KorAP: Find »[drukola/base=abur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...451 >

11,260 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

soioasă și cu redingota flenduri, umbla pe ulițile strâmte sunând dintr-o talangă. În zilele acelea bolovanii din cuptorul feredeului erau încălziți și femeile se grămădeau spre casa uriașă, cu păreții totdeauna umezi, și înlăuntru, pe treptele de stejar, în aburul năbușitor, bătându-se peste trupurile mari cu măturile de frunze de stejar, puneau la cale și deosebitele întâmplări din îngrămădirea aceea a târgului. Tudorița își dădu îndată sama că în jurul ei se petrece ceva neobișnuit și „se vorbește“. Când ieșea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
încordare și începu a merge repede, dusă fără voință. Șoptea încet din când în când: — Unde mă duci?... unde mă duci?... Și el se opri într-un timp și ea îi simți iar apropierea; și-l privea ca printr-un abur; și deodată îi cuprinse tâmplele cu palmele, și se ridică în vârful degetelor spre dânsul. Și pipăindu-l, urmărindu-l aproape, pierdută și fericită, gâfâia: — Unde mă duci?... spune-mi unde mă duci?... Vtc "V" Pentru Haia lui Sanis, viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
gândea iar, lucrând, la zilele ce aveau să vie, la pruncul care i se mișca în sân, la cel care a lăsat-o... Câteodată o cerca o adiere veninoasă de ură; apoi i se limpezea sufletul. Acuma era hotărâtă, acuma aburii dragostilor trecuseră bătuți de un vânt năprasnic; și-l vedea limpede înaintea ei pe feciorul lui Vartolomei, cu râsu-i de animal de pradă, cu ochii plini de pofte... Nici nu-i trebuia să-și mai aducă aminte de el. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
noroi, nu vedea nimic din ce se aștepta ea. Trecătorii își scufundau și își scoteau cu greu cizmele, năcăjiți, ca printr-o hrubă de chinuri. Triste fumegau prin hornuri casele negre, și rar câte-un cap de femeie ieșea între aburi, prin ușile scunde. Dudi Bulgarul, bărbatul Reizei de la dugheniță, pornea la ceasuri regulate cu tinichelele-i de gaz, și Zeilic harabagiul, bătrânul moașei Etel, cu straiele-i ninse de făină, albe ca și barba lui mare, duruia printre ferestrele cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
trebuie să lepezi pacatul tău... Trebuie să nu știe nimeni, să rămâi curată înaintea lui Dumnezeu... Haia deschise ochii și simți privirile ascuțite ale bătrânei asupră-i. Maică-sa venea de la sobă, aducând cu luare-aminte o ceșcuță din care izvorau aburi, împrăștiind un miros tare de cafea. Reiza îi zâmbi, un zâmbet de prietinie și de îndemn. Hai! vorbi moașa. Are să deie Dumnezeu să scapi... Am adus gândaci de frasin... Maică-ta i-a zdrobit și i-a amestecat în cafea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
A! sunt locuinți!... Cât sunt de ciudate!... În adevăr, aici suntem departe de civilizație! zise și cuconu Ionașcu, învăluindu-și fața în fum albăstriu de tutun. —O, e foarte ciudat! foarte ciudat! șopti domnița. Și parcă i se puse un abur pe ochii albaștri. Bordeiele acestea îmi aduc aminte de poveștile cu cărbunarii pe care le ceteam la pension... Grămada bordeienilor venea ca o turmă sfioasă și mulțumită în urma lor. Și boierii cotiră spre perdele și spre șoproanele vitelor. —Gospodăria mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
sumbru al brădetului se alcătuiau, sub lumina împuținată a soarelui aplecat la orizont, forme nouă, cu linii necunoscute. Încă stătea pe loc, judecând și cumpănind în sine, când ziua începu să se întunece și împrejurimile părură a pluti subt un abur vioriu. Culi își schimbă locul: trecu mai la deal și avu încredințarea că și-a recunoscut direcția de întoarcere. O luă încet pe un colnic, coborî într-un găvan. Aici era o mlaștină veche, scăldătoare a mistreților. Calea îi era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
întuneric; din loc în loc se opreau, ca să asculte cloncănitul și ascuțitul versului lor de dragoste, când își astupă ochii și urechile și-și resfiră în evantaliu cele optsprezece pene ale cozii - sus în cer, în întunecimea de brazi și în aburul cel dintăi al zorilor. Îndată după dragostele cucoșilor, în luna lui mai, s-au eliberat de zăpezi adâncurile pădurii și au început să se arare, în luminișuri însorite, dedițe și brândușe. Seva a pornit, spărgând mugurii, în pârău au săgetat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Dunărea din planșele geografice sau o văd din fuga unui vaporaș. Puțini au cercetat-o în cotloanele ei misterioase. Măreața ei îmbulzeală de ape, colectată dintr-o jumătate de Europă, se alină în această blândă margine a șesurilor și în aburul ei apare apa morților, cu năluciri de vis. Gârlele ei au îmbrățișat, din veacurile cele mai vechi, bucăți de pământ, rupându-le și adâncindu-le într-o parte, sporindu-le cu nămoluri în altă parte, alcătuind limanuri ale crapilor. Lunca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
vin, pahar de tinereță. Eu socot, domnule, că dacă azi n-ai prins nimic cu undița pe acolo pe unde ai fost, apoi mâni dimineață, aci, în Fundul Lintiții, prinzi numaidecât. Ieși din polog când se jimbează de ziuă. Atuncea stă abur pe gârlă. Cum arunci, cum acați crapul. L-am oprit o clipă, introducând în vorbirea lui monotonă istoria cu împăratu crapilor a lui Gâdea. — Dă-l holerei pe Gâdea! C-o vorbă de-a lui eu nu cumpăr nici o testea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
culci dumneata, e gata. Bun vin! Focul e blagoslovenia întâi. Pologul e a doua. Vinul e a treia. Sunt și altele, dar eu le-am uitat. Dumneata aștepți să spun cum a fost întâmplarea? Văd că încă nu-ți flutură abur la gene. Dar poate ție, Mitreo, ți-o fi somn? Nici mie nu mi-e somn. Află dumneata că Sandu Dălcăuș s-a arătat în baltă acum opt ani. Mă Sandule, cine ești tu și de unde vii? Eu sunt unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Ilie gângăveau în salcie; din când în când răspundeau și mierlei. Cucoșii trâmbițau în satul rudarilor; zarea de ziuă zbucnise în înaltul răsăritului. M-am spălat pe ochi cu apă uncropită din baltă. După ce adierea dimineții a mânat de pe luciu aburii, mi-am căutat locul cel mai potrivit la gârlă, acolo unde apele Lintiții scapătă printre gard și curg spre Dunăre. Toate păreau liniștite, deși toate erau tresăriri și fierberi, zboruri și chemări, amestec al vieții și morții. Mi-am pregătit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

