9,824 matches
-
varsta tinereții. Își aștepta colindătorii cu brăduțul împodobit , sperând că nu vor uita să treacă și pe la căsuța ei. Era seară de Ajun. Privind lumânările, parcă a fost vrăjita și, în acel moment, a avut sentimentul că le aude vorbind. Șopteau cuvinte nemaiauzite de ea, dar le înțelegea sensul .Una dintre ele spunea că ar fi ars cu mai multă strălucire dacă ar fi luminat chipul a doi îndrăgostiți, cealaltă își plângea picăturile de ceară pierdute, fiindu-i frică de finalul
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
varsta tinereții. Își aștepta colindătorii cu brăduțul împodobit , sperând că nu vor uita să treacă și pe la căsuța ei. Era seară de Ajun. Privind lumânările, parcă a fost vrăjita și, în acel moment, a avut sentimentul că le aude vorbind. Șopteau cuvinte nemaiauzite de ea, dar le înțelegea sensul .Una dintre ele spunea că ar fi ars cu mai multă strălucire dacă ar fi luminat chipul a doi îndrăgostiți, cealaltă își plângea picăturile de ceară pierdute, fiindu-i frică de finalul
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
a simțit pe propria-i coajă Cum se apropie Dar și cum se îndepărtează Apele care-i sărută rădăcinile Și care înoată, în scoarța Pământului toată! Biroul pe care se odihnește Doar de o clepsidră jumătate Laptopul cel nou, Îmi șoptește cel mai bine Cum să lipesc silabe Când folosesc telefonul mobil... dar caut acum ale mele rădăcini, Și simt cum fuge parchetul De sub mine, Pentru a lua forma de pătrat De cerc, de dreptunghiuri Și unghiuri de case, Care ascultă
BIROUL, POEZIE DE SORIN CALEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351177_a_352506]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > POEM DE IUBIRE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 336 din 02 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de iubire LV Șoptește-mi la ureche despre primăveri, De veri toride-mi vreau trupul umplut, De zile ce-au trecut, iubind ziua de ieri, Iar mâinele, să-mi fie neștiut! Șoptește-mi doar ce vreau eu să aud, Tristețile aruncă-le, le-ngroapă
POEM DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351225_a_352554]
-
336 din 02 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de iubire LV Șoptește-mi la ureche despre primăveri, De veri toride-mi vreau trupul umplut, De zile ce-au trecut, iubind ziua de ieri, Iar mâinele, să-mi fie neștiut! Șoptește-mi doar ce vreau eu să aud, Tristețile aruncă-le, le-ngroapă, În gândul meu te rog de-amor fântână sapă La tot ceea ce doare o vreme fi-vom surzi. Vorbește-mi doar de pomii ce-s în floare, Doar
POEM DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351225_a_352554]
-
pe brațele noastre măsurând orizonturile într-o îmbrățișare întreagă. O înfășurasem într-un poem continuu, demn de așezat la baza scărilor de peste nori. Erai rege în palma culorilor și te-am fotografiat cu uimirea pe chip, numărând stropii care-ți șopteau, în cădere, un imn. - Rămâi acolo, mă voi întoarce să-ți aduc primii picuri albaștri. Trei dintre aceștia te vor însoți pretutindeni și vor purta inițiale din busuioc de câmp și alb de tăcere. - E prima scrisoare pe o balanță
PLOAIE CU MAJUSCULE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351226_a_352555]
-
diferite dimensiuni, unele pârjolite de dor, altele prinse în descântecul luminii, cu trimitere la scrisoarea de care mi-ai amintit în acel început de veac. Peste culmi treceau turme de lupi, rupând cerul în patru. - Mi-e întuneric, ți-am șoptit, așezând pietre în zidul care unea două dintre sferele din pieptul timpului nostru. Ai tresărit. Ecoul meu împânzise starea de bine și doreai să-l strângi într-o ceașcă de ceai. - Ai șlefuit lacul de argint, mi-ai zis. Numai
PLOAIE CU MAJUSCULE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351226_a_352555]
-
plin de-un Astru visez.... suspinînd. Ca douä Stele în märeția neagr‘a Nopții Sunt ochii pe care numai Tu îi vezi. Seninul în ei se oglindește din cerul.. sorții Sunt cristale albastre, la care tu visezi.. O mare-nvolburată șoptindu-ti a ei taină Cu valuri ne-mblînzite, s-ascunde-n ei.. Fiorul lor te-mbată și ascunzi in...haină A lor fotografie, ce te-amețeste făr’să...bei. Cristale fermecate te scoate-acum din minți, Se topesc în apa sfântă cu valuri..adormite. Säruți
ASCUNZI IN... HAINĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345618_a_346947]
-
