5,899 matches
-
al cincizeci și doilea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Pecah, fiul lui Remalia. A domnit douăzeci de ani. 28. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 29. Pe vremea lui Pecah, împăratul lui Israel, a venit Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, și a luat Iionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeș, Hațor, Galaad și Galileia, toată țara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
lui Israel, i-a smerit, i-a dat în mîinile jefuitorilor, și a sfîrșit prin a-i izgoni dinaintea Feței Lui. 21. Căci Israel se dezlipise de casa lui David și făcuseră împărat pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-i abătuse de la Domnul și făcuse pe Israel să săvîrșească un mare păcat. 22. Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam; nu s-au abătut de la ele, 23. pînă ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
David și făcuseră împărat pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-i abătuse de la Domnul și făcuse pe Israel să săvîrșească un mare păcat. 22. Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam; nu s-au abătut de la ele, 23. pînă ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum vestise prin toți slujitorii Săi prooroci. Și Israel a fost dus în robie, departe de țara lui, în Asiria, unde a rămas pînă în ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel, și dintre toți împărații lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost nici unul ca el. 6. El s-a alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El și a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. 7. Și Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit în tot ce a făcut. El s-a răsculat împotriva împăratului Asiriei, și nu i-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
a domnit treizeci și unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boțcat. 2. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, și a umblat în toată calea tatălui său David, nu s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stînga. 3. În anul al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Șafan, logofătul, fiul lui Atalia, fiul lui Meșulam. El i-a zis: 4. "Suie-te la marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
tonice, eu mă mulțumesc doar să fredonez, să mimez melodii atât de frumoase, care de multe ori mi-au indus sentimentul fericirii de a trăi anumite momente ale existenței mele care, cu toate unele rele și năpaste ce s-au abătut asupra mea, a meritat și merită să trăiesc! Dacă în școală neuitatul meu prof. de muzică V. Teodorescu îmi dădea totdeauna nota zece, astăzi abia dacă mi-ar da un trei. N-avem ce face! Încet, încet toate vin și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
loc incinerarea mult, mult regretatului Gil Crăescu, un prieten de neuitat și un om adevărat... Dumnezeu să-l odihnească în pace. Dragă Gil... Du Sus, Creatorului, rugămintea noastră de a veghea asupra lumii și a o îndruma să nu se abată de la menirea ce i-a fost hărăzită încă din începutul existenței ei. După o serie de convorbiri telefonice, am o discuție pe teme de creație literară cu prof. V. Fetescu, comentând romanul „Incest” apărut fragmentar, în „Baaadul literar”, unde i
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și cred că va avea loc în primăvara viitoare cam pe la sfârșitul lunii mai, când natura e în plină sărbătoare și oamenii au cea mai mare doză de optimism. Până atunci, chiar și efectele calamității din vară care s-a abătut ca un blestem asupra oamenilor din Căuești se vor estompa, devenind trecut îndepărtat și trecut la capitolul „Uitare”! În alte împrejurări și într-o cu totul altă dispoziție cred că va avea loc întâlnirea, dacă și Cel de Sus va
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de a comunica cu cei de lângă noi și mai ales cu cei ce vor veni după noi... Așa am pornit eu cu vădită timiditate în încercarea de a scrie câte ceva, de a lăsa o mărturie asupra celor ce s-au abătut asupra noastră. Din paharul plin al vieții a izvorât acel prisos pe care l-am încredințat hârtiei și apoi celor ce vor citi cele scrise. N-am avut și nu am veleități de scriitor, așa cum pe întreg parcursul vieții profesionale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