începu să lovească nerăbdător pământul cu copitele. Silueta lui Lurr, ghemuit în prag, se profila întunecată pe zăpada ce sclipea în soarele dimineții. Rădăcinile copacilor căzuți desenau pe cer o lume răsturnată. Valerius se ridică. Răsuflarea i se prefăcea în abur în aerul dimineții de decembrie, în timp ce își masa mușchii amorțiți de nemișcare. Înșeuă calul, împrăștie ultimii tăciuni rămași, își luă traista de medic, mângâie câinele care se învârtea pe lângă el, dând vesel din coadă, și ieși. Se uită în sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
blană; la brâu avea două pumnale. — Era mai bine dacă plecam mai devreme - aseară, așa cum am spus. Ai fi avut un avans mai mare. — Aseară fratele tău nu putea încă să se miște, răspunse Valerius. Răsuflarea i se prefăcea în abur în aerul înghețat. — Acum, cel puțin, poate să stea în picioare. Fulgii deși îl orbeau. — Și eu aș fi preferat să plecăm aseară. Înainta cu greu; brațul gladiatorului pe care-l susținea îi atârna greu ca plumbul pe umăr, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
treisprezecea a fost cea mai crudă... Vreme de patru zile și patru nopți, a dat foc la temple și la case... A rămas în picioare doar templul zeiței Mephitis, aflat în afara zidurilor - Titus coborî glasul. Zeița vaporilor de sulf, a aburilor ce vin din adâncul infernului... Doar ea a scăpat. — Și amfiteatrul? întrebă Antonius cu răceală, ridicând capul. Îmi închipui că Legiunea a treisprezecea i-a dat foc. — A ars. Iar asta mă bucură, după cum îți poți închipui, răspunse Titus, făcând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

