5,591 matches
-
de mâna sa: Această cutie ar fi fost pentru Prințul Regent, dacă s-ar fi purtat mai bine cu mine»”1. Deși În exil voluntar la Calais, Brummell nu Încetează să atragă, precum un magnet, protipendada saloanelor Londrei. Modestul oraș Învăluit În cețuri se transformă rapid În loc de pelerinaj al Eleganților. Se perindă timp de câțiva ani prin locuința gloriosului de odinioară, cu aceeași neobosită admirație, ducii de Wellington, de Rutland, de Richmond, de Beaufort, lorzii Sefton, Jersey, Willoughby d’Eresby, Craven
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mare valoare estetică, succesul său În epocă e de nestăvilit. Contribuie, fără doar și poate, la aceasta și stilul dandy-ului Eugène Sue, care se distinge printr-un bun-gust aparte, dar și printr-un dar al sfidării, cuceritor până la urmă. Învăluit În delicatul parfum al cameliei prinse la butonieră, cu hainele satinate, mănușile crem și inelele sofisticate, Sue Își impresionează prietenii și prin fastul excentric al apartamentului său, Îmbibat În arome exotice și În efluvii de opium. La prima vedere, nici o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ani ai săi; căci expresia aceasta nu stă la cheremul ridurilor, iar un bărbat distins mai ales prin fizionomie se degradează mult mai puțin decât ceilalți. De altfel, Înfățișarea Îi era susținută, ba chiar sporită prin spirit. Nu degeaba Îl Învăluia o rază divină. Ar fi oare drept să Îi negăm spiritul din simplul motiv că nu se prea dedica lucrurilor Îndeobște atribuite inteligenței? Era, În felul său, un mare artist; doar că arta sa nu putea fi clasificată și nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tainic creion Îmi sporesc frumusețea... Radu Stanca Fără a avea complexitatea inextricabilă a Crailor de Curtea-Veche, povestirea Remember, adevărată artă poetică, reprezintă punctul cel mai de sus al esteticii mateine. Plasată Într-un cadrul cosmopolit (Berlinul Începutului de veac), acțiunea, Învăluită Într-o atmosferă occidentală, cu aluzii livrești și mondene, se leagă de cele mai subtile aspecte ale decadentismului european. Prin accentul pur existențial aplicat sferei esteticului, „decadentul” trăiește nemijlocit expresia artistică râvnită. Spre aceeași concluzie converge și panegiricul de o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
poetic, fiindcă Abstrus și Noremaion (ca „ținut imponderabil”) sunt termeni toponimici dar, mai important, sunt două tărâmuri inevitabil complementare. Poeta reușește să privească „prin inima copilăriei” (norii sunt chiar „ochi ai bucuriei”) și, în același timp, să convoace „părinți sfătoși”, învăluind himericu-i ținut cu „o lumină sperioasă”. Convinsă că blândețea stăpânește lumea, încearcă mântuirea prin confesiune. Luciditatea prezidează, însă, fără eclipse, actul poetic, aparent ascetic, aspirând spre lecția spirituală. D. face în contextul generației sale o figură aparte, cultivând un optzecism
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
decât salvarea unei mici părți a populației. Terenul (spațiul) devenise vacant, iar slavii au exploatat situația. Cât privește lunga tăcere ce domnește asupra românilor din nordul Dunării, până în secolul al XII-lea, aceasta nu este mai neobișnuită decât cea care învăluie originile poporului albanez, altă supraviețuire etnică preslavă în sud-estul Europei, ce se manifestă în Illyricum occidental, începând din secolul al XI-lea, în spatele orașului Dyrrachium. Supraviețuirea unei serii de insule obscure "valahe" (grec. Blachi, germ. Walchen) în întreg bazinul dunărean
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în afara zonei stăpânite nemijlocit de mongoli. Aceste operațiuni (acțiuni) urmăreau substituirea voievozilor locali de la conducerea formațiunilor politice românești, închegate în nord-vestul Moldovei. Împrejurările în care Dragoș a fost instaurat ca voievod în această zonă rămân în cea mai mare parte învăluite în mister (necunoscute). Este cert că venirea lui de peste munți, din regatul Ungariei, n-a fost întâmplătoare și este exclus ca aceasta să fi avut loc în urma unei expediții vânătorești, cf. legendei. Gratificațiile acordate de regele Ludovic unor nobili maramureșeni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cotidian le va găsi sensuri nebănuite, prilej de celebrare a descoperirii. Subiectivitatea, deloc fragilă, conferă, în mod voit, textului un ton aspru sau revendicativ. Realitatea este asumată și dezvăluită în formele în care poetul însuși își analizează viața, schemă seriozității învăluite în ironie sau satiră fiind amprenta personală a scriiturii. Cu aceeași implicare și asumare a concretului că și în poezie, C. scrie și eseurile prezentate la Național Public Radio, în emisiunea „All things considered”, și publicate în câteva volume: A
CODRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286317_a_287646]
-