discută tangențial și despre un posibil cutremur în România și mai ales dacă suntem pregătiți în acest sens. Cu sau fără un motiv real de îngrijorare, lumea se agită și se alertează gândind la o nouă calamitate ce s-ar abate asupra noastră, mai ales după ce însuși președintele haitian afirmă că țara sa a înregistrat aproape 300 de mii de morți și pierderi materiale de până la jumătate din economia țării.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
infernal. Eu, cu animăluțele, eram în șosea. Vă așteptam. Ardeam de nerăbdarea de a vă revedea, apărând, de după colț. Bine că n-am fost înlăuntru! Că ne-am fi băgat sub surparea de teren, sub alunecarea nenorocită, care s-a abătut, asupra locului! Lasă, nu plânge, l-a netezit, Covrigel, prin păr. Liniștește-te. Că, punem punct, și o luăm de la capăt. Vom lua de la capăt, și vom reface tot ce am avut și am pierdut. Totul, auzi, mata, totul. Da
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Deasupra unei movile de țărână lama buldozerului scoase un schelet. S-a vorbit atunci de crimă dar, cum nu se înfățișase nici un martor, nu s-a mai făcut dosar. TĂIETORII Cel care, iarna, avea de tăiat lemne trebuia să se abată pe hudița armenească, o ulicioară murdară cu capătul în hala de pește. Ascuțindu-și fierăstraiele, lângă zid, la soare, ședeau pe trotuar doi tăietori. Când nu-i cunoștea dinainte, clientul se oprea de obicei la cel mai arătos, stăpânul unui
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tot simțeam un suav, ațâțător parfum de femeie. La pod m-am așezat pe parapet : sub mine curgea apa. Începeam să simt tăcerea neagră a tufelor de arin prin care se strecurau vârtejuri. Frângânduse în noapte, un liliac s-a abătut pe lângă urechi. Cu plescăit, pe valuri pluti deodată un oftat. Plecat din umeri, careva mă ocoli repede prin câmp. I-am dat bună seara dar el răspunse cu un glas gâtuit de spaimă. Ceva mai încolo a rupt-o de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
teama. La prânz, am făcut drumul invers. Am căscat gura în fața vitrinelor de pe Bulevardul Elisabeta, uimit mai mult de manechine decât de hainele expuse, m-am oprit să mă uit la pozele de la cinematografe, iar în dreptul Intrării Zalomit m-am abătut prin Cișmigiu, unde am admirat din nou iarba fragedă, grasă, cu gândul la Mali și Cioanta. Am reușit să pierd, astfel, masa de prânz. Când am ajuns la internat, servitoarele tocmai strângeau resturile de pe mese. Am luat dintr-un coșuleț
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fapt, o casă greoaie, dărăpănată, care ar semăna cu un cufăr vechi, mâncat de carii, dacă zidurile cenușii, pe alocuri putrezite, n-ar fi acoperite de glicină. Vine în fiecare marți și în fiecare vineri, în jurul orei cinci după-amiază, se abate prin pavilionul bibliotecii ca să stea de vorbă cu tânărul custode, apoi suie scara de lemn stacojiu spre încăperile unde s-a izolat prietenul său din tinerețe și, probabil, singurul său pacient. Căci, după unii, Monseniorul n-ar mai fi întreg
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de nelipsitul șorț murdar și mirîndu-se, cumva, că existau mușterii când satul era pustiu. După ce cădea seara, clopoțelul lovit de partea superioară a ușii suna mai des. Pe măsură ce bărbații se întorceau de la lucru, dacă nu erau prea obosiți, unii se abăteau pentru o oră, două, pe la cârciumă, convinși că rachiul îi ajuta să prindă puteri. Duminica, fumul de țigară se îngroșa de-l puteai tăia cu cuțitul, din primele ceasuri ale după-amiezii. Bărbații se strângeau la cârciumă cu aceeași punctualitate cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
