2,732 matches
-
continuă ce face imposibilă inițierea unor strategii ce ar putea fi considerate antiregim 1. Asta înseamnă că sunt posibile mai degrabă reacții individuale decât de masă (Suedfeld, 1997); există riscul permanent al dezvoltării unor mecanisme defensive atât la cei care acompaniază, cât și la beneficiari. Probabil că cel mai periculos mecanism defensiv într-un astfel de context este copierea violenței impuse de regim și promovarea ei în relațiile cu cei apropiați, fie în familie, fie la locul de muncă, între prieteni
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care diferiți indivizi sau categorii de indivizi le angajează, atât pe planul economic al producției sau consumului sau politic, cât și prin mentalități, sisteme de valori, atitudini și opinii. Orice schimbare socială semnificativă este, așa cum observă și Jenkins (1996:6), acompaniată de o acutizare a dezbaterilor la adresa amenințărilor aduse identității, și în acest context orice analiză asupra identităților colective, de orice tip identitate rasială, identitate etnică, identitate de clasă -, devine relevantă. Fie că descoperim sensuri în lume, fie că punem sensuri
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mai adânci ale societății. Orice analiză asupra identităților colective, de orice tip, devine relevantă în acest context pentru că identitatea este, așa cum spune și Weiseltier (1997), inamicul schimbării; de altfel și Jenkins (1996:6) observă că orice schimbare socială semnificativă e acompaniată de o acutizare a dezbaterilor referitoare la amenințările aduse identității. Studiul modificărilor în identificările profunde ale actorilor sociali și deci studiul identității colective câștigă și mai mult în importanță, mai ales dacă ținem cont de faptul că, așa cum arată mulți
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nu trebuie și nu pot fi înțelese nici ca disparate, dar nici rupte de contextul mai larg al drumului modernizării societății românești deschis de pașoptiști. Înainte însă de a discuta cele două fenomene și apoi câteva din transformările care le acompaniază la nivelul resurselor structurale și morale în societatea românească, o să ne îndreptăm atenția asupra conceptului de schimbare socială și asupra cadrelor teoretice în care este interpretat. 1.1. Schimbarea socială: perspective teoretice Schimbarea este o condiție naturală și normală a
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
evoluției este diferențierea (diviziunea muncii la Durkheim). h) Direcționalitate schimbarea este uniliniară, se face de la forme primitive la forme dezvoltate, de la simplu la complex, de la omogen la eterogen. Ea nu este întâmplătoare sau ciclică, ci progresivă. i) Adaptabilitate schimbarea e acompaniată de o mai bună adaptare a sistemului la mediu. Fiecare dintre aceste idei atrage obiecții care vor conduce la reformulări teoretice variate. Printre cele mai cunoscute critici, enumerăm: faptul că schimbarea nu este universală, ci există o mare varietate și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
din cea a lui Ratzel: atributele culturale își au sursa în topografia și geografia locului de naștere. 30 Evident, exceptându-l pe Isaac. 31 Eng.: cultural dope. 32 Această critică este respinsă de Grosby (1994) pe baza argumentului că emoțiile acompaniază percepția cognitivă a obiectului, fiind în fapt cauzate de cogniția unui obiect, în acest caz cogniția rudeniei. 33 Idee pe care de fapt o regăsim la Motru, în lucrarea Etnicul Românesc, apărută cu aproximativ 50 de ani înainte; atunci când definește
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sonore. În preajma acestor monumente, românii s-au simțit la ei acasă. Nu s-au simțit însă acasă atunci cînd în glia lor au început să se înfigă monumentele comunismului, venite din obscure spații turanice, înălțîndu-se străin și amenințător. Menite să acompanieze discursul totalitar. Să bage frica în oase. Rolul giganților din beton avea să se dovedească a fi acela de a copleși, prin dimensiuni spăimoase, casa și biserica. A le minimaliza, a le face aproape dispărute. Și cine urma să înfăptuiască
