3,081 matches
-
Zis și făcut. Balaurul avea trei capete și scuipa foc și pe nări. Era de zece ori mai puternic în realitate. Însă eu știam că urechea era punctul lui sensibil. Am fixat săgeata în arc, l-am ridicat și am țintit exact urechea balaurului. Spre mirarea mea, l-am doborât și am recuperat aurul spiridușilor, așa cum le promisesem. Și uite așa am devenit eu eroina lor. După ce mi-au mulțumit și m-au îmbrățișat, m-au condus la un portal și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
voce de pe Bătrânul Continent. „Cine poate Înțelege filmele voastre? Parcă sunt teatru“, veni prompt replica de peste ocean. „V-am vândut Louisiana și nici nu știți unde e pe hartă!“ ripostă Napoleon. „Bucătăria voastră e jalnică, două frunze și-o lăcustă“, ținti la fix un yankeu. „Voi vorbiți? La cât mâncați, aveți deja gravitație“, se stropși un francez. „Ahaa! Vă luați de chestii fizice? Ei bine, voi n-ați câștigat niciodată un război! Nici măcar cu nemții!“ urlă turbat Elvis. La aceste vorbe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o să mă joc cu puicuțele tale. — Tu chiar crezi că Demiurgul o să pună un umflat peltic și chior să joace rolul de detectiv? Grasul s-a agitat, tropăind ușor pe jamboane, iar apoi a ridicat pistolul. — Și unde-o să țintești, Stepa? Unde crezi tu că sunt sau jumătate de metru mai la dreapta, unde sunt de fapt? La dreapta mea, ca să fiu mai precis. — Degeaba Încerci, copoiule, a rânjit Stepa. În cazul tirului, e chiar un avantaj să fii ciclop
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
picior, ceru o țigară. Avea picioare frumoase. Drăguță, violent vopsită, fața ei teșită, cu nasul cîrn și maxilare pătrate, degaja un miros plăcut de cremă. Cu o expresie ageră și vie, se uita pe lîngă umărul celor cu care vorbea, țintindu-ne pe rînd, pe fiecare. Ochii femeii deveneau sclipitori cînd ne susțineau privirile. Scutură scrumul pe jos și declară: - Eu nu sînt c... de cinci lei. Vreau să put frumos și asta nu-mi vine decît de la Rexona. Deși, pentru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
iar acum e pensionar și portar. Copiii lui merg la același liceu cu Sophie, iar eu am să merg mai târziu la școala medie pentru muncitori. Până nu demult voiai să te faci profesor de sport. Acum nu mai vreau, țintesc și mai sus. Băieții cu găleata de clei tac și sunt pe picior de plecare. Afară s‑a mai potolit aversa, dar geamurile tot se scutură din țâțâni. Sigur că o aversă asemănătoare bate și în geamul Sophiei, făcând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu pot fi deosebite pe întuneric, în speranța că printre ele sunt și din acelea care dor foarte tare. Anna mușcă, zgârie și pălmuiește, după obiceiul femeilor, și totul se îndreaptă spre capul bietului reprezentant comercial; în asemenea situații, femeile țintesc întotdeauna capul, e un lucru pe care‑l poate dovedi orice specialist. N‑au experiență la asemenea activități fizice, altfel ar ști că țeasta e foarte tare și rezistentă, doar reprezintă învelișul de protecție al creierului uman. Voiajorul geme dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu cocoșelul lui cu tot, care de‑acum nu se va mai clinti din loc cel puțin o jumătate de an, deși inițial părea că va culege mai mult decât a semănat; îl lovește, deci, puternic cu piciorul în gât, țintind apoi chiloții care strălucesc albi în întuneric, astfel încât omul din Linz se prăbușește într‑o rână. Curge un pic de sânge de Linz și tăcerea se așterne brusc, sigur că tipul nu s‑a ales totuși cu sechele. Dar o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
liniștit în sufragerie, îmbrăcat cu o vestă croșetată peste pijama. Rainer se îndreaptă cu toporul spre tatăl său - pe fața căruia se citește o uimire mută - și lovește. Dă pur și simplu cu toporul, fără să se gândească la nimic. Țintește în cap. Sub groaznicele lovituri de secure, părintele lui Rainer se prăbușește prompt și sângerează puternic. Oasele se rup, articulațiile se frâng, tendoanele plesnesc, arterele sunt secționate și nu mai pot fi lipite la loc. Rainer țintește aproape exclusiv în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gândească la nimic. Țintește în cap. Sub groaznicele lovituri de secure, părintele lui Rainer se prăbușește prompt și sângerează puternic. Oasele se rup, articulațiile se frâng, tendoanele