Caritate, din postura de profet (unul mincinos, desigur), Moise va ajunge să fie ridiculizat în fața comunității și readus la postura de „om umil”, cum observă Jaime Kreen. Moise, chiar înfrânt, îl contestă pe Tuf cu încăpățânare: „- Ești doar un om! șopti el. - Om, repetă Haviland Tuf indiferent, mângâindu-l pe Dax cu mâna-i enormă, albă. M-am născut om și am trăit ani îndelungați, Moise. Dar apoi am găsit Arca și am încetat să fiu om. Puterile de care dispun
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]
-
iz de scorțișoară. Mireasma grădiniței o să-mi încânte viața De zi cu zi plăcere (un pic cam vinovată!) La gât port bilețelul, legat sfios cu ață: Vreau primăvară lungă să-mi fie alocată! ILUZIE Fotoliul din salon mă cheamă-mbietor Șoptindu-mi ne-ncetat cu glasu-i de tenor Că ziua-i încheiată, mi-e treaba terminată Deci, merit relaxarea cu greu recâștigată. M-așez ușor, cu grijă, ca să-i ofer plăcere Căci numai el îmi știe a trupului durere, Cum dis-de-dimineață, ca
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]
-
amăgindu-se cu un rând sclipire la început s-a născut înfometat dar fără amurg hrănit de stele auroră rătăcită printr-un crepuscul infinit laur- scâncet căzut în poala ei o face să zâmbească avea un rost acum...să îi șoptească...mamă ! zvâcnet uitat și regăsit în altă dimensiune trezită de răsărit, străfulgera drumul pustiu udând iubirea amorțită sub praful așternut aripi de ceară întinse peste cuib inaccesibil încearcă zbor înșelător aduce plutire deasupra zilelor întunecate transpus imaterial în material mișcat
CELULA DIN VISE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345690_a_347019]
-
la ea cu duioșie. - Mamă! O îmbrățisez și o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc întâlnind lacrima și, în același timp, îi simt gustul; parcă altfel de cât îl știam eu, de obicei. - Sunt fericită că te văd, îmi șoptește ea, emoționată. Haide, intră, sunt singură. - Unde sunt ceilalți? - La cumpărături, se pregătesc, mâine vor pleca în călătorie. - Știu, de aceea am venit, mi-am luat special concediul de odihnă, două săptămâni, să stau cu matale, până se întorc ei
REÎNTÂLNIREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345684_a_347013]
-
mai este” în filmul trecerii ei prin viața autorului, lăsându-și vizibil amprenta în existența acestuia: “Privesc cum picuri năvălesc / din înălțimea plumburie / pe ramuri care se-oglindesc / în geam, născând melancolie... / Atunci îmi amintesc de tine / și numele-ți șoptesc cu dor [...] Când te-ai născut erai curată, / tu, floare-n câmpul plin de flori, / și te-ai păstrat imaculată / printre atâtea vii culori... Când dimineți zvâcneau din mare / erai prezentă prin verdeață, / desculță-n rouă, pe răcoare, / superbu-ți trup
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
profund din pieptul lui exprima pasiune debordantă. Îi mângâiam pielea asudată...umerii, spatele ... gura lui executa un du-te vino în vreme ce trupurile se ridicau pe culmile cele mai înalte ale extazului...doar am murit puțin, ca să revenim la viață. Am șopti aproape de buzele lui: -Intuiam pasiunea ta, dar nu mi-am închipuit că poți arde totul în cale! L-am răsturnat pe perna acoperindu-l cu trupul, în timp ce-i murmuram la ureche: -Te joci cu mințile femeilor...Abe..știai? -Ce vrei
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
Era altceva...inexplicabil..greu de exprimat în cuvinte..aș fi vorbit ore întregi spunând verzi și uscate numai pentru acea manifestare a sa. -Esti o mică obrăznicătură! Tremura de ras...era perfect... -Nu pot crede..ce iți trece prin minte? șopti cu ochii țintă în ochii mei... Ritualul trupurilor și-a a reluat dansul, trecând prin toate fazele, de la furtună până la acalmia dulceagă a liniștii după tornadă. Nu ne săturam, să ne explorăm. Ne-am trezit, soarele era aproape de prânz.Se
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
Autorului Cu patimă nestinsă Îți sorb mireasma trupului Și te cuprind, pe după mijloc, Cu brațele amândouă, Așa, cum cuprinzi, în suflet, O minune.... Ne frige apropierea, Din ochi ne sar scântei, Și diamante curg Din albaștri, ochii tăi. Când îmi șoptești: „Mi-a fost atâta dor de tine!” Așa de tainic și de dulce Tu mi-o spui, Încât îmi pare c-ai sosit De pe un alt tărâm. Tu, Femeie, Ce patimă ascunzi în inimă Și, de unde vii?! Șoptește-mi iarăși
CU PATIMĂ NESTINSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352032_a_353361]
-
Când îmi șoptești: „Mi-a fost atâta dor de tine!” Așa de tainic și de dulce Tu mi-o spui, Încât îmi pare c-ai sosit De pe un alt tărâm. Tu, Femeie, Ce patimă ascunzi în inimă Și, de unde vii?! Șoptește-mi iarăși Fierbinte, dorul tău... Să mă topesc Și să mă-nalț prin el, Până la tine. Femeie, Clipele îmi par Minuni Din care înfloresc Mistere, Sunt clipe-veșnicii... Referință Bibliografică: Cu patimă nestinsă / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CU PATIMĂ NESTINSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352032_a_353361]
