3,115 matches
-
în cea mai mare măsură. Până la prânz, ochii mei sunt totdeauna lacomi să măsoare albăstrimea apei. Apoi, când vine după-amiaza și umbra se lasă tot mai compactă pe valuri, simt că mă cuprinde o suferință fizică: e ca și cum întunericul din abisuri m-ar năpădi treptat și o misterioasă ofensivă corpusculară ar porni dinspre apă ca să-mi răpească și puterile scăzute ce mi-au mai rămas. Lumea adâncurilor, cu tot misterul ei, mă încântă nespus, chiar dacă n-am izbutit să deosebesc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de nou-născuți; nu de un hoit puhav ca al meu, bineînțeles. Licărire Ființa mea nu-i decât o licărire a nimicului înlăuntrul nimicului. Cred că singurul lucru care-mi mai rămâne de făcut este să dispar cât mai repede în abisurile uitării. Dar, orișice-aș face, nu pot să-mi ogoiesc foamea de nemurire. Răzgândire Nu mai simt nici o nevoie, n-am nici măcar o umbră de dorință de-a mai scrie versuri. Am dobândit darurile binefăcătoare ale singurătății și ele mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tot de viață. Un punct de sprijin Azi-noapte am visat că mă cățăram pe o culme. Alunecam la fiecare pas și, disperat, trebuia să găsesc un punct de sprijin consistent. Când am simțit că trupul mi se prăvălește vertiginos în abis, frica m-a deșteptat brusc. Gândul, conștiința că trăisem un vis, m-au întărit mult; de aceea, am închis din nou ochii, căutând în somn același vis, ca să-i aflu deznodământul. Nu s-a reîntors. Slab Cu siguranță că o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
un nor dens. Simt că pământul fermentează, emanând mirosuri grele. Ființa mea ar vrea să se plasmeze cu căldura aceasta văratică. Mă simt asemenea unei părticele din marele flux al materiei vii care absoarbe totul. Vreau să mă scufund în abisul ăsta ca să-mi recuperez rădăcinile. Instinctele primare mă purifică, încât nu mă mai tem de slăbiciunea trupului meu, nici de obsesia morții. Voi muri senin, căci sufletul îmi este nemuritor. Inițierea mea se apropie de sfârșit. Chinul îndoielii Trăiesc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
poate s-o facă doar cineva care e gata să se sufoce de prea mult aer: dar eu o să mă-nec în fluviul vieții. Când acesta își umflă albia uriașă, nu poți face altfel decât să te lași atras în abisuri. Călătorie în Geția (3) În timpul călătoriei am străbătut un adevărat paradis pământesc. Cotys m-a condus pe cărări umbroase, evitând să întâlnim triburile războinice care nu mă acceptă pentru că sunt roman, și nici pe el, un aliat al romanilor. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unde nu mai am de ce să mă sprijin, nu mai există nici o rădăcină sau ieșitură de stâncă. N-am de ce să mă agăț. Căutarea mea e zadarnică și disperată. Sunt sfârtecat de o spaimă atroce. Golul de sub mine e un abis fără capăt și mii de guri deschise așteaptă să mă-nghită. Sunt gata să mă prăbușesc... Atunci mă trezesc într-un lac de sudoare. Descopăr că doar visasem, și o fericire nouă îmi străbate trupul. Și totuși, spaima trăită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Prin inserție, ca un mic omagiu adus cărții anterioare a lui Mincu, Jurnalul lui Dracula, aș vrea să amintesc că mai există și un înger care nu mai suportă nemurirea, vampirul Nosferatu, care știe că timpul fără moarte e un abis și e cuprins de o puternică nostalgie de ea. Revenind, pentru a încheia, la nemurirea ce pare să fie sfârșitul extrem al morții ca părăsire și ca metamorfoză, ca extază înscrisă pe cifrul simbolic al androginului, îmi permit să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cei doi autori sau, mai bine zis, trăsăturile constitutive ale oricărei scriituri diaristice, în care fiecare are de a face cu un inconștient dificil de localizat: Mincu - Ovidiu se scufundă „în tăcerea nopții ca un pește ce se lasă în abisurile cele mai adânci” și Rougemont: „Ceasul nocturn, când nu izbutești s-adormi, nu-i oare ceasul nostalgiilor răuvoitoare?” În felul acesta suprarealismul tragic, despre care am vorbit, devine aproape un alibi pentru a face să treacă, drept mărturii cotidiene ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și cu inima tuturor strămoșilor mei și celorlalte ființe umane!” FIINȚA UMANĂ - FIINȚĂ DE LUMINĂ „Așează-te în fața faptelor precum un copil mic și fii pregătit să îți abandonezi orice idee preconcepută, îndreaptă-te cu umilință oriunde și către orice abis te-ar duce viața, sau nu vei învăța nimic! ” Stările mentale și emoționale negative, tiparele comportamentale neadecvate, traumele aduc cu ele în structura ființei noastre energii negative, cenușii, negre. Lumina alb strălucitoare este asociată sănătății perfecte, iubirii, purității, echilibrului, armoniei