mascată „corupțiile fonice” ale versului, punctele vulnerabile, monotoniile sintactice. Tonul nu e precizat și, după mai multe pagini, nu se poate ghici ușor concluzia autorului. G. Călinescu vorbea de caracterul obsecvios al acestei critici, de perfidia cu care exegetul își învăluie victima. E, firește, și plăcerea de a demonta mecanismul unei cărți rău construite, dar seriozitatea pusă în această expertiză complicată ține, înainte de orice, de neîncrederea în eficiența criticii-oracol, în argumentele de autoritate. Se naște întrebarea, firească, dacă atâta strategie este
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
referințele și asociativitatea în cea mai gravă dimensiune a scrisului/trăitului la acest autor: reevaluarea atașamentelor ideologice ale anilor ’50. Bunăoară, unele pagini din Logica evocă rictusul final din prozele lui Milan Kundera, iar bonomia tolerant-subtextuală în care spiritul dilematic învăluie totul, inclusiv cele mai atroce mârșăvii ale istoriei, nu pedeapsa, ci depășirea prin relativizare a vinovăției o urmărește: „bine, e în ordine, nici un om serios nu poate lua totul în tragic, nu toți legionarii au fost bestii și martiri, nu
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
din Dobrogea. A fost medic la Sfântu Gheorghe (județul Tulcea), Buftea, Fierbinți și Slănic (în județul Prahova), și a murit, probabil la Slănic, îngrijind, pe timp de război, bolnavii de tifos. C. a avut o existență frământată, aventuroasă și totuși învăluită de discreție. Prin convingeri și profesie s-a îndreptat cu o generozitate de misionar spre oamenii săraci, bolnavi, abrutizați, avântându-se chiar în utopice proiecte de reformare a vieții unor colectivități. În scrierile sale, fidele reprezentări ale mozaicului de întâmplări
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
halou în jurul unui personaj viabil. În celelalte proze, autorul alunecă spre artificial, senzațional și fantasmagoric, înspre relatarea fără relief a faptului oarecare. Excepție ar face Iorgu Halițki, încercare de portretizare a unui nebun, părând să sugereze misterul ușor supranatural ce învăluie uneori pe acești bolnavi. Traducerile din Tolstoi, Zola, Daudet au cunoscut mai multe ediții în prima jumătate a secolului. O povestire a lui B., în versiune germană, a apărut în volumul Rumänische Erzählungen (1907). SCRIERI: Primele cânturi, Budapesta, 1906; Popasuri
BARSEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
seara, frumoasă poveste (1981), aceeași tehnică a „acuarelei” combină abil nuanțele, lirismul confesiv fiind marcat de o „cuminte melancolie”. În Armura solară (1983), peisajul e mirific, lumina îl face strălucitor sau îi relevă transparența. Se regăsește aici „eșarfa melancoliei” care învăluie elegia subtil ticluită. Totodată, un segment important al scrisului lui B. este poezia erotică. În Lecția de melancolie (1987), elegia nu mai este menționată în titluri, însă rezonanța ei persistă, căpătând accente bacoviene. În Semințe eterne (1990), evocării elegiace a
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
a universului” (M. Petroveanu). Sugestiile de legendă și mit nordic induc sentimentul unei istorii fabuloase și al unui spațiu exotic/ utopic. În erotica din Brume, ființa iubită e reprezentată ca o himerică apariție în spațiul cast al unui Eden montan, învăluit în lumina Septentrionului. Rareori pur descriptive, pastelurile sunt în genere sublimări muzicale de stări afective, în registrul unui imaginar atras de constelația simbolică a muntelui (un fel de centru paradisiac al universului). Formula definitorie pentru prima etapă lirică rămâne aceea
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
și moderni -, ci și-au dobândit notorietatea datorită simplului fapt al trecerii timpului. Întâmplarea cea mare (1984) aduce, odată cu un plus de metaforizare a discursului liric, un sentiment de oboseală existențială; versurile sunt pătrunse de o melancolie discretă, trecerea anilor învăluind totul în ceața amintirilor: „încă o zi încă o rază prin vidul de sticlă / până la tâmplă / ostenită lumină ce-mi spui / ia-ți viața în spate și umblă / calc peste prag încă o dată / ce contează încotro / cât încă se-ntâmplă
BERCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285704_a_287033]
-
Cel mai adesea, însă, cadrul e stăpânit de o „tristețe mută”. Prin pudoarea indicibilă a simțămintelor, prin complicațiile sufletești, inhibitorii, ale personajului narator, nuvela După douăzeci de ani consună cu Adela, romanul lui G. Ibrăileanu. O adiere de lirism nostalgic învăluie evocarea unei iubiri eterice. O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care se ofilește în orășelul-port unde numai pentru dânsa nu se întâmplă nimic. În pătimirile ei, declanșate de farsa crudă a unor răutăcioși, se ivește, în
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
