3,167 matches
-
cuvinte întortocheate... Aaaaa!... Eu?... Nu fac nimic... Doar șterg de praf o pagină din viață... Lumina de veghe Întunericul clipocește din genele plumburii încercând să pătrundă o fărâmă din lumina de veghe uitată de singura ființă vie care mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un nemaiauzit ecou, făcând ca Universul să crape în milioane de celule dispersate de un „bum” amețitor. Hăurile se căscau ca gurile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
-o țară anume. eu plâng în neștire, Tu plin de iubire în brațe mă ține, la greu și la bine. eu mâna ce scrie, Tu ești veșnicie, cuprinzi efemerul, descoperi misterul. eu deșertăciune, Tu har și minune, eu clipă-n abisuri,Tu domn peste visuri. eu slabă speranță, Tu-mi dai siguranță, în ziua ce vine să fiu tot cu Tine. eu abandonată, Tu frate și tată, eu îngrijorare, Tu raza de soare. eu o stea în noapte, Tu eternitate, mă
eu ?i TU by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83348_a_84673]
-
lung, de care se aninau toate zările și cu un deget rămas uitat, poate pentru totdeauna, în palma strînsă a lui Virgil... Altă pasăre neagră își luă zborul dintr-un cuib nevăzut și se pierdu în cer ori în negura abisurilor. Și era așa de tristă pasărea aceea, și soarele era trist, și toată lumea era tristă în ochii Bărzăunului... Se rezemă de un colț de stîncă și închise ochii pentru a deveni nimeni... O pală de vînt, rătăcită din cine știe ce hău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
primejdia pe care acesta îl conține, cînd voința e pe cale de a dispărea odată cu eul, acesta explodează în mii de fărîme care se iubesc și se contrazic una pe cealaltă. Cînd tînăr, cînd matur, gîndind la trupul meu sau explorînd abisurile vitraliului, mă transform continuu. Doar vocea asta rămîne stranie, impersonală ca mesagerul cuiva. V. mergi în întuneric. Pietrele caldarîmului strălucesc în jur un întuneric greu. Căldura străzii pe care colinzi se desprinde încet din beznă abia ghicind licărul șopotitor al
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
e groaznic!” Are dreptate să se înspăimînte. Descoperirea lui V. tînăr are ceva neomenesc. Și-l văd cu greu cum intră fascinat în presupusa împărăție a normalității cruzimii. În jurul meu apele au urcat și simt cum în jur mă înghite abisul. Zăresc orașe scufundate peste care mlaștinile devin străvezii. Suferința celui tînăr mă face să sîngerez. Licoarea neagră se prelinge din mine murdărind apele. Și marea deasupra se-ntărește cu o crustă aspră. Bătăi și sunete pătrund pînă la mine, înăuntru
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
transformă în roșul sânge lui închegat, iar omul se prăbușește în caleidoscopul în perpetuă mișcare și apoi închide ochii și vede prin întunericul de sub pleoape o mare de microorga nis me, care îi aleargă pe retină. Alunecă încet într-un abis vertical, cu pereți concreți. Ca și cum ar cădea într-un puț fără fund. Pereții sunt brăzdați de liane contorsionate care alcătuiesc un amalgam de brațe subțiri. Căderea e lină. Iar viteza trupului în cădere rămâne constantă, un timp. Trupul lui stă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
evidențele viețuirii, mereu ambiționată să identifice determinații secrete ale originalului ontologic. între "darul lui Dumnezeu" (traducerea numelor reale ale lui Filip-Teodor, Matei și Bogdan în trei limbi diferite) și reflexivitatea pernicioasă a omului, creatură nedemnă de Creatorul său, se întinde abisul tuturor interpretărilor asupra actului Creației și a responsabilităților Ființei. Este exact materia din Comisionarul, exploatată copios de Andrei Oișteanu: "Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? (...) Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cuvertura, cu firele trase. Am deschis geamul și m-a întâmpinat o priveliște minunată: un verde cald al ierbii cufundat în albastrul lacului printre frunze de toate culorile sub cerul senin ca o mătase fină. Nu mă mai săturam privind abisul din fața mea. Am plecat regretând priveliștea frumoasă pe care parcă o văzusem pentru prima oară. Același recepționer îmi luă cheia și îmi ură drum bun. Înainte să ies din han am întrebat: — Unde se află priveliștea ce se vede de la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ființării, deoarece «temeiul» (Grund ) nu este accesibil decât ca sens [...]“. Însă, în același loc, urmează ceva ce pare să scape acestui dispozitiv fenomenologic. Spune că temeiul este accesibil doar ca sens „chiar și atunci când el este «lipsă de temei» (Abgrund ), abis al lipsei de sens“. Acum, lipsa de sens este profund resemnificată. Probabil că, la limită, în lumina celor abisale, lipsa de sens transcende indefinit relația cu sfera comună a sensului. 130 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 125. 126. Merită a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