întorcea, le mirosea, se uita la timbre, studia numele, cuvintele cu rezonanță ciudată: Bombalapetty, Pudukkottai, Aurangabad, Tonk, Coimbatore, Koovappally, Piploo, Thimpu, Kampala, Cairo, Albuquerque. Le ținea în lumină, plicurile pline cu promisiuni, cu posibilitatea unor lumi diferite. Le desfăcea la aburii de deasupra cănilor de ceai sau le dezlipea, căci umiditatea aerului făcuse cleiul aproape cu totul ineficient, și le parcurgea alene conținutul pe tot restul zilei. De când începuse să lucreze la oficiul poștal, își petrecuse astfel mult timp. Citise despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
ce ai cunoscut cândva, dar care acum îți scăpa. Lămâi verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu, copt în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte pe ele, sau dungate. Sampath era cuprins de poftă așteptându-și mesele. Norii de arome împinși înainte și capacele zăngănind ale ceaunelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
trecea prin ferestre. În scurt timp, vânzătorul de ziare pedală pe lângă casa inspectoratului sanitar șef, care stătea așezat pe un scaun de nuiele pe verandă, anticipând bucuros sosirea ziarului, iar cana de ceai pe care tocmai și-o turnase scotea aburi delicați și aromați în fața sa. Ei bine, omul acesta care distribuia ziarele se mândrea într-o oarecare măsură cu ținta sa perfectă și, văzându-l pe medic așezat liniștit pe verandă, încercă să-i arunce ziarul direct la picioare. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
acolo - ah, ce viață minunată - privind palid de la fereastra băii, zări chipul lui. Încă o dată, simțirile îi fură cuprinse într-o cădere ca de derviș, iar sentimentul de calm, atât de puternic cu o clipă în urmă, dispăru ca un abur. Aceeași influență irezistibilă pe care o simțise în goana sa turbată ultima oară când îl văzuse în bazar o cuprinse din nou. Neajutorată în fața ei, știind că trebuia să facă rapid ceva, ridică o piatră de jos, cu nervii la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
ale dubiței Hungry Hop. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni pe chipurile oamenilor. 25 În livadă, între timp, lucrurile erau remarcabil de liniștite. Într-un colț, într-o oală, ceva scotea aburi și fierbea cu o bolboroseală delicată. Deja bolborosise toată noaptea, pregătindu-se pentru sosirea celor care urmau să prindă maimuțele. Kulfi dormea lângă oală. Pe când oamenii erau absorbiți de prinderea maimuțelor, își zicea, într-un fel sau altul, fie va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
și până jos de tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

o mai puteam ajunge. Am schimbat terenurile. Nu i-am întâlnit ochii. Speram să nu-mi aud horcăitul cu care înghițeam aerul. Speram că nu simte mirosul - speram că nu vede șiroaiele de sudoare care îmi brăzdau fața ca un abur fierbinte. În timp ce îmi ocupam locul în teren, mi-am ridicat privirea spre asistența aflată în acvariul de sus. Zâmbea. Primul meu serviciu s-a înfipt în fileu, la doar câțiva centimetri de pământ. Al doilea serviciu a fost o frumusețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
se bălăngănea la doi centimetri de nas, ca într-o secvență de film porno. A urmat o bătaie cu prosoapele timp de zece minute. Gagicuța în halat chiar și-a băgat capul pe ușă și a țipat la ei prin aburul care umpluse baia... N-am mai putut suporta. Mi-am adunat scâncind hainele, pe care le-am înghesuit în punga luată pe gratis. M-am arătat pe Sixty-Sixth Street cu vesta jilavă de sudoare, cu niște bermude până la genunchi, ciorapi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
nu e, dar nici treaz pe de-a-ntregul nu ești, acolo unde gândurile și vorbele se bat cap în cap și unde, totuși, mintea lucrează, lucrează neîncetat, când mi s-a înfățișat Selina sub forma unui semn de întrebare din abur roz. I-am văzut trupul superb în unduiri și convulsii fantastice, cu fața numai zâmbet de plăcere, și privirea complice a ochilor în care se citea încântarea, în timp ce demonologia imprimată pe lenjeria ei sugera păianjeni și mătase, umerii ascuțiți, părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
satanic, cu ochi negri și fierbinți, cu o gură de foc, gata să sfâșie... Doamne! Nu e de mirare că se uita așa la mine. Probabil că nu îți poți stăpâni o asemenea privire. E de necontrolat Trecea direct prin aburul mahmurelii mele, desfăcându-i toate cele șapte văluri. La fel ca Bill de la Box Office, Doris a scos un blocnotes și m-a privit încurajator. — Ideea originală, șopti ea. Vrei să-mi spui câteva cuvinte despre ea? Adică unde are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]