8,856 matches
-
definitiv ruptă. Nu suporta ideea asta, cu atît mai mult cu cît se știa pe deplin răspunzător. MÎnia lăsă atunci loc neliniștii. Se așeză pe patul fiului său și privi atent obiectele familiare, ca Într-o conversație cu un interlocutor absent. * * * Ușa de la intrarea În vila familiei Pérec era deschisă. Ciudat, la o oră atît de matinală. Marie intră, cu mare băgare de seamă, conștientă că se petrecea ceva anormal. Totul era tăcut, nimeni nu răspunse apelurilor ei. Străbătu livingul larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie. Ridică tonul fără succes și dădu brusc cu pumnul În masă, transformînd farfurioara În băltoacă și făcînd-o pe Anne să iasă din bucătăria unde se refugiase. - Uită-te la mine, pentru numele lui Dumnezeu! Întoarse spre el o privire absentă. Goală. - Călugării fără cap nu vorbesc, Marie, articulă el. Menhirii nu sîngerează prin harul Duhului Sfînt sau prin acțiunea vîrcolacilor, iar blestemele nu există decît În creierul deranjat al cucuvelelor bătrîne de pe insula asta, sau poate În pretinsele referințe istorice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Poate mai era timp s-o șteargă, cu condiția s-o facă neîntârziat. Aruncă o privire la prietenii săi: Annabelle, cu un calm surprinzător, Începea să-și Întindă cortul; așezat pe o buturugă, Michel desfăcea șnurul de la rucsac; părea total absent. Apa se scurge de-a lungul liniei de pantă. Determinat În principiul său și aproape În fiecare din actele sale, comportamentul uman admite puține bifurcări, iar acestea sunt rareori urmate. În 1950, Francesco di Meola avusese un fiu cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a fost primul scriitor, inclusiv printre scriitorii de SF, care a Înțeles că, după fizică, biologia avea să joace rolul de motor. Bruno se opri, Își dădu atunci seama că fratele său slăbise puțin; părea obosit, Îngrijorat, și chiar puțin absent. În fapt, de câteva zile, Michel neglija să meargă la cumpărături. Spre deosebire de anii precedenți, vedea că numărul cerșetorilor și al vânzătorilor de ziare din fața supermagazinului nu scădea; era totuși plină vară, anotimp În care, În mod normal, sărăcia devine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
său că vrea să-l vadă a doua zi. Când ajunse la Michel, acesta, cuprins de o foame subită după perioada de post, Înfuleca felii de salam italian și bea pahare mari de vin. — Ia și tu, mănâncă..., făcu el, absent. Bruno avu impresia că Michel nici măcar nu-l ascultă. Parcă vorbea cu un psihiatru, sau la pereți. Vorbi totuși. Timp de câțiva ani, fiul meu m-a căutat, mi-a cerut dragostea; eram deprimat, nemulțumit de viața mea, și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În anii 70 mărimea sexului masculin nu conta cu adevărat; În adolescență, am avut toate complexele fizice posibile, cu excepția ăstuia. Nu știu cine a deschis discuția, probabil poponarii; mă rog, tema e prezentă și În romanele polițiste americane; În schimb, e total absentă la Sartre. Cum-necum, la dușurile de la Gymnase Club am devenit conștient că am o puță foarte mică. Am verificat acasă: 12 centimetri, cel mult 13 sau 14, trăgând de ea și măsurând de la rădăcină. Descoperisem o nouă sursă de suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ochii Întredeschiși, ca Într-un vis, Își plimba limba pe sexul lui Bruno, explora centimetru cu centimetru. Deodată scoase un strigăt scurt, unic. Insul din spatele ei, un zdrahon cu părul creț, continua să pompeze conștiincios, berbecește; avea o privire goală, absentă. Oprește! Oprește! strigă Bruno; i se păruse că strigă, dar vocea Îi pierise, nu scotea decât un soi de chelălăit slab. Se ridică și Îl Împinse brutal pe bărbatul care rămase uluit, cu sexul erect, cu brațele atârnânde. Christiane se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
