4,216 matches
-
vin puțin. Femeia reveni la scaunul ei și se așeză fără o vorbă. Părea încordată și nu privea în jur. Apoi, deși Gosseyn își ținea și el privirile într-o parte, se auzi mai întâi zgomotul unor pași apoi un țipăt de copil peste măsură de fericit. Spre norocul lui, se răsuci la timp. Pentru că imediat se trezi în brațe cu un băiat de doisprezece ani, ale cărui brațe se încolăciseră în jurul gâtului. Urmă o avalanșă de cuvinte: - Domnule Goseyn, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Au trecut pe deasupra rîului, la mare înălțime, după care uruitul lor grav s-a pierdut înspre est. Acum este liniște, se aud doar zgomotele nopții de iarnă la malul apei. Vîntul fără odihnă. Undele lovind stîlpii debarcaderului. Nici o pasăre. Nici un țipăt neașteptat de nicăieri. Totuși, undeva în spatele meu, rare scîrțîituri ale unei ferestre rău închise. Stau singur pe cel mai îndepărtat debarcader, al cărui lemn este înnegrit de umezeală și alunecos, și privesc atent înspre apă. Pe celălalt mal al rîului
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai poți ridica la piept. Capul tău continuă să dea comenzi, mai tare și mai tare, dar probabil împotriva mai bunelor sale judecăți; nu se știe dacă o cameră a motoarelor le poate asculta, chiar dacă sînt înțelese. Dacă valvele cedează? Țipete de protest. Au înnebunit acolo, pe pod? Schneiderhahn ne-a cerut să vîslim puternic în serii care duceau la creșterea deficitului de oxigen. Intervalul dintre o serie și următoarea nu era suficient de lung pentru a umple rezervorul. Încă nerestabiliți
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vioara sub cot și arcușul în mîna dreaptă, ca pe o cravașă. Cînd se apropie la un centimentru de Lanark, șopti: — Știai, desigur, că înregistrez? — Da. Ozenfant începu să vorbească pe un ton liniștit, care se transformă încet într-un țipăt asurzitor: — Doctore Lanark, ți s-au acordat toate privilegiile speciale. Folosești un salon public drept apartament personal. Apelezi la numele meu în lifturi și ești dus oriunde. Nu ții seama de sfaturile mele, îmi disprețuiești prietenia, strîmbi din nas la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încerc să scriu despre un băiat care poate auzi culorile. — Să audă culorile? — Da, domnule. Cînd vede un foc arzînd, fiecare flacără scoate un sunet asemănător unei viori care cîntă o gigă, și în unele nopți nu poate dormi din cauza țipetelor lunii, și aude cum răsare soarele în zorii portocalii ca pe niște trompete. Problema e că majoritatea culorilor care-l înconjoară scot niște sunete oribile - autobuze portocalii și roșii, de exemplu, semafoare, reclame și alte lucruri. Dar nu tu auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
corpul ei este din ce în ce mai prost hrănit. — Știe? — Nu. Nu încă. Apoi Thaw își întoarse fața și plînse puțin în întuneric. Lacrimile lui nu erau fierbinți, ci doar o sîngerare slabă a ochilor. A fost trezit de o izbitură și un țipăt puternic. Au găsit-o pe mama lor zbătîndu-se să se ridice de pe podeaua din în hol. încercase să meargă la toaletă. — Uf, tati, sînt terminată, zise cînd domnul Thaw o ajuta să se întoarcă la pat. Thaw rămase transfigurat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zbătîndu-se să se ridice de pe podeaua din în hol. încercase să meargă la toaletă. — Uf, tati, sînt terminată, zise cînd domnul Thaw o ajuta să se întoarcă la pat. Thaw rămase transfigurat în ușa livingului, în creier răsunîndu-i ecouri ale țipătului ei. Cînd se trezi, simți că nu era ceva neașteptat, ci un lucru auzit cu mult timp în urmă și pe care se așteptase toată viața să-l audă din nou. Două zile după aceea, cînd Thaw și Ruth se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai jos, puțin la stînga; bine, dă-i drumul acum. Chestia nostimă era că se uita la tipul de la controale mai tot timpul și n-a observat că în ultima clipă dirijase grinda chiar pe piciorul lui. A scos un țipăt ca de soprană cînd ia o notă de sus. Toți ne-am uitat ce se-ntîmplă, dar ne-a luat ceva timp sa ne dăm seama ce-i. Stătea ca noi toți, doar că piciorul lui era strivit de o grindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urîte, iar picturile noastre cele mai frumoase arată ca niște strigăte de durere. Nu-i de mirare! Puținii care le