2,919 matches
-
era. ― Altceva? am Întrebat plină de nervi. ― Doar câteva răni superficiale pe față. Nimic grav. Desigur. ― Vreau o oglindă, am spus rece. ― Mai târziu, zâmbi ea În timp ce eu Îi aruncam o altă privire otrăvită. Îmi era mai ușor să o Învinuiesc pe ea pentru situația deplorabilă În care mă aflam. Mi am acoperit fața cu plapuma În timp ce asistenta plecă să cheme doctorul. Nu aveam de gând să stau În spital! mi-am urlat În gând. Doctorul a venit imediat. I-aș
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
dar nu prea pot să-mi revin azi. Am senzația că va dura foarte mult până voi zâmbi din nou. ― Oh, haide Alisia! Asta e cam melodramatic, chiar și pentru tine! ― Situația În sine e dramatică, așa că nu mă poți Învinui. ― Nu este! Ar trebui să fii recunoscătoare! Am făcut ochii mari. Nu Înțelegeam la ce se referea. ― Ai fi putut fi moartă, clarifică ea. Chiar acum. ― Termină! am țipat, conștientă Însă că avea dreptate. Chiar nu-mi place propoziția asta
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o fac mai devreme, dar ultimul lucru la care mi-a stat gândul În Franța a fost să-mi verific mail-ul. ― Înțeleg. Damian mă apucă strâns de mână. ― Și eu am Înțeles multe lucruri. Îmi pare rău că te-am Învinuit pentru sărutul acela. Și Îmi pare rău că m-am purtat așa. Am venit În seara asta să te văd pentru că știam că e ultima mea șansă să-ți spun asta. N-am reușit să rostesc niciun cuvânt. El Îmi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mânie rece și bruscă. Vorbi acum repede, gâfâind: — L-aș fi putut ierta dacă s-ar fi îndrăgostit nebunește de o femeie și ar fi fugit cu ea. Mi s-ar fi părut un lucru firesc. Nu l-aș fi învinuit prea mult pentru așa ceva. Aș fi socotit că a fost dus în ispită. Bărbații sunt atât de slabi și femeile atât de lipsite de scrupule! Dar asta e cu totul altceva. Îl urăsc. Acum nu-l mai pot ierta niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un amănunt pe care nu mi-l spusese până atunci. Acum discuta ce ar fi trebuit să spună în loc de ceea ce spusese de fapt. Pe urmă se văicărea cât de orb a fost. Regreta că a făcut cutare lucru și se învinuia pentru că a uitat să facă altul. Se făcuse târziu și acum eram și eu la fel de istovit ca și el. Și acum ce ai de gând să faci? l-am întrebat în cele din urmă. Ce aș putea să fac? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ființa ei proprie. Iubirea mea (din cauza obstacolului ivit în cale prin divorț) îmi cerea acest nevinovat compromis. Și cu toate acestea, în plină dragoste, sforile nevăzute ne traseră în fața a două morminte proaspăt deschise. Nu-mi pasă dacă voi fi învinuit de moartea Mihaelei. Recunosc că eu am împins-o să facă supremul gest. Am dezagregat-o mai întîi cu abilitățile născocite de inteligență (iar când mi-am dat seama că o iubesc), cu puterea dizolvantă a iubirii. Dar asta m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acum discutăm și la un rezultat nu ajungem; eu îți spun că sunt pe moarte și tu spui că este o nimica toată; tu-ți iei responsabilitatea fără să fii atent, fără să judeci, fără să mă urmărești. De ce te învinuiești că mi-ai scrijelit tulpina? Spune dacă-i așa, atunci se schimbă situația, dar eu nu cred că tocmai tu ai făcut așa ceva. -Poate că ai dreptate fagule, în tot ce spui, dar nu înțeleg despre ce este vorba. Te
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
clienți, acum și-au dat seama care sunt urmările consumului de tărie și de aceea nu mai vin la tine. -Dacă înțeleg bine, nu-mi ești bun vecin și concurent loial, aș putea spune că-mi ești dușman. -Nu mă învinui de pomană; îți repet oamenii au înțeles că nu mai trebuie să bea tărie și au schimbat cărările. -Vecine, știi în ce sticle și în ce soluție mă agit în momentul de față? a întrebat din ce în ce mai supărat Alcoolul. -Sigur că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
scenă, să-i calmeze, să-i roage să aibă răbdare, fiindcă, vor vedea, Hippolit va fi pedepsit pentru acest sacrilegiu. Totuși, nimic n-a potolit ura conservatorilor. La șaptezeci de ani, lui Euripide i s-a intentat un proces, fiind învinuit de impietate. Până la urmă, a fost achitat, însă primirea ostilă de care a avut parte următoarea sa tragedie l-a silit să priceapă că era mai bine să părăsească Atena. Platon, încercînd să-l apere pe Socrate, n-a putut