această scriere, aceea a unui personaj dramatic, marcat lăuntric de o chinuitoare contradicție între firea sa (de om modest, timid, retras) și comportarea impusă de obligațiile de suveran. Discipolă fidelă a lui Chateaubriand, scriitoarea tinde de multe ori să-și învăluie personajele într-o aureolă romantică. Este și cazul eroului titular din Destinul lordului Thomson of Cardington (1932). Prin acumularea detaliilor sugestive, realizată cu un adânc simț al nuanțelor, atașatul militar al Marii Britanii la București se profilează ca o figură de
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
scrierile apocrife, care oferă cercetătorilor o nouă viziune asupra mentalității religioase de-a lungul timpului. De asemenea, aceste scrieri nu sunt o colecție separată, diferită de canonul lucrărilor religioase, ci prezintă doar un alt punct de vedere asupra unor timpuri învăluite în mister. Cu toate că de-a lungul timpului au fost numite fie „apocrife", „pseudo epigrafe", „literatura extra canonica" sau „literatura inter-testamentară" și chiar dacă Biserică nu le-a acceptat în întregime, toate aceste scrieri ne oferă informații prețioase asupra perioadei între încheierea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
apropiat de eșafod și au muiat batistele în sângele sau, din cauza superstiției conform căreia sângele unui rege picurat pe răni deschise poate vindeca boli, pentru că este de esență divină. Desigur, cu ocazia acestui eveniment au apărut o serie de povești învăluite în aură misterioasă a superstițiilor. Aceste superstiții le putem încadra în zona apocrifelor orale. Deoarece nu sunt mituri, ci zvonuri formulate de către persoane mai puțin educate, adesea analfabete, nu pot fu considerate povești. Conform Dicționarului Limbii Române, substantivul "poveste" are
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
piciorului, punctul dintre sprâncene sau chiar întregul corp pentru transmiterea energiei curative. În China, cei care practicau artele marțiale foloseau uneori această tehnică pentru a da o „lovitură energetică” în punctele vulnerabile din corpurile oponenților lor sau pentru a se învălui într-un scut protector de energie pentru a respinge loviturile similare îndreptate către ei. Manevrarea energiei cu „mintea de Apă” a voinței Aspectul postnatal al spiritului care ne controlează viața de zi cu zi este cunoscut în practica taoistă sub
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
că taoismul și budismul se aseamănă. Dacă nu vei înțelege acest lucru și vei căuta răspunsul în altă parte, te vei pierde pe drumuri ocolite și îți vei irosi viața imaginându-ți în van. Spre finalul acestei perioade, secretul care învăluia odinioară arta qi gong a început să se risipească, aceasta devenind disponibil oricărei persoane care dorea să o învețe și să practice. Din păcate, acest lucru a provocat abuzuri ocazionale, cel mai șocant exemplu fiind așa-numita „Rebeliune a Boxerilor
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
și claritatea radiantă a spiritului. Atunci când este conservată și amplificată prin practică, energia primordială are o calitate radiantă intensă, care se distribuie în întregul sistem, inundând fiecare organ, țesut și celulă cu aura protectoare a câmpului său de forță și învăluind tot corpul într-un scut luminos de energie ce îl protejează împotriva invaziilor energiilor aberante din mediu și a câmpurilor electromagnetice nocive și anihilează influențele negative ale spiritelor răuvoitoare, ale intențiilor rele și ale forțelor demonice. Ultimul beneficiu menționat, cunoscut
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
se afla, de fapt, într-o paranteză fulgurantă între război și pace. Era deja aproape imposibil să părăsești casa. Pământul se legăna, țiglele, șir după șir, alunecau de pe acoperiș și se sfărâmau cu un trosnet sec pe trepte. Zgomotul exploziilor învăluia gesturile și vorbele, asurzindu-le. Charlotte a reușit în cele din urmă să-i împingă pe copii afară, a ieșit și ea, ducând un cufăr mare, care îi atârna greu de braț. Clădirile din față nu mai aveau geamuri. O
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe care nu l-am văzut niciodată, de ce lumina ei și vântul ei îmi par mai vii decât zilele vieții mele reale? De ce balconul tău nu mai plutește în aerul vioriu al serii, deasupra stepei? Transparența de vis care o învăluia s-a sfărâmat într-o retortă de alchimist. Și cioburile ei de sticlă scrâșnesc și ne împiedică să vorbim ca altădată... Și amintirile tale, pe care acum le cunosc pe de rost, nu sunt oare o colivie care te ține
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și, mai presus de toate, goliciunea feminină, aș fi știut să reconstitui elasticitatea unui sân sub degetele mele și suplețea unui șold. Nu, cele trei cochete îmi erau inaccesibile cu totul altfel... Când am vrut să evoc timpul care le învăluia, memoria mea s-a supus imediat. Îmi aminteam de Blériot, care, pe atunci, traversa Marea Mânecii cu monoplanul lui, de Picasso, care picta Domnișoarele din Avignon... Cacofonia evenimentelor istorice a răsunat în capul meu. Dar cele trei femei rămâneau nemișcate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]