3,157 matches
-
dr. Sabina Manoilă. Ancheta a adunat un material imens din care o parte s-a pierdut in Împrejurările războiului și ocupației care i-a urmat. Reproducem câteva rânduri din concluzia autorului volumului de documente Dr. Anton Rațiu: “Ceea ce m-a șocat și m-a surprins deosebit de plăcut poposind prin acele părți cu așezări românești de băștinași din Îndepărtatul spațiu de la nord de Kiev sau Uman, de lângă Pervomaisc sau Kirovograd de pe lângă Vosnesensk sau Cherson, Zaporojie, a fost faptul că, stând de vorbă
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
dinastie Hohenzollern, că va impune o dinastie Ghica, Sturdza, Brătianu sau Carp, cerând regelui să nu accepte alăturarea la Antanta. În finalul discursului ar fi rostit el acele fraze care au produs stupoare și uimire În rândul auditoriului, care au șocat pe rege și pentru care a fost criticat și catalogat drept un intransigent: „Am un ziar <Moldova>, de mâine Îl voi Închide. Am trei fii, Îi dau Majestății Voastre să se bată și să moară. Iar eu mă voi ruga
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
cu trese, Vin La zece mese, Și de ești țivil, servește un chil." Sigur, aceste versuri sunt atât de idioate, încât ar putea constitui textul unui cântec pentru o formație contemporană care evoluează la televiziune. Dar nu aceasta m-a șocat; discriminarea socială mă indispune. Ce să înțelegem? Că militarul cu multe trese poate bea oricât, în timp ce un țivil este supus restricției, putând "servi" doar "un chil"? Armata, la români, a fost totdeauna o forță, în timp ce despre "țivilism" se spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
noastre. Dar nici noi nu ne-am dovedit capabili să empatizăm cu ale lor. Vina morală ne aparține. Responsabilitatea politicienilor trebuie, cel puțin moral, împărțită cu cea a organizațiilor și persoanelor cu influență publică, cu cea a jurnaliștilor. M-a șocat opțiunea tinerilor pentru „politica răzbunării”. Dar cel puțin la fel de mult mă șochează reacția maturilor educați și influenți care nu înțeleg să își asume partea lor de responsabilitate în faptul că, în felul nostru, fiecare am contribuit la această tendință. Alegerea
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ale lor. Vina morală ne aparține. Responsabilitatea politicienilor trebuie, cel puțin moral, împărțită cu cea a organizațiilor și persoanelor cu influență publică, cu cea a jurnaliștilor. M-a șocat opțiunea tinerilor pentru „politica răzbunării”. Dar cel puțin la fel de mult mă șochează reacția maturilor educați și influenți care nu înțeleg să își asume partea lor de responsabilitate în faptul că, în felul nostru, fiecare am contribuit la această tendință. Alegerea din 10 decembrie este una între autoritarism răzbunător și rezonabilitate democratică (și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
trebuie să încurajeze nici o practică în care se încalcă autonomia personală. Text publicat în Revista aLtitudini, numărul 1, din 2005 Trăim în cea mai bună Românie posibilă Știu că mulți cititori dintre dumneavoastră, cititori ai României libere veți fi puțin șocați de titlu. Dacă sunteți deja maturi și trecuți prin istoria comunistă, prin cele ale tranziției și preaderării, presupun că șocul se va diminua dramatic. Încerc să argumentez enunțul din titlu, riscând să mă criticați, complet legitim, pentru că încerc să opun
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
după locul unde s-a născut și chiar după cel în care și-a format intelectul de „estet subtil și manager întrepid”, Constantin Crișan ar fi trebuit să arate ca un moldovean ruginit. Prin dorința lui de a epata, îi șoca însă pe cei care cu adevărat scârțâiau din balamale. Când ceilalți colegi se instalau în tot felul de școli, Crișan ateriza cu brio la București, în presă, radio și televiziune. Ușor bombastice, ambițiile îi erau mari. Teza de doctorat și-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de toate o atitudine obiectivă, istoriografia noastră e dominată de alta, patriotică. Format la școala franceză de istorie al cărei adept rămâne, Emanuel A. s-a apucat să demonteze câteva dintre miturile noastre istorice. Mărturisesc că am fost și eu șocat de felul acesta de a prezenta evenimente care au o natură bine precizată în canavaua istoriei noastre naționale. Încă de la cronicari, nouă ne-a fost transmisă ideea unei Historia magistra vitae ce trebuie să prezinte faptele străbune ca model pentru