plesnesc, arterele sunt secționate și nu mai pot fi lipite la loc. Rainer țintește aproape exclusiv în zona capului și a gâtului, ceea ce e de‑ajuns. Lovește până când tata e sfârtecat de tot. Apoi Rainer se duce la maică‑sa, care zace în hol grămadă, horcăind și cu spume la gură, și‑o lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rezultat părea să fie că ne mărise numărul de membri. Asta era poate o problemă pentru Cătă, un elitist În felul lui. El ținea cel mai mult la clandestinitate, nu era cazul să ne visăm o mișcare de massă, deși ținteam massele. Cam la asta mă gândisem și eu când am propus ce-am propus, adică următorul text: mă Întorc la scris ca la o boală rușinoasă celebrul animal Nu era textul meu, era ceva din Ioan Morar, dar era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai bine dintre toate fetele pe care Adelin nu apucase să le expedieze În Japonia. Era mult mai frumoasă decât Viviana mea și ceva mai apetisantă decât mărunțica aia cu care Cătă se mozolea pe o canapea. Alexi evaluase bine, țintea sus și acum Încerca ascensiunea pe țigancă, era Îndreptățit, de vreme ce Viviana, rasista dracului, nu-i cedase de mai bine de două ceasuri. M-am gândit că Alexi are acum nevoie de serviciile mele de translator, căci asortarea culorilor n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Mă văd apoi copil, coborând pe cărarea aceleiași grădini, cu mâna pe ochi sub un soare orbitor, cu greu dibuind calea, Îmbrăcat Într-un costum portocaliu, cu pantaloni scurți, cămășuță cu cravată albastră, petrecută cu un elastic pe după gulerul tare. Țintind să ajung cât mai departe, departe de bărbații și femeile care mă priveau din spate, de pe terasa albă, strălucitoare, ca să fiu doar eu, cu costumul meu cel nou, scăldat În lumină, eu - cel bun și frumos, răpitor de frumos, sclipitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
baseball și Încep să-l lovească. N-am văzut În viața mea ceva mai sângeros și sper să nu-mi mai fie dat să văd. Unul Îl pocnea cu bâta, Îl lovea numai În burtă, celălalt, cu un box, Îi țintea fața. Eu eram pe balcon și fumam, ar fi trebuit să-l chem și pe Leac să asiste. N-am Însă curajul să scot nici un sunet. De-abia după ce Pârvu n-a mai mișcat, făcut terci și Întins pe șosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să observe, atentă, amănuntele casei și ale personajelor, gândind la rostul și conexiunea lor secretă. Când nu tresărea, tulburată de vibrația schimbată, în apropiere, a unei unde străine. Percepea prompt, cu extremă acuitate, tăișul, în spate, al privirii ce o țintise... Holul se alcătuia dintr-o prismă albă, trapezoidală, cu laturi mari. Subliniind, parcă, panta scării interioare. Din tavanul înalt cobora, cu patru lanțuri grele și lungi, un candelabru de argint înnegrit, în care creșteau, din zece cupe rotunde, lumânări cenușii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a coborî la Blănărie. De câtăva vreme, este obligatorie uniforma halat albastru cu ecuson și fotografie. Peste paltoane, peste jachete de lână, pulovere. Frig, foarte frig... Unii poartă căciuli. Doamna uscată și palidă are pe cap o bonetă de lână. Țintește cu insistență capul ras al inginerului din față sau mustața vecinului său care privește indiferent spre fereastră. Se întoarce, plictisită, cu spatele spre sală. Scoate din poșeta de pe măsuță bricheta și țigările. Aprinde o țigară. — Îl știți pe Gigi, frate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de jos toporul pe care Îl scăpase, dar am auzit tropot de pași grăbiți și m-am răsucit, la timp ca să văd un vânător negru cum azvârle cu sulița spre mine. Am sărit Într-o parte. Am aruncat cu toporul, țintindu-i țurloaiele și am auzit un zgomot ca de creangă uscat zdrobită sub picior. Negrul se propti În cea de-a doua suliță pe care-o ținea În mână, dar tot se prăvăli În genunchi. Am vrut să-l izbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
toamnelor, singura dat’ chind un barbat are ultim cuvint În discuțion cu o femeie. Da, domnul Singvogel are veșnic ceva de zis; mereu Îl necăjeam, dar el știa toate răspunsurile pe dinafară. Deci, toamnelor, turnul costat doisprezețe milion gulden, adică ținti milion dolar În banii atevărat. Construcțion durat peste saisprezețe an, numai aur si bizuterii de pe acoperiș costat peste un milion doi sute si cincizeți mii dolar. De la vîrful la baza, turnul are optzeți metri si scara are trei sute sasezeți si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
