60,912 matches
-
cu miez pufos și gălbui, servită pe o farfurie lunguiață din serviciul de pește. Căpăcelul ascuțit de albuș întruchipa căpșorul omizii tocmai realizate, căreia îi stârneam interesul pentru o fructă ori o legumă de sezon, tăiată la fel, rotund și așezată în fața-i pe post de victimă viitoare. Din firicele de ceai meșteream antenele și ochii. Iar, ca totul să nu fie evident, să aibă și un dram de mister, în colțul farfuriei, în spatele miriapodului nu uitam să pun un soare
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
platoului sugera altceva decât nesuferitul de orez și, unde mai pui, copilul meu devenea, ca și ursul, omnivor, el, cel căruia îi plăcea doar carnea! Când orezul era cu lapte, îl foloseam ca materie primă pentru un om de zăpadă așezat pe o farfurie sinilie-cerul, înconjurat de câteva bobițe de dulceață ori felii de citrice decupate și ele în ce-mi trecea prin minte: inimioare iubitoare pentru om, floricele de felicitare și tot așa. -Și încet-încet, ai devenit o artistă! exclamă
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
dulceag, plăcut acidulat, iar la supramaturare devine făinoasă. -Mais tu es... o enciclopedie ambulantă! bătu din palme admirativ Solitarul. -Mai bine zis, Google în persoană ! râse Americanul. Papa, învins, căută scăpare chiar la Flower-Power: -Hai, zi-i mai departe... Aceasta așeza preocupată pe o farfurie felii de kiwi alternând cu bucăți de tangerine și felii de banană. În final, împinse opera către Miramoț, care exclamă plăcut impresonată: -Mi-ai oferit portretul tău?! O floare desăvârșită! -Mă bucur că-ți place... Apoi, condescendentă
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
onoare în acel trimestru. Pentru capul zebrei, decupase dintr-o jumătate de vânată micuță partea de început a gâtului... -Ehei! Doar nu i-ar fi trebuit o tarabă de vinete să-l facă întreg?! o intersectă Papa, neuitându-și năravul. -... așezând-o cu zona mai subțire spre articulația corpului realizat dintr-o legumă întreagă, poziționată cu rotunjimea în jos, nu înainte să decupeze meșteșugit, ziceam eu, urechile - din fâșii de coajă, ochii - scobiți în pulpa vinetei, îmbogățiți cu două lucioase măsline
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
breasla noastră, luăm mai greu decizii pentru noi. Suntem medici și conștientizăm altfel situația și în special riscurile de expunere. Sper să am succes! Acestea fiind spuse, Dragoș, cu inima strânsă, abătut, se îndreptă spre targa mobilă pe care fusese așezată Maria după C.T. . Dormea. Îi luă cu două degete, încet și atent, o șuviță din părul negru, lung până la umeri, ce-i stătea rebelă pe obraz și i-o duse după ureche. Părea atât de liniștită! O strigă ușor: - Maria
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
lase... Maria nu suporta fumul de țigară. Amintindu-și, a răsucit țigara în scrumieră, rupând nervos pachetul și aruncându-l. Gata! Nu va mai fuma. S-a ridicat și a plecat spre sala de operație. Nu ieșiseră încă. S-a așezat pe bancheta de lângă sala de operații, gândindu-se la acea zi... „Doamne, o zi cât o viață!... Și doamna aceea, cum îi spune? Doamna Ro... mașcu? Nu! Ro...mașcanu. Da, doamna Romașcanu! Să o sun să-i spun de Maria
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
-Auziți, voi? Să vă-nchinați înainte de a trece pe sub masă! Că altfel... -A-ha! murmuram noi. -Auziți, voi? Să nu uitați să treceți de trei ori pe sub masă! Băgați la cap, că... -Î-hââ! mormăiam noi. În biserică era o masă mare așezată în naos, împodobită cu sfeșnice și odoare. Pe sub masă, copiii treceau în liniște, dar se mai auzeau din când în când înghionteli, bușeli, scâncete, bâzâituri, completate cu țipete și „aoleu!”. Însă, toate astea erau rapid înnăbușite: -Ssst!..Ssst!..sâsâiau mamele
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
Mitică, mirat și el de concluzia descoperită de mine. Ca să ne întărească priceperea, ne-a mai spus: -Când vă duceți acasă, să vă uitați la găini cum fac ele ouă și să vedeți cum le iese pe la pârț’... Dacă le așezați pe perete, așa cum v-am arătat, o să vedeți câte ouă fac... -A-haa! am mai exclamat noi, foarte convinși. -Hai, acum învățați strigătura, că n-am timp de voi! ne-a repezit nea Mitică. Și dobitocii de noi, foarte sârguincioși, am