noapte la dispoziție. O să mă duc la un bar cu târfe, sunt peste tot, la Nisa. Se Încruntă, se Întunecă. — De când iau litiu, nu mi se mai scoală deloc, dar nu-i nimic, mie Îmi place și așa. Michel Încuviință absent, urcă În vagon: Își rezervase o cușetă. PARTEA A TREIA NEMĂRGINITUL EMOȚIONAL 1 Revenit la Paris, găsi o scrisoare de la Desplechin. Conform articolului 66 din regulamentul interior al CNRS, Michel trebuia să solicite fie reintegrarea, fie prelungirea disponibilizării cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Comerțului. E una dintre treburile de rutină pe care partenerii mi le aruncă mereu pe birou. Mă rog, mi le aruncau până astăzi, mă gândesc cu hotărâre bruscă. De fapt, am să deleg această activitate altcuiva, chiar acum. Mă uit absentă la dată. După care mă uit din nou. E datat 26 mai. Acum cinci săptămâni ? Nu se poate. Bulversată, răsfoiesc repede foile, căutând un bilet care să rectifice data. Trebuie să fie o rectificare de dată - însă peste tot apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
examinez imaginea din oglindă și mă crispez. Șuvița decolorată sare în ochi mai tare ca niciodată. Îmi dau părul în față și în spate de câteva ori - dar nu o pot camufla nicicum. Poate pot să merg cu mâna pusă absent în creștet, de parcă aș medita profund. Încerc câteva poze firești în oglindă. — Te doare capul ? Mă răsucesc pe călcâie și îl văd pe Nathaniel în ușa deschisă, în cămașă simplă și jeanși. — Ăă... nu, spun, cu mâna încă la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că i-ar plăcea să fie întreruptă. CINCISPREZECE Pe la ora șapte seara, dispoziția lui Trish s-a schimbat ca prin farmec. Sau poate nu chiar ca prin farmec. Când ajung jos în hol o văd ieșind din sufragerie cu pași absenți, cu un pahar de cocktail în mână, ochi injectați și obraji îmbujorați. Deci ! spune binevoitoare. Ieși în oraș cu Nathaniel. — Da. Arunc o privire de control în oglindă. Am optat pentru o ținută casual. Jeanși, top simplu, sandale. Păr proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pomenesc și de cărăbușul din cap. Și Nathaniel trebuie să pice din clipă-n clipă... și o să mă vadă așa... Nu știu ! răspunde Eddie impacient. Cât sunt șaptișpe virgulă cinci la sută din șapte mii ? — O mie două sute douăzeci și cinci, răspund absentă. Urmează o tăcere șocată. Shit. Asta a fost o greșeală. Când ridic privirea, Eddie și Trish se uită la mine cu ochii cât farfuria. Sau... cam așa ceva. Râd ca să le abat atenția. Am zis și eu la întâmplare. Și... mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai apuc să fac nimic din ce trebuie să fac. Dacă trebuie să fiu la cheremul ei nonstop, prestația mea ca menajeră va avea de suferit. Trish nu pare să fi auzit nici un cuvânt. — O, Samantha... nu acum. Flutură vag, absentă, din mână, trimițându-mă subtil la plimbare. Vorbim mai târziu. Îl aud pe Eddie șoptindu-i ceva din cameră. Bravo. Probabil că făceau sex. Și vrea să se întoarcă la stilul turcesc. — Am înțeles. Încerc să-mi țin în frâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ajuns ! Nathaniel cotește pe o alee cu pietriș. Parchează lângă un zid scund de cărămidă, după care oprește motorul. Cum ți se pare ? Cu efort, reușesc să revin cu mintea în prezent. — Îhm... Mă uit în jur cu o privire absentă. Da. Drăguț. Oare la ce ar trebui să mă uit ? — Samantha, ești OK ? Nathaniel îmi aruncă o privire curioasă. Pari cam stresată. — Sunt bine. Încerc să zâmbesc. Sunt doar un pic obosită. Deschid ușa ca să cobor și ca să scap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În patru ani. Trebuie să iasă. Pentru imaginea mea În proprii mei ochi. Pentru respectul meu față de mine. Și pentru că Îi datorez patru mii de lire lui tata. Ce vă aduc ? zice un tip cu accent australian, și ridic ochii absentă. Mai e o oră pînă pleacă avionul și m-am dus direct la bar. — Îhm... În mintea mea e blanc total. Ăă... vin alb. Nu, mai bine o vodcă și apă tonică. Mersi. După ce se Îndepărtează, mă prăbușesc iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și simplu pe sus. Vreau un cutremur sau... nu știu, un vîrtej... ceva palpitant. CÎteodată simt așa, că există o viață complet nouă și trepidantă care mă așteaptă undeva, și dacă aș putea să... — Scuzați-mă, domnișoară... — Poftim ? Ridic ochii absentă. Ce e ? Stewardesa cu spic Îmi surîde larg. — Am aterizat. Mă uit la ea ca la nebuni. — Am aterizat ? Nu Înțeleg nimic. Cum să aterizăm ? Mă uit În jur - și, așa e, avionul nu se mai mișcă. Ne aflăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe Lissy pe canapea. E Înconjurată de hîrtii, În care se uită foarte concentrată. Muncește foarte mult. CÎteodată, chiar exagerează cu munca. — La ce lucrezi ? zic cu Înțelegere. Tot la