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a silit să priceapă că era mai bine să părăsească Atena. Platon, încercînd să-l apere pe Socrate, n-a putut-o face din pricina urletelor gloatei. Fidias a trebuit să plece din Atena după un scandal în care a fost învinuit că și-a însușit o parte din aurul și din fildeșul destinate statuii criselefantine a Athenei. Mitologia dezvăluie și ea zone mai puțin olimpiene ale sufletului grec. Adonis s-a născut dintr-un incest. Ajax a necinstit-o pe Cassandra
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
clar la Delfi? Preoții lui Apolo, zeul luminii și, ca atare, și al clarității au contribuit, poate, cel mai mult la desăvârșirea artei ambiguității prin felul cum au căutat să potrivească prezicerile oracolului încît, ulterior, nimeni să nu-i poată învinui de eroare. Cresus, regele Lidiei, a vrut să afle, înainte de a-l înfrunta pe Cirus, dacă era bine sau nu să se bată cu perșii. Oracolul i-a răspuns că, dacă va traversa cu trupele sale râul Halys, va distruge
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pleacă mai devreme de-acasă, dar intervin, pe drum, ambuteiaje și tot nu scapă de coșmar... Ascultîndu-i, mă gândesc la obiceiurile noastre balcanice care nu sunt chiar așa de rele. Am scris un articol în care mi-am permis să învinuiesc complicitățile Occidentului cu Rusia sovietică, după război. Peste câteva zile, mi s-a transmis prin G. B. rugămintea de a scrie altceva, pe altă temă. Am aflat cu această ocazie că articolele mai delicate sunt citite de întreg staff-ul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înainte și saliva o mușcătură lor se face un lanț care te leagă de glezne, picioarele tale se corodează, mușcăturile șopârlelor-tegu-negre îți rup din vederea ageră, cozile lor îți biciuiesc cu piei ude spinarea, e o zi grea. nu poți învinui pe nimeni, când mergi cu sufletul desculț printre alte vietăți poți fi mușcat, sinceritatea ta te purifică, dar te și rănește. șase în al doilea loc: dacă te uiți cu atenție la bucata aceasta de carne fragedă vezi că nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Din orice întîmplare, din orice lectură, găsesc prilejul să scot o interpretare funebră. Nici o bucurie nu rămâne nealterată de gândul destrămării fatale. Pe toți cei care reușesc să-și găsească un adevăr de viață la mijloc, fără mari oscilații, îi învinuiesc de lipsă de sensibilitate. Entuziasmele mele se darmă imediat, n-am perseverență în nici o hotărâre și, orice plan aș alcătui, am netă prezența timpului care se scurge fără pic de răgaz și deci e ridicol să-l întrebuințez, oricât de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
A fost o situație penibilă, atât pentru Hideyoshi, cât și pentru Kanbei. Dar înțeleptul Hanbei a rezistat ordinelor mele și nu a ucis copilul. De fapt, când am auzit cum trataseși problema, am fost ușurat. Cum aș putea să te învinuiesc? Vina e a mea. Iată-mă, nu m-am purtat deloc bine. Nobunaga nu înclină capul, nici nu se aplecă până la pământ, dar arăta de parcă ar fi vrut să schimbe cât mai repede subiectul. Hanbei, însă, nu se mulțumi atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În timp ce-i era spălată spinarea, Mitsuhide lăsă capul în piept, mulțumit și tăcut. Reflecta profund la devotamentul lui Toshimitsu pentru el, apoi la relația dintre sine însuși și Nobunaga. „Ah, m-am înșelat,“ își spuse. În adâncul inimii, Mitsuhide se învinuia. Ce anume îl nemulțumea, făcându-l atât de nefericit? Fără îndoială, Nobunaga era un stăpân bun, dar oare propria lui loialitate era egală cu acelea a bătrânului vasal care-i spăla acum spatele? Ce rușine. Toshimitsu părea că îi spală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu vom protesta cu nemulțumire contra Seniorului Nobunaga, fără cauză. Am avut mare grijă ca, de data asta, să-ncercăm să înțelegem motivele Seniorului Nobunaga, atât în privința împrejurărilor concedierii Seniorului Mitsuhide, cât și referitor la motivul pentru care a fost învinuit. Situația e peste măsură de ciudată. Dengo avea gâtul atât de uscat, încât nu mai putu continua. Yomoda Masataka îi veni în ajutor, continuând povestirea: — Am încercat chiar să ne