-
trecând repejor pe lângă umărul meu. Zâmbește cald. O întreb atrasă de magia acelui surâs: - Ce faci, Dănuț? - Bine, îmi răspunde timidă. Urmează o pauză, timp în care nu dă semne că ar dori să se clintească spre treburile zilnice, apoi șoptește: - Știi? Scriu poezii... - Bravo, îi răspund entuziastă. Ce fel de poezii? - Poezii... Haiku. - Felicitări... Și eu scriu. - Da?, o aud mirată. Și deodată, devine foarte atentă: - Ce scrii? - Am scris un roman, îi zâmbesc. O carte. - Dar cum așa? - Uite
DĂNUŢA, PRIETENA MEA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352027_a_353356]
-
de banchetul lui Plafon. Am tăcut, fiindcă îl vedeam un Alcibiade, zvelt, orgolios și cinic. Ba, visul îl plasa a fi un Socrate cu toate că nu gusta elevația morală dintre mine și Zambaccian, dar, sigur, „putea fi slăbiciunea unui Socrate”, îmi șoptea la ureche B. Fundoianu, venind lângă mine direct din redacția-i Rampă”. ... Se lașase înserarea și sosind de la Capșa, Păstorel Teodoreanu intra val-vârtej în salon, supărat foc pe Medrea, care nu i-a oferit un pahar de vin de Drăgășani
SINGUR, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352050_a_353379]
-
a trece prin mine ultima zicală a neființei nici înainte nu am tăceți nici înapoi nu am un șezut în care să îmi înmoi oasele fricii că de undeva nu ai să apari și ai să spui hai să mai șoptim povestea odată îmi place cum mori Citește mai mult nu am să mă descriu pe mine trupînainte de a rupe lupiiultima fașă de carnecu care mai atingeam aerulaerul tăusunt liniște acumseara nu mă mai amenințăcu împăduriri despuiatedin care să curgă
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
absențeisă îmi închege sângele în forme de piatrăneșlefuităînainte de a trece prin mineultima zicală a neființeinici înainte nu amtăceținici înapoinu am un șezut în care să îmi înmoi oaselefriciică de undevanu ai să apari și ai să spuihai să mai șoptim povestea odatăîmi place cum mori... V. TU NU EȘTI, CUM S-AR SPUNE, FRUMOASĂ, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 906 din 24 iunie 2013. arcuit fin ca o dantelă a curcubeului peste norii albi când alergi desculță
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
pe o femeie nudă venită să-și usuce fluviile aride sub umbrela de nisip colorat al plajei cănd liniștea ta se desfăta în ploaie cu atingerea curcubeului dăltuit în copitele cailor sălbatici cănd buzele tale rupeau ciorchinii dantelați ai cerului șoptindu-le despre fragi roșii adunați cu migală din câmpia inimii cănd sânii tai ieșeau la lumină cum ies stelele din cupola dumnezeirilor fără sfîrșit eu deveneam dimineață a primăverii cu florile lumii așternute sub picior și te întâmpinam îmbătat de
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
simt ca și atunci un val de căldură care-mi inundă fața, iar dacă aș avea o oglindă a sufletului să mă privesc, ochii mi se umeziseră, iar mintea îmi lucra febril. Auzeam în urechi o voce cunoscută care-mi șoptea atât de profund versurile lui Eminescu: „Din valurile vremii, iubita mea răsai/ Cu brațele de murmur, cu părul lung, bălai" și, scoțând un un oftat dureros, a-nceput să cânte atât de nostalgic „Unde ești copilărie cu pădurea ta cu
2013) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352012_a_353341]
-
21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Când eu cereasca-ti Cale, Decis-am s-o urmez, Mi-ai scuturat petale În vers, să le pictez. Sub bolta luminoasă, Cu flori și fluturi mii, Cu vorba Ta duioasa, Tu mi-ai șoptit: Să scrii... Și-n mintea mea răsună: Să scrii... Să scrii... Să scrii... Și visul ma-nfioara. Doar Tu mă știi... Doar Tu mă știi... Referință Bibliografica: Doar Tu mă știi / Doru Ciutacu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1482, Anul
DOAR TU MA STII de DORU CIUTACU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352083_a_353412]
-
eu nu-l vreau așa.Unde scrie că trebuie să aibă doar cinci litere? --În ultimele dispoziții. Am primit o circulară în acest sens. Dacă vrei „Amaru”, se rezolvă, dacă nu...vă rog, altu’la rând! Cel de lângă Mărășteanu îi șopti: --Acceptă, domnule, și nearticulat. Îi pui mata o virgulă sus și...gata. Câte nu sunt așa! Mai ales cele cu nume englezesc. --Eu vreau ca amarul meu să fie articulat, domnule! s-a încăpățânat Mărășteanu.Hărmălaia reîncepu,adunând în jur
S.R.L.AMARU-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352096_a_353425]