resemnificată. Probabil că, la limită, în lumina celor abisale, lipsa de sens transcende indefinit relația cu sfera comună a sensului. 130 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 125. 126. Merită a fi reținute, în aceste pagini, viziunea de o clipă a abisului și percepția temeiului ca lipsă originară de temei (Abgrund ). Este ceea ce resemnifică profund înțelesul lipsei de sens. Într-adevăr, unele fenomene pot să apară cu totul stra nii, ca și cum ar trimite către o altă lume. Rudolf Otto invocă la un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de un alt text al lui Urmuz, Puțină metafizică și astronomie, în care interpretării pretențioase a cosmogenezei i se contrapune, parodic, un gen de apofatism gratuit. În ambele situații, nonsensul nu mai înseamnă simpla absență a oricărui sens. Viziunea unor abisuri ciudate în spațiul astral, de exemplu, nu face loc nonsensului în același fel precum, să spunem, încercarea de a măsura mecanic și exact pioșenia unui om. În cel dintâi caz, limbajul evită cu bună intenție reprezentările uzuale cu privire la energie, timp
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dintre cele două propoziții („non pudet, quia pudendum est“) nu e neapărat cauzală. Aș spune mai curând 156 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 154. că fiecare o clarifică pe cealaltă. La prima vedere, între ele inter vine ceva asemeni unui abis, un dezacord năucitor. Însă, știind că Tertulian este sensibil la formula paradoxală, îți dai seama că tocmai acest abis leagă cele două propoziții. Reluând unii termeni ai celor care resping ideea Întrupării, spune exact ceea ce are de spus. Afirmă simplu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 154. că fiecare o clarifică pe cealaltă. La prima vedere, între ele inter vine ceva asemeni unui abis, un dezacord năucitor. Însă, știind că Tertulian este sensibil la formula paradoxală, îți dai seama că tocmai acest abis leagă cele două propoziții. Reluând unii termeni ai celor care resping ideea Întrupării, spune exact ceea ce are de spus. Afirmă simplu și limpede adevărul de credință: Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a în viat. Or, înainte de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ca atare, ci indirect: legea este păzită cu destulă putere, se află sub interdicții clare, iar la fiecare pas există o nouă intrare, mai întunecată și mai presus de celelalte. Legea se adâncește la nesfârșit în sine, ca într-un abis ce scapă oricărei priviri și oricărui semn. O astfel de interpretare, desigur, e posibilă. Numai că iarăși avem de a face cu o certitudine inflexibilă: vidul oricărui sens. Conștiința se fixează iarăși în adevărul unei idei. Nietzsche, la timpul său
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
11, 18, 25, 26, 62 (n. 49), 105, 107-120, 166 (n. 165) Waldenfels, Bernhard 97, 146 (n. 145) Wilde, Oscar 140 (n. 139) Wilkins, John 191, 194, 195 Z Zenon din Elea 63, 69, 70, 78, 83, 161 A Abgrund (abis, non-temei) 130, 131 abis, abisal 115, 130-131, 157, 189 absurd ambiguitatea celor ~ 28-33, 145, 147, 156 ~ul văzut drept ceva: anti nomic 152-164, 166; contradictoriu 11 (n. 1), 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177; de limită sau ab
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
62 (n. 49), 105, 107-120, 166 (n. 165) Waldenfels, Bernhard 97, 146 (n. 145) Wilde, Oscar 140 (n. 139) Wilkins, John 191, 194, 195 Z Zenon din Elea 63, 69, 70, 78, 83, 161 A Abgrund (abis, non-temei) 130, 131 abis, abisal 115, 130-131, 157, 189 absurd ambiguitatea celor ~ 28-33, 145, 147, 156 ~ul văzut drept ceva: anti nomic 152-164, 166; contradictoriu 11 (n. 1), 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177; de limită sau ab solut 32, 93, 103
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și totuși există nemurire în Univers! Evelinl: Există, cum am spus la conferință, o teorie care a căpătat un mare interes: este vorba despre celebra NEURINA! Este un fluid al vieții, al sufletului; după ce trupul omului moare duce sufletul către abisurile Universului dar nu are nimic comun cu nemurirea noastră. Profesorul: Urcam pe Himalaia, la jumătatea drumului ghidul s-a oprit și fără nicio explicație am stat căteva ore după care, tot fără explicații, am plecat și am ajuns pe acoperișul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