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cuprinde aproape 200 de forme statale, nu se știe dacă pe ea regăsește și Bălceștiul. Vom trece brusc de la berlinezul Olympiastadion la aridele arene malteze pe care vor evolua Rapid și Dinamo. Trebuie să fim stoici, pentru a nu ne șoca schimbarea de peisaj. După cum, în măsura în care vom fi învățat ceva din acest Mondial, trebuie să rezistăm tentației de a fi noi înșine. Asta e cel mai greu: să nu fii tu, să umbli mereu cu batista în buzunar și cu unghiile
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
o punem singuri, s-ar putea spune că nu. Dar trăim cu speranța că, pe pămîntul acesta, pentru fiecare om există o linie a orizontului. N-o să mîncăm niciodată cîini, pentru că îi doare! O fotografie difuzată de agenția EPA a șocat întreaga lume. O bucătăreasă dintr-un restaurant sud-coreean scotea dintr-o oală o „delicioasă“ ciosvîrtă fiartă de cîine. Cu cîteva luni înaintea Mondialului organizat în acea țară! „Eu n-o să bat niciodată covoarele, pentru că le doare!“ Vocea e a unui
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
încetul, cele mai multe redacții de ziare și multe ateliere tipografice. „Pasărea”, odată scăpată din colivie, avea unde să se adăpostească... Dar, desigur, tendința oricărui bolnav cronic este să iasă ori să mai iasă din când în când dintre zidurile spitalului. Ceea ce șochează de-a dreptul la acest D. Nițulescu este descrierea insistentă: un trup robust, bine legat căzut în amorțeală. Fără intenția de a intra pe tărâm medical, semnalăm această contradicție din discursul doctorului Vineș: „în această perioadă, în care l-am
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
doar să semnalez că existau și că sunt convins că mai există, invitând la recuperarea lor și depunerea spre consultare într-un loc public). La început va fi fost reținerea de a le face publice, apoi teama de a nu șoca sau cine știe ce alte sentimente, nobile, desigur, în intenție. Cornelia Emilian a fost soția profesorului Ștefan Emilian, coleg și prieten cu Ștefan Micle. Soțiile profesorilor universitari din Iași, între care și Veronica Micle, ba încă ea în primul rând ca soția
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pacea și protecția noastră", (Hobbes 1998: 114) și fără de care omul tinde să fie bîntuit de "frică perpetuă și pericol de moarte violentă", ducînd astfel o viață "singuratică, sărăcăcioasă, ticăloasă, brutală, și scurtă" (Hobbes 1998: 84). Așa cum aceste idei au șocat generația Războiului Civil din Anglia, cartea lui Hobbes Leviathan ajungînd că fie inclusă pe liste de lucrări "pernicioase" ce trebuau să fie arse în autodafe-uri publice (în 1683 Universitatea din Oxford a compus o astfel de listă în care
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
pe liste de lucrări "pernicioase" ce trebuau să fie arse în autodafe-uri publice (în 1683 Universitatea din Oxford a compus o astfel de listă în care Leviathan era menționată; cf. Bosmajian 2006: 9), tot astfel scrierile lui Chatterton pot șoca astăzi prin violența extremă a imaginilor dramatice - ele însă reflectă o bătălie interioară dusă în sufletul unui tînăr care își căuta drumul spre afirmarea plenară în arta poetică, într-o lume pe care o descifra tot mai mult ca fiind
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
admirat, etalându-și corpul, fotografiile personale, etc. Cel ajuns aici are plăcerea de a se autoadmira și de a se face admirat, de a atrage complimentele celorlalți (narcisism) sau poate avea dorința de a se arăta în ipostaze care să șocheze și să atragă cu orice preț privirea celorlalți (exchibiționism). 6.2 Originile complexului de inferioritate Complexul de inferioritate poate proveni de la suferința unui handicap real sau a unui defect vizibil, de la un mod de a fi care determină rușine, stânjeneală
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Asta e în lucrările de specialitate... Cere multă bătaie de cap. Nu ne privește pe noi. Este cu totul utopic ceea ce propune. Da, dar nu v-ați gândit la toate piedicile. Asta va încărca cheltuielile generale. E prea târziu... Va șoca... Personalul de la noi nu va putea... N-o să mă învețe pe mine un... Sunt oameni cu experiență mult mai mare ca dvs. care nu îndrăznesc să schimbe lucrurile prin ideile lor. Te-ai gândit la ce ne așteaptă dacă dăm
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