grîul? Trebuia secerat, așezat în clăi, dus acasă, treierat. Totul se desfășura după un ritual precis. Dilemele erau puține, iar când apăreau, se rezolvau la preot sau la cârciumi. Pământul impune un stil de viață de la care nu te poți abate. Trebuie să ari când e timpul să ari, nu când ai chef. Logica țărănească nu e interesată să despice firul în patru. Și nu e dispusă să plece de la îndoială pentru a ajunge la certitudini. Dimpotrivă, se sprijină pe idei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a înțelege unele din problemele noastre de altădată. Întorcîndu-mă la primii ani de liceu, îmi vine să exclam: "Chiar am fost, se pare, un "mic barbar" adus la "Roma"!" Din București, vedeam doar centrul. Și nici acesta tot. Nu mă abăteam de la traseul cel mai scurt care mă ducea de la internat la școală, și invers. De ce? Orice explicație aș da mi se pare neîndestulătoare. Pesemne, nu mă ispiteau noutățile, nici nu s-a întîmplat să-mi deschidă cineva ochii asupra lor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ce era. Arzubiaga auzi insulta și se vedea că asta nu-i plăcea de loc. Ridică mîna și o Îndreptă spre grădină, arătînd astfel locul unde urma să aibă loc trînta, dar Silva crezu că era prima lovitură care se abătea asupra lui și sări de gîtul lui Arzubiaga. Se rostogoliră la pămînt Înlănțuiți și Martinto Începu să tremure de emoție, Își rodea un deget, nu pierdea nici o clipă din ochi spectacolul, nu voia să-i scape nici un amănunt al luptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ori pe roșu și tocmai voia să treacă pentru a patra oară, dar le ieși Înainte un șir de automobile și trebui să frîneze brusc, „ Pastele mamei voastre!“, strigă, făcîndu-se că nu-i pasă de ploaia de sudalme care se abătu asupra lor. După cîteva minute Mercedesul gonea iar pe bulevardul Abancay. Julius pătrundea pentru prima dată În cartierele vechi ale orașului și era numai ochi. Alături de el, Susan Își punea ochelarii de soare și Întuneca peisajul, fiindcă Îi făcea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o suflare fierbinte care parcă venea de undeva de sus Îl făcu să spună: „Ei, dar tu, Finita, ce mai faci? Cred că toți te-au felicitat pentru acest palat de cristal...“ CÎnd cea de a doua suflare fierbinte se abătu asupra lor, Finita se gîndi că era cazul să facă prezentările: „Juan, Îi spuse, domnul e Lalo Bello, cel mai mare istoric al nostru, omul care cunoaște cel mai bine istoria țării“. Lastarria trecu paharul de whisky În mîna cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spusese că a luat-o pe coajă fiindcă s-a băgat unde nu-i fierbe oala și că fără Îndoială Cano ăsta era un gogoman. Îl durea sufletul cînd Își amintea scena și la un moment dat era atît de abătut Încît s-a ascuns În baie și s-a apucai să recitească ultimul număr al Revistei copiilor ca să vadă dacă Supra Șoricelul fusese vreodată Într-o situație asemănătoare, dacă se rănise și el vreodată așa de tare izbindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dar cel care venea după el? Nici pe ăsta nu-l văzuse la față. Cu toate gîndurile astea În cap, Julius nu mai acordă atenția cuvenită Încheieturilor mîinii și o nouă serie de lovituri cu rigla, Încheiedura mai sus, se abătu Îndată asupra lui. În sfîrșit, după ultima lovitură de riglă pe care o primi ca pedeapsă, Julius, zburînd acum din nou pe scările muzicale, luă hotărîrea fermă să-l cunoască mai bine pe bătrînelul Înțelept, să-i arate fetei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe palierul scării și se trezi că ascultă cu urechea ciulită: nu se auzea nici cel mai mic zgomot, Îi văzu din nou cum pleacă, pe Celso și-l aminti afară frecînd de zor un ceainic de argint. Sus se abătu puțin din drum ca să asculte dacă Țanțoșa nu era cumva În odaia ei, dar Își aduse aminte că plecase și continuă să Înainteze liniștită; toate dormitoarele erau goale, ușa de la baia de serviciu era deschisă și Înăuntru numai tăcere, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dat ascultării nici poruncilor, nici înștiințărilor pe care li le dădeai. 35. Cînd erau stăpîni, în mijlocul multelor binefaceri pe care li le dădeai, în țara întinsă și roditoare, pe care le-o dădusei, nu Ți-au slujit, nu s-au abătut de la faptele lor rele. 36. Și astăzi, iată-ne robi! Iată-ne robi pe pămîntul pe care l-ai dat părinților noștri, pentru ca să se bucure de roadele și de bunurile lui! 37. El își înmulțește roadele pentru împărații cărora ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]