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
că o făcea și întru nostalgia hainei de har pe care o pierduse. Se poate afirma, în consecință, că antropologia răsăriteană nu este una a căutării esenței umane, cât a hermeneuticii înfățișărilor,; a hainelor omului. Omul este privit ca un abis insondabil, în măsura în care este chipul lui Dumnepeu, singura cale de a te apropia de sondarea acestei adâncimi fiind înțelegerea semnelor pe care suprafața abisului o pune în raza privirii. Însă un alt aspect al acestei interpretări a naturii secunde pe care
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
una a căutării esenței umane, cât a hermeneuticii înfățișărilor,; a hainelor omului. Omul este privit ca un abis insondabil, în măsura în care este chipul lui Dumnepeu, singura cale de a te apropia de sondarea acestei adâncimi fiind înțelegerea semnelor pe care suprafața abisului o pune în raza privirii. Însă un alt aspect al acestei interpretări a naturii secunde pe care omul a dobândit-o în istoria sa terestră se dovedește a fi de o semnificație aparte. Exegeza bizantină, de la Ioan Hrisostom încoace, a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
și te împărtășești din această vedere pentru că vouq-ul tău este de aceeași natură cu Realitatea contemplată, Zeul, pentru bizantin actul contemplației este cu neputință să poată fi un rezultat al lucrării facultăților umane, căci între om și Dumnezeu se deschide abisul diferenței între creat și necreat. Putința contemplației este, pentru creștin, un dar pe care Dumnezeu îl face omului, este o stare de har. Din acest motiv, apare o distincție între simțurile naturale ale omului și „simțurile duhovnicești”, cele ce au
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
casă și serviciu. Marile răspunsuri le căutăm prin cele câteva pagini citite În grabă sau Într-un documentar televizat... Aceste chestiuni existențiale trebuie exersate zilnic, forjate prin experiențe repetate... Numai așa cred că putem avea acces la bucuriile extraordinare, la abis, la taine... Regretabil este că, foarte adesea, părăsim băncile școlii cu sentimentul că s-au Încheiat și căutările noastre, și că În afara unui bazar haotic de idei egale În valoare și adevăr, lumea nu mai are nimic interesant... Văicăreli, văicăreli
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Înaltul cerurilor mâna Îndurătoare a Celui mai Puternic aprinse milioanele de stele și cu lumina lor strălucitoare, călăuzea pe drumul fatal al veșnicei sale pribegii, calea oarbă a pământului... Susurul domol, prelung și nehotărât al tăcerii mute se ridică peste abisuri, ca o cântare fermecată de leagăn și luminile dormeau duse pe brațele imense de Întuneric... Iar peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină de noiembrie, prin rariștea neagră a pădurilor Își
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Sphinx celor care aspirau la domnie în Teba era: ghicește sau mori! Secretele științei, parte integrantă a credinței, sunt cele ale vieții, să domnești sau să servești, să fii sau să nu fii. Rege sau victimă, nu există intermediar între abis și culme. Și poetul continuă: Doamne, cum mă cuprind fantasmele necruțătoare, simple, sigure pe ele. Dansul ielelor. Ca o favoare voi cerși și eu, proscrisul. Și mă -nspăimânt. Totul e dans, o devenire ritmică a creației cosmice. În jur parcă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
hermeneutic trei teme originea vieții, mijloc de purificare, centru de regenerare. Apa conține sămânța primordială, este faza trecătoare de regresie și dezintegrare, de care depinde o fază progresivă de reintegrare și regenerare. Tendința de curgere a apei în jos, spre abis este simbolul înțelepciunii, harului și virtuții. Duhul lui Dumnezeu se poartă pe deasupra apelor în Facerea și oul lumii vedice se clocește la suprafața apei. Aici sălășluiește în arhivele protoistorice puterea cosmică. Origine și vehicul al oricărei forme de viața, seva
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trec într-o nouă lume, ca și cum ar fi fost conduse de Noe în ciclul următor, într-un alt clopot. Imaginea se suprapune semantic talismanului abracadabra, formând liniile de forță ale unui puternic vârtej care înghite forțele rele, atrase fiind în abisul de unde nimic nu se mai întoarce. În clopot există apă, plutirea carului, a arcei este pe ape în spirală, deci ape subterane, tributare energiei inconștientului, puterilor nedeslușite ale sufletului, ale motivațiilor secrete și necunoscute. Totul se petrece în poemele mele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tâlcul Cuvântului rostit la începuturi și spre care începe căutarea oricărui cavaler al spiritului, redescoperirea adevărului pierdut, ascuns voit în zecile de mii de ani. Profanul va aprecia existența unor suprastructuri suprapuse pe multiple planuri și care se pierd în abis, pentru singurul motiv că nu are indiciul primar al locului din creier în care se găsește prima cheie, aceea de la portița din grădină, pe care Alice a lui Lewis o utilizează întâmplător, dar fiind cea aleasă sau Arica din cărțile