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
sat, și reveni cu încă trei bărbați vânjoși, să-l ducă la vale pe bietul Teodosie. Acesta știa că nu era cazul să se împotrivească, de vreme ce nu se mai putea îngriji de el însuși. Îl coborâră în sat și-l așezară într-un pat cald, aproape de foc. Își mai reveni, dar nu pentru multe zile. Peste încă trei zile de suferință, diaconul cel străin se stinse din viață. Acest fapt întristă mult de tot pe creștinii din cetate. După ce cântară și
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377225_a_378554]
-
voit neascunse?!... -Dacă n-a venit, poate vorbești cu mine, o abordez îndrăzneț în timp ce mă ridic de pe scaun. Neauzind nici o replică, mă îndrept plin de speranță către masa unde ea rămăsese imperturbabilă. După ce mă recomand, trag scaunul exact în fața ei, așezându-mă. Nu se împotrivește. În ciuda luminii slabe, totuși ne vedem bine. Încerc un gest civilizat și-mi scot ochelarii. Mă gândesc să-mi etalez și eu trăsăturile feței despre care știu că nu-s chiar neplăcute. Inima îmi bate grozav
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
cu destinația șederii, dovadă sigură a solitudinii utilizatorului. De pe ceilalți pereți, iriși de peruzea pictați fosforescent țintesc iscoditor lăuntrul, amplificând crepusculul insolit al încăperii. Cu mișcări precise, își scoate ochelarii și-i montează în replica lor de pe pupitru. Apoi își așează ansamblul pe nas, nederanjat de gabaritul puțin mărit al dispozitivului. Desface c-un declic un senzor de pe tastatură și-l montează pe tâmpla dreaptă, imediat sub dubla ramă. Atingând cu rapide mișcări butoanele, declanșează secvența de start a programului. În timp ce
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
brusc el însuși un mănunchi de scântei luminoase, multicolore. Congestiile programate își fac datoria și-n somnul căutat transferă pseudo-câmpului vizual amprenta reperată. Constată că și ea e în brațele lui Morfeu, la fel de frumoasă, la fel de ispititoare ca-n semi-lumina clubului... Așezată pe pat, ține-n mâini o minusculă oglindă în care privește intens, mai întâi cu interes, apoi cu stupoare și, spre final, cu adâncă mulțumire. După ce-i proiectează în oglindă imaginea hotărâtoare, parcurgând traseul luminos în sens invers, el revine
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
nu mă duc spre ea cu declarația mea... Descopăr veleități de stoic în timp ce-mi prinde privirea și mă cheamă cu semene și vorbe... Dar nu cedez. Abia când e lipită de masa mea, încep slăbiciunile... Deși eu sunt așezat, obstinat în impolitețea de a nu mă ridica, de a nu-mi scoate ochelarii, mi se pare acum minionă, chiar neajutorată, departe de statura observată ieri. Totuși... O privesc. Îmi construiesc o mină exagerat indiferentă, ornamentată de un rictus întăritor
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
Imaginatie > ROȘU TRIL Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Roșu tril... vis viril, Aromat te simt în minte Pe poteci... iarnă treci!... Peste noi... peste cuvinte. Prin ciulini... fulgii lini, Se așează peste suflet Alb calvar... vis de-amar Peste mine și-al meu cuget. Te zăresc... tril ceresc, Ce departe ești de mine... Stau ciorchini... cabotini, Prăbușind străini în tine. Iarna mea... e a ta!.. Cântec de colinde zboară, Te privesc
ROŞU TRIL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377239_a_378568]
-
eu vreau să discut ceva cu Mache. Maria se uită un pic mirată la ei, părându-i-se că parcă s-ar ascunde de ea, dar tăcu și, ieșind din birou, plecă spre casa gazdei. După ce plecă, domnul Alexandrescu se așeză pe un scaun și privindu-l în ochi pe Mache, îi spuse: - Marinache, tu ești primul cu care discut despre o problemă care mă macină de multă vreme. Plimbarea la București nu a fost pentru mine un prilej de odihnă
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
familie a mea, în care să-mi trăiesc sentimentele și bucuriile. O să discut acest lucru și cu părinții mei și dacă nu au nimic împotrivă, normal că voi fi de acord. Ajunseră la gară și Mache o sui în tren, așezând-o pe un loc la geam, pentru a putea să privească peisajul. Înainte ca Mache să coboare din tren, Maria îl sărută apăsat pe buze și zise: - Mache, întrucât m-ai cerut de soție, până tata își va da verdictul