a apărat. L-a scăpat de ăsta lung... și-am plecat. Ei, ăsta mai mic era evreu. Eu n-am avut sentimente antisemite niciodată și nici În familia noastră n-a existat așa ceva. Omul este om... Și ceea ce m-a șocat a fost că acum, când mi-am consultat dosarul la Securitate, am văzut că acolo scria că noi l-am bătut pe evreul acela, când noi, de fapt, l-am scăpat. În sfârșit, trecem peste asta. Pe urmă, a urmat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
influența lu’ Meteșan, chiar dacă el n-a fost acolo la discuția aia. Și, pe urmă, la prietenul ăsta al meu care venise de la Târgșor i-am spus: „Sorine, nu mai discutăm nimica de acuma-ncolo”. Și el s-a simțit șocat cumva de atitudinea mea. Pe urmă, după ’89, ne-am Întâlnit la Gherla și ne-am așezat undeva În cimitir, lângă o cruce, și i-am explicat ce s-a Întâmplat. Așa era la Canal. Acolo lucram la cota 2
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost prins și bătut și mai tare... Așa că și asta a fost o Învățătură, că dacă ai scăpat de grupul bandiților, să nu te gândești că ai scăpat definitiv pentru că: „Noi vom afla dacă ai ascuns ceva”. Ce v-a șocat cel mai tare În timpul demascărilor? Faptul că n-ai putut să socotești, să calculezi ce urmează În clipa următoare... N-ai putut să știi când urmezi tu. Și ai auzit, și ai văzut... Dar nu prea ai avut voie ca să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tu, Dorță, că pe ea o plîngeam? îmi plîngeam necazurile!” Situațiile, totuși, diferă. Față de mama are, poate, acum, un sentiment de vinovăție: furată de treburi, a cam ocolit-o în ultima vreme. Fără îndoială că moartea ei - pretimpurie, neașteptată - a șocat-o. Apoi, deși relațiile lor n-au fost uneori lipsite de umbre, s-au înțeles în general bine una cu alta. Abia azi am aflat cît de zbuciumată, de umilită, de „oropsită” le-a fost amîndurora copilăria. Ce se întîmplase
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cum să știe - mi-au spus - dacă la etajul lor, șapte, zdruncinăturile fuseseră mai mari sau mai mici decît în rest, probabil că nu, de vreme ce nici unul din vasele aduse de „Calif” (Eusebiu Camilar) din China nu se spărsese. Ceea ce le șocase cel mai tare fusese huietul puternic, înnebunitor, apocaliptic, produs de prăbușirea blocului vecin. Dimineață a venit Gabi de la serviciu și a constatat existența unei fisuri adînci în peretele dormitorului de la vest. Pînă la lămurirea situației, au hotărît să se refugieze
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu le înțeleg și nici El nu le pretinde să le înțeleagă imediat. Mai ales că afirmațiile și atitudinile Sale nu intră în logica previzibilului, a obișnuitului. Deși știe finalul, cititorul reacționează, la prima lectură, ca și ucenicii, cu nedumeriri, șocat de insolitul anumitor cuvinte și acte. Încercuind, izolînd simbolurile, le descoperă apoi justificarea și semnificația adîncă. *„Hristos a înviat!” se mai spune doar între intimi. Cînd am ieșit dis-de-dimineață să cumpăr lapte (azi lumea bea vin, e deci mai ușor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Carol Isac nu mi-a răspuns. M-o fi compătimind în sinea lui că îmi lipsește simțul gravității. *Anunțată pentru ora 9, ședința de redacție a început abia la 12, cînd s-a întors G. de la București. Voind să ne șocheze, a sărit peste punctele anunțate (analiza numerelor 1, 2 și 3) și s-a referit la cele mai recente „scandaluri” din lumea literară bucureșteană: Corneliu Vadim Tudor contra Moses Rosen, și altul provocat de „unu Titu Cîmpeanu”. Acesta din urmă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
machiajului. Practicat însă fără o noțiune estetică, acesta produce o impresie dezagreabilă. Zilnic întîlnesc „măști” compuse grotesc, în care artificiul e ostensibil. Deși nu pot să mă imaginez sărutînd sau stînd lipit de un asemenea obraz, vederea lui nu mă șochează. Probabil că și fosta „frumoasă naturală”, astăzi ceva mai ofilită, apelează la cosmetice. încerc să-mi explic o asemenea schimbare de mentalitate, dar nici unul din răspunsurile la care am ajuns nu mă satisface. *Ce vor să afle cei mai mulți dintre cei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o văduvă, un negru și un orb, invalid de război. Dincolo de legătura lor în plan material, economic, se realizează o puternică solidaritate sufletească. Un film plin de umanitate, cu adevărat memorabil. *La intrarea în expoziția lui Gheorghe Velea, m-a șocat reîntîlnirea cu Gr.V. Coban. Stătea pe un scaun lîngă eterna vitrină cu pliante. Avea fața galben pămîntie. A mai pleșuvit, i s-au clăpăugit urechile, îi tremură pleoapele, lăcrimează. Umilit de boală, cerea cu privirea o vorbă de încurajare, obișnuita
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]