cazul ăla cu frauda ? — Nu, citesc un articol, spune Lissy absentă și ridică o revistă de femei. Zice aici că, Încă de pe vremea Cleopatrei, proporțiile frumuseții au rămas aceleași și că poți chiar să faci un calcul științific ca să vezi cît de frumoasă ești. Faci toate măsurătorile astea... — Aha ! spun interesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ceva pe vreunul dintre voi, răspundeți-i cît mai amabil cu putință și cît mai natural. În clipa În care sosește, vreau să vă văd lucrînd. Faceți ce faceți de obicei, pe parcursul unei zile normale de lucru. Privește În jur absent. Unii dintre voi, să zicem, pot vorbi la telefon, alții veți scrie la computer de zor... alții veți fi În plin brainstorming... Țineți minte, acest departament este Însăși esența companiei. Panther Corporation e renumită pentru geniul său În marketing ! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
asta idioată ? SÎnt o idioată cît casa, care turuie vrute și nevrute, fără să se gîndească nici măcar o clipă la consecințe. De ce te-a chemat Jack Harper ? spune Artemis, interzisă. — Nu știu, spun. — A mai chemat și pe altcineva ? — Nu știu ! spun absentă. Ca s-o fac să mă lase cu Întrebările ei, Încep să scriu tot felul de prostii aiurea la computer, și gîndurile mi se rotesc În cap iar și iar. Nu-mi pot pierde slujba. Nu pot să renunț definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lipsea din tabel sau așa ceva. Lissy e cea mai veche prietenă a mea și o iubesc sincer. Dar cîteodată pur și simplu nu o Înțeleg deloc. — Ce-i asta ? zic, În timp ce scrie răspunsul. Un rebus din 1993 ? — Ha ha, spune absentă. Ce faci În seara asta ? — M-am gîndit să rămîn cuminte acasă, zic, răsfoind rapid revista. Poate-mi fac puțină ordine În șifonier, adaug, În clipa În care Îmi cad ochii pe un articol intitulat „Cum să-ții Întreții garderoba“. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă uit În jur, căutînd să găsesc un subiect de conversație. — Îhm... trebuie să-ți mărturisesc ceva, spun, arătînd spre farfuria lui. Ți-am furat o scoică. Aștept să se prefacă șocat sau furios. Sau cumva. Nu-i nimic, spune absent și Începe să-și Îndese mîncarea În gură. Nu Înțeleg. Ce s-a Întîmplat ? Unde s-a dus toată veselia ? Parcă e brusc alt om. *** CÎnd ne terminăm puiul, tarhon cu cartofi prăjiți și salată de anghinare, mă simt deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o poveste lungă și plicticoasă. ZÎmbește. Nu vrei s-o auzi, crede-mă. Ba da ! spune imediat o voce din mintea mea. Vreau foarte mult s-o aud. Dar mă mărginesc să surîd și iau o nouă Înghițitură. Acum privește absent În depărtare, de parcă ar fi singur. Oare a uitat că avea de gînd să mă sărute ? Oare să-l sărut eu ? Nu. Nu. — Lui Pete Îi plăceau mult păianjenii, spune brusc. Erau animalele lui de casă. Păianjenii mari și blănoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
destul de intensă și probabil că n-o să aibă timp să mă sune. Dar o să-mi scrie pe mail În fiecare zi, adaug fericită. — Biscuiți ? spune Lissy, deschizînd cutia. — A, ăă... da. Mersi. Iau un biscuit digestiv și mușc din el, absentă. Știi, acum am o nouă teorie despre relații. Extrem de simplă. Toți oamenii ar trebui să fie mai sinceri unii cu alții. Și să se destăinuie ! Femeile și bărbații ar trebui să-și deschidă sufletul, familiile ar trebui să-și deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
noastră. Bună ziua ! Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea un cappuccino, vă rog, spun absentă. Și prăjituri asortate, adaugă mama. Grazie ! — Mamă... În clipa În care chelnerul a dispărut, Îmi pun o mînă În cap. Cum adică, mi-ați cumpărat o mașină ? — O mașinuță, să ai cu ce să te Învîrți prin oraș. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ceai, sînt extrem de hotărîtă. Din clipa asta, n-am să mă mai gîndesc la Jack. Finito. Fin. The end. — OK. Am trei teorii. Lissy vine aproape gîfÎind În ușa bucătăriei, În pijamale și cu blocnotesul În mînă. — Poftim ? Ridic ochii absentă. — În legătură cu marele secret al lui Jack. Am trei teorii. — Doar trei ? spune Jemima, care apare În urma ei În halatul ei alb, cu agenduța Smythson la piept. Eu am opt ! — Opt ? Lissy o fixează de-a dreptul ofensată. — Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]