balconului. Ba, la un moment dat, din exces euforic, el a prins a părea, ca un fel de parașută, primprejurul ei, Însă, palmele, fiindu-le, de-acuma, transpirate, degetele le alunecară, brusc, unele din altele, Bogdan scăpând, dincolo de balcon, În abisul celor nouă etaje, câte număra blocul, de jos și până unde-i găsise, pe ei, momentul de fericire supremă. Observând ce se Întâmplă, Corina Coresi Întrebă: dar, ce faci, Îngeraș, zbori? Da. A zburat. Trupul său, În impactul cu solul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
rămân ancorată de cer Cu ochii scăldați in divinul mister La poarta de lacrimi mi-am pus iar zăvor, Isus mă alină atunci când mi-e dor, Pe frunte-mi coboară cunună de vis Și gându-mi ridică spre zări din abis. De când Îl cunosc privesc des în mine, Atunci când mi-e greu colind zări senine, Speranța mă urcă, nu cad la pământ, Ascult și mi-e bine, rămân în Cuvânt. Furtuni mă brăzdează si simt că mi-e frig, Am clipe
Fir de speran?? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83333_a_84658]
-
pe braț, ca o insignă, steagul Borduriei, supraveghează un calculator plasat într-o nișă protejată atent. Din acest punct al centrului de comandă, prin ferestrele largi care se deschid, se poate vedea o imensă mulțimea de trupuri umane prizonieră a abisului. Apropiindu-se de ferestre, Olrik pare să deslușească desenul unei lumi captive ce lucrează sub impulsul tiranic al bicelor care lovesc trupurile scheletice. Silueta unui complex industrial prinde contur sub ochiii lui Olrik și ai lui Sponsz. Un adânc care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
era, măcar în parte, descifrat. Oamenii dispăruți de care pomenise Matekero erau sclavii pe care inginerii bordurieni îi utilizau ca forță de muncă în această uzină subterană, camuflată de centrala electrică din Bulundi. Un zgomot ne intrerupse din contemplarea acestui abis încărcat de suferință și de cruzime : în spatele nostru se aflau soldații bordurieni ce escortau doi oficiali purtând uniforma cu emblema lui Plexy Gladsz. Pe unul dintre ei îl recunoscurăm fără dificultate - colonelul Sponsz rămăsese neschimbat. Pe celălalt nu îl întâlnisem
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
iar noaptea o ascundea sub pernă. De multe ori se trezea din somn năuc, studiindu-și la lumina veiozei trăsăturile, sau se ducea la baie, deschidea robinetul, apropiindu-și fața de oglindă. Chipul său ușor buhăit Îl atrăgea ca un abis fără fund, absorbindu-i gândurile cu forța cu care vidul absoarbe bucățele de materie aflate Într-un relativ repaos. Scrutându-și chipul, trupul său se Înfiora de frig, acoperindu-se de broboane de sudoare. Nu-l deranjau atât firele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rămânea cu ea În căușul palmei. Peste chipul său se așeza o altă mască, din ce În ce mai rece, mai Îndepărtată. Era ca și cum s-ar fi aplecat peste un mort sau, mai degrabă, mortul s-ar fi aplecat peste el, atrăgându-l În abisul lui. Acum aceste trăsături și aceste chipuri fâlfâind din aripi transparente i se roteau În jurul capului, scoțând strigăte din ce În ce mai amenințătoare. Noimann stătea În șezut pe marginea patului, cu gândurile duse aiurea. Umerii Îi tresăreau, iar brațele se ridicau, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apărea În orice moment” și alte aberații... În privința atacurilor de panică, Noimann nu avea dubii. Ele puteau apărea, o știa din propria experiență, oriunde și oricând. Nu trebuia să fii nici măcar mahmur sau amețit ca să simți că luneci Într-un abis dubitativ, din care greu puteai ieși. Acum În memorie Îi venea o altă scenă, petrecută tot la Corso, În aceeași companie... PAGINĂ NOUĂ VI. Aria lui Satanovski ... Se făcuse deja ora șase. Soarele se retrăsese undeva dincolo de blocuri. Umbrele turlelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
agenda sa: „Sensul femeii este acela de a fi nonsens. Ea reprezintă polul opus divinității, cealaltă posibilitate e În om. Așa se explică acea cumplită frică a bărbatului: frica de femeie, adică frica de nonsens, aceasta e frica În fața ispititorului abis al golului”. Cugetarea, desigur, suferea de prețiozitate, dar Însuși Noimann era un ins, am putea spune, destul de pedant În ceea ce privește propria-i persoană. Uneori era atât de preocupat de cum arată și cum se exprimă, Încât Își aranja ținuta o zi Întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]