găsim ușurarea speculând că ar fi existat vreun motiv politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Al șaselea raport fu la fel. Katsuie nu mai avea energie să se înfurie și, dacă nu s-ar fi aflat pe câmpul de luptă, ar fi izbucnit în plâns. În schimb, nu făcut decât să se cufunde în amărăciune, învinuindu-se, cu regret, pentru iubirea orabă pe care i-o purtase lui Genba până atunci. — Eu sunt cel care a greșit, se tânguia el. Pe câmpul de luptă - unde orice om trebuie să acționeze în strictă conformitate cu disciplina militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Iar acum, era pe punctul de a pierde o ocazie enormă și irepetabilă, de care depindea soarta întregului clan Shibata. Când îi cuprinseră aceste gânduri, Katsuie se afundă și mai adânc într-o mare de remușcări pentru care nu putea învinui pe nimeni. Yaso mai avea ceva de raportat: cuvintele rostite efectiv de Genba. Ca răspuns la sfatul lui Yaso, Genba râsese și chiar își ridiculizase unchiul: — Demult, când oamenii rosteau numele Seniorului Katsuie, îl numeau Demonul Shibata și spuneau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
satisfacție. Este cert, însă, că Nobuo nu se gândise cum avea să se întoarcă împotriva lui acest plan. În ceea ce privește fluxurile și refluxurile valurilor violente ale epocii, Nobuo nu poate fi decât un prostănac de neiertat. Nimeni nu l-ar fi învinuit, dacă rămânea pe margine. El, însă, venise drept în centru, fusese făcut de alții o unealtă a războiului și provocase moartea multor oameni sub stindardele lui. Când s-au aflat faptele, cel mai surprins dintre toți a fost Ieyasu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
durere. Ea mi-o calmează. Sunt fericit? Nu sunt sigur. Cu siguranță, însă, mă simt ușurat acum, când s-a întors. Cel puțin, atunci când e cu mine, nu mai e cu altcineva. După câte se pare, în noaptea aceea am învinuit-o și am alungat-o. Era în noaptea dinaintea plecării mele la New York. Nu îmi mai amintesc. După câte se pare, am făcut-o curvă, i-am aruncat în față că e o târfă care o face doar pentru bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de parcă ar fi reprezentat un pericol pentru imperiu. Ar fi fost însă un excelent om de arme. — Unde-i Planasia? întrebă Gajus. — În Tyrrhenum, e o insulă mică. — Zaleucos a trecut sub tăcere și asta, murmură Gajus. — Să nu-l învinuiești. Nu putea să-ți spună mai multe; e doar un sclav... Însă eu pot și trebuie să-ți spun altele. În timp ce Augustus își trăia ultimele zile, un bărbat care fusese proconsul în Asia, Fabius, din neamul Maximilor, un om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Singurul din tot orașul acesta care și-a păstrat curajul“, scrise Drusus. În Roma se răspândi voința de răzvrătire - o dată chiar, senatorii se temură mai mult de popor decât de împărat. Acuzatul a fost achitat. Tiberius, mânios și tăcut, îl învinuia pe Elius Sejanus, cel care-l salvase în peștera din Sperlonga, pentru desfășurarea haotică a procesului, dar acesta îi dădu repede un sfat ca să potolească neliniștea Romei. — Pretorienii nu țin bine sub control orașul, pentru că sunt răspândiți în diferitele regiones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în timp, însă destul de luminos, parcă mult mai plin de viață și de speranțe, decât timpurile acestea pe care le trăim noi în ziua de azi. Chiar dacă vreun oarecare nenorocit, ce face de obicei parte din generația pampers, m-ar învinui la un moment dat că aș suferi de o nostalgie acută după vremurile acelea, tot nu miaș pune cenușă-n cap, fiindcă erau vremuri în care, deși era greu, totuși speranța într-o viață mai bună înflorea în fiecare amărăștean
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să fi ajuns într-un punct critic, din moment ce i se cerea în mod expres prin glasul lui Girolteanu această colaborare. Problema era dacă își putea el permite să fie împotrivă?... Dar atunci ar fi însemnat să devină exact ceea ce-l învinuise cândva Elvira că ar vrea să fie (iar el respinsese categoric acuzația): un tovarăș cu carnet de membru al partidului comunist. Și astfel, să se alăture echipelor de activiști, de birocrați și de impostori, ca să le predice oamenilor... ce? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]