de un arămiu deschis, era mînjită de fard și pudră, așa Încît acum arăta oribil, căpătase o nuanță Întunecată de un galben roșiatic; Își vopsise genele negre cu o substanță grasă, care le făcea să stea țepene ca niște spițe unsuroase În jurul ochilor mari și negri, iar părul ondulat era dat cu aceeași pomadă. Purta o rochie roșie, pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
plaiurile și apele pămîntului veșnic și revarsă balsamul binecuvîntat al mîntuirii tale peste toți cei necăjiți de pe pămînt și peste toată mînia, durerea și nebunia din viața noastră. Încet și blînd, pecetluiește porțile amintirilor noastre, răpește-ne din viața noastră, Întunecă imaginea iubirilor pierdute, a zilelor pierdute, a vechilor noastre visuri; lecuiește-ne, Vrăjitor atotputernic! Ah, ce blînd, ce blînd aleargă pe tot cuprinsul țării armăsarii cei mari și negri ai Somnului. Valurile Somnului se leagănă În inimile oamenilor, curg ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]