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
acei bani, de toate gândurile rele și de visele prin care trecuse. Când ridică ochii, Praporică tot acolo era, nu-l luase nimeni, sta pe gard agățat ca o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
farmecului ce îl posedați, toate, fără excepție, o floare, un parfum discret, un gând îndrăzneț ținut ferecat în ungherul mintii sau pur și simplu seninul dimineții și pășiți încrezătoare. Pasul musai trebuie să fie sigur, ușor spre îndrăzneț, iar șuviță așezată la timp fie și doar cu o schițare a gestului. Iar în priviri, dragele mele... adăugați seninul nopților de visări și dorul și dragul de viață. Lăsați și gestul să vorbesca, cu zimbetul de acceptare al celor din jur, veți
DAR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377252_a_378581]
-
Desigur, nimeni nu este de neînlocuit. Spun o banalitate, dar puțini sesizează cruzimea acestei realități. Un japonez spunea că el crede în Soare și în Oțel. Este o formulă ca oricare alta. Lumină și tărie. Da. O vrabie s-a așezat pe grilaj. E jalnică. Noi suntem acea vrabie. Lumea se schimbă și fără noi. De pildă, eu scriu. Nimeni nu este obligat să mă citească. Dar eu scriu pentru asta vreau să fac. Dacă te plictisesc, cititorule, nu mă citi
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 1510 din 18 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Postbiografie Olimpiei-Octavia De-o vreme, locuiesc în altă casă - Cea care-a fost și încă e a mea - Stau pe alt scaun, m-așez la altă masă, Mâncarea-i alta, râncedă, și rea. Și strada-i alta. Altu-i și orașul. Pe cale, mulți mă-ntreabă: “Nu saluți?” Dar mi-am uitat și-amicul, și vrăjmașul. Toți cunoscuții-mi sunt necunoscuți. S-au șters din minte
EUGEN DORCESCU, POSTBIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377289_a_378618]
-
la fel va fi, timp de patruzeci de zile. Dacă pe câmp e zăpadă, se prevestește an mănos. Iar pajiștea de-i uscată, e semn de an sărăcăcios. Serbat e și mărțișorul, de fete și de neveste. Când pe flori așează șnurul, cu fantezia-n poveste! 9 Martie Din vol.,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești" Referință Bibliografică: TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377263_a_378592]
-
șiroiesc prin gânduri iar văpaia/ Acestei veri, în care ne-am iubit// Să nu se stingă-n tine niciodată./ În orice siluetă să mă vezi/ Și să tresari de fiecare dată/ Sperând că-s eu. Pe-un țărm să te așezi// Și să aștepti să mi se-ntoarcă marea/ Cu-aceleași valuri de îmbrățișări/ Veac dupa veac și să-ți aud chemarea/ Brăzdând văzduhul meu de-nfiorări”.// (Etern...) Un poem emoționant scris cu lacrimile înstrăinării și „povara altei veșnicii” devine grăitor în
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
lui papa față de menajeră. - Eram supărată pe el că a lăsat atâta dezordine în cele câteva zile cât am lipsit. - Mamă, venea și el obosit de la spital, după gardă sau operații dificile. Crezi că-i mai ardea lui să-și așeze pantalonii pe umeraș sau halatul în cuier? Dorea să scape de ele cât mai repede și să se culce. Poate nici să mănânce nu mai avea poftă, mai ales că era singur în ditamai vila. - Poate ai și tu dreptate
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
intruși în familie. Dacă există o dragoste sinceră și vă iubiți cu adevărat, nu contează cât de săracă este sau din ce familie se trage. - Mamă!.. Nu am avut timp de aceste lucruri. Știu doar că este dintr-o comună așezată între Călărași și Oltenița și că părinții săi sunt țărani membri în C.A.P., dar care totuși au reușit să o țină cinci ani la o facultate. - Ce a terminat? - Zootehnia. - Specific țăranului, se pregătește tot pentru muncă la țară
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
DE CAFEA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Scrisoarea din umbra de tei foșnea răsăritul adormit pe alei, peste cafeaua cu gust de arțar râșnită prin pieptu-ți otrăvit cu amar. râdeai, așezându-ți dimineața pe ochi și mâna-ți de lut tremura, prinzând plopi, colibe făceai din fărâme de pâini să-ngropi înserarea ca pe-o șatră de câini. sub tălpile-ți reci, mușuroi de furnici cărau inocența-ți pe sub frunze, c-
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382118_a_383447]