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de analogie inversă, cu cât problemele fundamentale ale metafizicii sunt învăluite de focul bengal al mitologiei 473, în forme uneori triviale și familiale, cu atât se stabilește o distanță mai mare între polul esențial și polul substanțial al manifestării, din cauza abisului dintre ei, dar plin de adevăr, învăluind o amplă sinteză a universului 474. La timpul când adevărul, lumina Cuvântului era accesibil oricui, muntele era locul pentru inițiere, când însă el s-a restrâns la o elită, caverna, peștera a devenit
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
devenind orbi sau surzi, impasibili? Simțim nevoia de a fi apărați, sprijiniți. Și aici intervine Cristos, Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii, Dumnezeu chemându-ne prin Duhul Sfânt să-i devenim discipoli, oricât de adânc ar fi abisul vieții în această lume. "Iată, eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți așadar înțelepți ca șerpii și simpli ca porumbeii"569. Având o formație umanistă cât de greu am găsit treptele necesare accesului la inima adâncă a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de analogie inversă, cu cât problemele fundamentale ale metafizicii sunt învăluite de focul bengal al mitologiei 608, în forme uneori triviale și familiale, cu atât se stabilește o distanță mai mare între polul esențial și polul substanțial al manifestării, din cauza abisului dintre ei, dar plin de adevăr, învăluind o amplă sinteză a universului 609. La timpul când adevărul, lumina Cuvântului era accesibil oricui, muntele era locul pentru inițiere, când însă el s-a restrâns la o elită, caverna, peștera a devenit
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
singur Dumnezeu. Cu siguranță, însă, în multe dintre ceremonii și ritualuri, mă repet cu bună știință, se păstrează vechea Tradiție condusă de Marii Maeștri din timpuri imemoriale. Freud și misticismul Când trec punțile de somn Îmi rămâne numai visul și abisul, și abisul 658 Majoritatea autorilor din prima jumătate a celui de al XIX-lea secol, indiferent dacă aceștia ar fi aparținut domeniilor literare, științifice, artistice sau filozofice, considerau că misticismul ar fi apărut din natura superstițioasă și arhaică a ființei
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Cu siguranță, însă, în multe dintre ceremonii și ritualuri, mă repet cu bună știință, se păstrează vechea Tradiție condusă de Marii Maeștri din timpuri imemoriale. Freud și misticismul Când trec punțile de somn Îmi rămâne numai visul și abisul, și abisul 658 Majoritatea autorilor din prima jumătate a celui de al XIX-lea secol, indiferent dacă aceștia ar fi aparținut domeniilor literare, științifice, artistice sau filozofice, considerau că misticismul ar fi apărut din natura superstițioasă și arhaică a ființei umane. Ei
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ca întunecimile și gândirea ca lumina! Empedocle, Diogenes, Hippocrate s-au aplecat asupra somnului normal și patologic, Aristotel văzând în el o încătușare 672 și în același timp o evadare. Când trec punțile de somn,/ Îmi rămâne numai visul/ și abisul, și abisul 673. Somnul e mediul potrivit sustragerii de sub orizontul solar și intrării în metafizic. Pentru că dacă urmărim înlănțuirea dialectică a evenimentelor și succesiunea fazelor conștienței, în jocul mnemic al conștiinței cosmice interferată în subconștientul uman, observăm că nu imaginația
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și gândirea ca lumina! Empedocle, Diogenes, Hippocrate s-au aplecat asupra somnului normal și patologic, Aristotel văzând în el o încătușare 672 și în același timp o evadare. Când trec punțile de somn,/ Îmi rămâne numai visul/ și abisul, și abisul 673. Somnul e mediul potrivit sustragerii de sub orizontul solar și intrării în metafizic. Pentru că dacă urmărim înlănțuirea dialectică a evenimentelor și succesiunea fazelor conștienței, în jocul mnemic al conștiinței cosmice interferată în subconștientul uman, observăm că nu imaginația delirantă crează
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]