milion dolar În banii atevărat. Construcțion durat peste saisprezețe an, numai aur si bizuterii de pe acoperiș costat peste un milion doi sute si cincizeți mii dolar. De la vîrful la baza, turnul are optzeți metri si scara are trei sute sasezeți si ținti trepte, cîte unul pentru fiecare zi din an, cu numele de la fiecare cetațean care dat banii sapat În el. Daca doriți să număraț acum, puteț se urcaț, dar eu aici remîn. Deși numele meu Ciripit de peserel este, prea batrin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el de-o tocană și ce povesti nepoților). Vine Blaga la microfon. Roșu ca racul. începe cuvintele tare, le încheie șoptind ca un murmur. Zice el că adoptă discursul sincer. Amintește de trecutul, de pe când a câștigat împreună cu Băsescu, apoi țintește ferm: Bocul este fără coloană vertebrală. Nu vrea și nici nu ia decizii! In traducere discursul ar suna cam așa: „Bă, io unde consideri tu că am fost? N-am fost cu tine, nesimțitule, boule, mitocanule, dobitocule! N-am fost
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
buzunar, ceea ce de pe timpul lupilor albi, celălalt credea că i se cuvine numai lui. Și toată păruiala asta sfântă, se petrece unde alt undeva decât în Țara Sfântă, pe pământ sfânt, cu lovituri și cotonogeli, mai puțin sfințite, dar bine țintite pe sub masă la sfintele glezne ale mai marilor bisericii. Și aici, ca peste tot în treburile sfinte nu se putea ca să se iște vreo păruială, atât de sfântă, fără să fie la mijloc vorba de eternul ochi al dracului, banul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și-au făcut apariția câțiva indivizi în combinezoane negre, cu cagulă pe față și puști în mâini. Mulțimea vuia isterizată. Câțiva bărbați scoși din minți alergară până în fața porții metalice și, dezgolindu-și piepturile, îi sfidară pe lunetiștii care îi ținteau: trageți, mă, asasinilor! hai, omorâți-ne! Gloata se năpusti spre zid urlând. Soldații începură să tragă cu gloanțe de cauciuc și să arunce cu bombe fumigene. Oamenii le respingeau cu piciorul, ca pe niște mingi ori comete cu coadă vineție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și se rostogoli spre mine. Îmi venea exact pe piciorul netalentat, pe dreptul. În urma ei, o dâră de fum groasă, purpurie. O clipă am ezitat, dar ortacii legați la gură m-au încurajat: respinge-o! Am luat-o din voleu, țintind vinclul palatului prezidențial. Însă exact atunci bomba a explodat și mi-am pierdut vederea. Sub pleoape aveam un milion de ace. Am bâjbâit până la grilajul care împrejmuia Grădina Botanică. Acolo m-au luat în primire mamele și fiicele bucureștene. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Un joc cu o minge de cârpă și cu toți jucătorii dispuși pe un cerc, cu unul dintre ei, aflat În mijloc, Încercând să recupereze mingea pe care ceilalți și-o pasează pe deasupra cercului, prinzându-o și căutând apoi să țintească un jucător din echipa adversă. Se pun Întrebări asupra numărului de echipieri, asupra locului În care are voie fiecare să stea sau direcția În care poate să fugă, rolul cercului În joc și originea numărului jocului, cu ce seamănă jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
grup de persoane Îmbrăcate destul de diferit și printre care se află și o femeie stau ghemuite, cu un genunchi la pământ și cu celălalt picior sprijinit pe talpă (o poziție asemănătoare cu startul de jos Într-o cursă de atletism). Țintesc cu niște puști vechi un inamic pe care nu-l vedem. Ei se află pe o stradă a unui oraș de provincie sau pe o șosea de o parte și de alta căreia se văd niște arbori ce pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
domeniu. În alte genuri de poezie, cu precădere în cea cu versuri albe, subconștientul o domină și îi dictează. Trebuie să recunoaștem că sunt multe situații în care, mergând după „dictare”, Vera Crăciun ne oferă versuri pline de sensibilitate, care țintesc sufletul cititorului, mângâindu-l cu finețea atingerii coardelor unei viori ce aduce în tăcerea deplină a sălii de concert simfonia poemului iubirii. Este ceea ce se întâmplă în acest volum de versuri pe care-l recomand cu toată căldura iubitorilor de
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]