cumpără, le cumpără așa cum ai achiziționa diamante sau timbre rare, ca formă de tranzacție bancară netaxabilă. Glasul îi deveni un țipăt sfredelitor și înghiți rapid apă dintr-un pahar. Ce spui pare destul de comunist, zise pastorul, dar eu cred că-n Rusia... — Rusia, strigă Thaw, are clase conducătoare mai rigide decît ale noastre, și dacă artei occidentale i se permite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gurii și scuturări ale capului, exprimă clar că nu mai vrea să meargă înainte. Lanrak se încruntă furios, dar zgomotul îi bloca gîndurile. Avea ceva animal și chiar uman în el, dar numai o mașinărie ar fi putut susține imensul țipăt strident, țiuitul, urletul animalic, bubuitul, scrîșnetul, vaietul, scîncetul, gîngăvitul, tremoloul, ciripitul și scheunatul. Se scurgea în pămînt și te izbea prin tălpi. Cu mîinile la urechi, Rima se întoarse și o luă repede înapoi, iar Lanark, după o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și o trase să asculte. — O autocisternă a lovit un transportor de la Algolagnics, zicea el, la intersecția cu Unthank. N-am văzut în viața mea așa ceva - circuite nervoase întinse pe drum ca niște nenorocite de mingi de fotbal explodate și țipete capabile să facă zob tot drumul. Consiliul a fost alertat, dar numai Dumnezeu știe cît o să le trebuie să se ocupe de mizeria asta. Zile - săptămîni, poate. Dacă mergeți spre Imber, va trebui să ocoliți prin New Cumbernauld. Dacă mergeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă... dacă-i un puț acolo? — Oamenii nu construiesc pasaje subterane cu puțuri în mijloc. Dă drumul barei. Se orientară cu fața la lumină și se depărtară cu prudență, apoi Lanark simți că alunecă în jos și scăpă mîna Rimei cu un țipăt. Capul și umărul i se izbiră cu atîta forță de o suprafață densă, metalică, că rămase întins acolo mai multe secunde. Durerea căderii era mai puțin ascuțită decît frigul pătrunzător. Frigul pe care-l simțea pe mîini și față îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și se așternu tăcerea. în tăcerea asta lentă, o persoană mică și furioasă, de culoarea lavandei, fu ridicată, trăgînd după ea un cablu cărnos. Avea penis, coatele și genunchii îndoiți, și pumnii și ochii strînși, iar gura înspăimîntată scotea un țipăt de furie mută. Rima, a cărei față părea că fusese spălată de un uragan, îl privi cu un zîmbet de recunoaștere plină de iubire. Individul cel mic, roșu tot, deschise un ochi, apoi pe celălalt, și după cîteva sughițuri, țipătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
țipăt de furie mută. Rima, a cărei față părea că fusese spălată de un uragan, îl privi cu un zîmbet de recunoaștere plină de iubire. Individul cel mic, roșu tot, deschise un ochi, apoi pe celălalt, și după cîteva sughițuri, țipătul i se topi într-un sunet furios. Universul reveni la viteza normală. Sora îi dădu Rimei copilul și-i spuse lui Lanark pe un ton sever: — Du-te și adu două farfurii de supă din bucătărie. — De ce? Fă ce ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un peisaj, unul mohorît și plat din jurul unui turn care se ridica într-un cer întunecat, ca de plumb. Simți cum, în întunericul de deasupra, oamenii urcă și coboară din turnul lui, cum se leagănă acolo cu răsuflarea întretăiată și țipete scurte. Spera că se distrau și era bucuros de companie, și săruta, și mîngîia pentru a demonstra asta; apoi totul se răsturnă, și el era cerul de plumb care apăsa turnul în pămîntul de jos, dar se simțea din ce în ce mai pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ăsta. Va urma altă undă de șoc. Cum te cheamă? — Lanark. — Nume răspîndit prin locurile astea. Am avut un primar pe care-l cheama așa. N-a prea fost bun la nimic. Lanark adormi și se trezi în strigăte și țipete. Transpira și era lipicios. Aerul era foarte fierbinte și salonul era gol, cu excepția unui pat din colțul îndepărtat, unde plîngea o femeie. — N-ar trebui să ne lase aici, nu-i drept. Intră un soldat care se uită cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cineva să te ajute! strigă Alexander disperat. Luă brațul drept al lui Lanark și-l duse peste umărul lui, îl prinse de talie și porni spre ușă, blestemînd în barbă. Se trudiră să urce, pentru că panta etajului le stătea împotrivă. Țipetele și urletele se întețiră. Alexander se opri și zise: — Uite, știu că erai o persoană sentimentală în anumite privințe, așa că închide ochii cînd o să ieși de-aici. Se întîmplă niște lucruri pe care nu avem cum să le îndreptăm. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să le îndreptăm. — Cum spui tu, fiule, spuse Lanark, închizînd ochii. Brațul din jurul taliei lui îi dădea un sentiment atît de profund de fericire și siguranță că începu să chicotească. Fu ajutat să coboare multe scări și să străbată printre țipete un spațiu în care încheieturile i se frecară de vîrfuri de degete și apoi, deși aerul nu era mai rece, o larmă de glasuri și tropotit de picioare sugerau că se aflau afară. Deschise ochii. Priveliștea îl descumpăni și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aerul fierbinte părea să opărească pielea. Lanark se simțea atît de greoi, că se prăbuși în genunchi, apoi atît de ușor, că se ridică în aer. Cînd reveni, pămîntul nu mai era acolo unde-l știa. Zăcu ascultînd huruitul și țipetele și privi la vîrful aprins al unui obelisc. Se aplecase atît de tare peste el, că își dădu seama că va crăpa sau se va prăbuși. Deveni greu din nou, apoi ușor, și de data asta doar capul se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o viață interesantă. — Ești egoist ca întotdeauna! țipă Rima. — Liniște, încerc să intru în contact cu Comanda Apărării, spuse Alexander. Nimic nu mai poate fi apărat acum, aud cum vine apa, spuse Lanark. Se auzea un iureș depărtat amestecat cu țipete slabe. Merse șontîc-șontîc între două monumente pînă la marginea pantei și privi jos cu mare interes, ținîndu-se de creanga unui arbust țepos și strîmb. O pală puternică de vînt rece împrospătă aerul. Iureșul se transformase în talazuri și gîlgîituri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o hulă umană. În ea germinau veleități care acționau ca bulgării de zăpadă care se rostogolesc pe panta unui munte și care declanșează avalanșe. Ici, colo, răsunau horcăieli și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără inimă; ridicată pe vârful picioarelor, privea cu ochi avizi la cei ce dănțuiau zdrobind sub tălpi simbolul distrus al unității lumii. Un întreg roi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vestigii sau pe fundul vreunei cariere de nisip părăsite, îmi plăcea să privesc faliile secționate, le citeam ca pe paginile unei cărți, erau și oase vechi. Iarna, pe șosele pustii, vântul îmi biciuia obrajii, vrăbiile aproape înghețate mă însoțeau cu țipete de spaimă, vâram câteva dintre ele sub palton, stăteau cuminți acolo până se încălzeau, apoi își reluau zborul și zarva, lăsând altora locul. Așa se face că, pe când locuiam la Maria, am simțit impulsul acela și i-am spus Zenobiei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o hulă umană. În ea germinau veleități care acționau ca bulgării de zăpadă care se rostogolesc pe panta unui munte și care declanșează avalanșe. Ici, colo, răsunau horcăieli și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără inimă; ridicată pe vârful picioarelor, privea cu ochi avizi la cei ce dănțuiau zdrobind sub tălpi simbolul distrus al unității lumii. Un întreg roi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
căci își ridicară simultan privirile și încremeniră la vederea ghearelor și tentaculelor acestui monstru feroce, cu ochii scăpărând de ură. Unul dintre ei își întinse mâna spre armă, dar era prea târziu. Celălalt, care părea paralizat de spaimă, scoase un țipăt strident, al cărui ecou lugubru, repetat de pereții sonori ai coridoarelor, îi trezi pe toți cei aflați la bordul navei. Țipătul acesta se pierdu într-un fel de gâlgâit îngrozitor, când Corl azvârli cadavrele celor doi paznici tocmai în celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dintre ei își întinse mâna spre armă, dar era prea târziu. Celălalt, care părea paralizat de spaimă, scoase un țipăt strident, al cărui ecou lugubru, repetat de pereții sonori ai coridoarelor, îi trezi pe toți cei aflați la bordul navei. Țipătul acesta se pierdu într-un fel de gâlgâit îngrozitor, când Corl azvârli cadavrele celor doi paznici tocmai în celălalt capăt al coridorului. Nu voia ca aceste cadavre să fie găsite în apropierea cuștii sale. Era singura lui șansă. Zguduit până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]