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Păcate. E-acolo o adunătură pe sprînceană, făcînd eforturi transpirate să mimeze oarecari orientări de lume nouă, postdecembristă. O dolofănică, privind nostalgic pieziș, își etalează gropițe-n obrăjorii bine hrăniți în vreo casă (naționalizată), gropițe-n degetele-crenvurști, în decolteu, în..., acompaniată de-un personaj cu aer hirsut-proletar, de Neculuță șiret. Vezi pe cine invită cei doi și te luminezi cam ce vor de la aceștia (vor, de altfel, răspunsurile pe care le-ar da ei, întrebați). Ce seară de... visul unei nopți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
propagandistice. Dar și rezistentele pînze ale demnității. Reflector! Marele pitic, la patru ace, suita, suita și... și... cine ar fi putut face silnicul ghidaj prin sala faimoasă decît... decît... Ion Frunzetti, cărăuș versat dinspre o Românie autentică, în care trăise acompaniindu-i pe Noica, Cioran, Eliade, Comarnescu, spre o Românie contrafăcută. N-avea încotro: era șeful Secției de Critică a Uniunii. Nomenclatură. Îi urmăream zelul grav jovial cu care-și conducea ignarul invitat, neputîndu-l omite, în făptura aceluiași, pe calamburistul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe buze fusese un pension de fecioare neprihănite pe lîngă legislativul ăsta fără chiloți. Cine prinsese primul tren, se alăturase efectivelor legislative, gradate și negradate, din Capitală, oraș deja în relativă securitate după găbjirea inexistenților teroriști. Luările de cuvînt erau acompaniate de tromboanele și tubele proaspeților dezechipați din eșaloanele doi și trei, ca instrumente de percuție recurgîndu-se, ad-hoc, la bocanci USLA și la pantofi Romarta (încă de 4000 lei perechea). În contrapunct, excepțiile: Radu Câmpeanu, Dan Amedeu Lăzărescu, Mircea Dinescu. Cuvîntul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
hămesiți, cu aspectul lor famelic, de lumea a treia, îl dau pe idioatele pocnitori - toți pirotehniștii ăștia jalnici trebuie remarcat poartă invariabil fes; e o modă a fesului, însușită, ce oroare! și de alți tineri, unii dintre ei destul de curăței, acompaniindu-și însă partenerele (de altfel, cu valpurgice și frumoase coame) cu fesul ce le dă un dubios aer de neajutorați sexual; fes care provine, de unde?, de la sportivi? de la Conu Leonida? de la turci? (de-acolo de unde vin și petardele?); oricum, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cochetă a purtătorului de baston, caduceu antiboem. Imagini cutremurătoare din începutul bolșevismului românesc. Gloata rufoasă și isterizată aclamînd noua putere impusă de Moscova. Dej, Bodnăraș, Groza, Niculi, dar și... dar și... Sadoveanu, Parhon, apoi figurile sinistre și obscure din anturaj (acompaniate de uniformele polkovnicilor sovietici), toată clica asta instalată de armatele de ocupație, în ținută de gală, culoare închisă, pălărie, fular alb etc. imitînd țopește elita antebelică, deja înfundînd pușcăriile, clica "elegantă" în tribune, contrastînd tragi-comic cu rufoșenia pegrei subit aderentă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În marea piață doar pașii lor. De ce s-au oprit? I-o fi topind el c-un sărut fierbinte fulgul de pe geană? Continuă încă promenada fesurilor. Fete superbe, cu plete pe care fulgii rari nasc steluțe în plină zi, sînt acompaniate de juni cu fesuri trase, bleg, pe urechi. Ce nepotrivire! Continuă și parada căciulilor rusești. De la polismanii în exercițiu la conaționalii de toată mîna, căciula urecheată continuă să fie în vogă. Peneș Curcanul ar muri a doua oară, s-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Subiectul sîntem avertizați e tratat cu ironie, descris în deriziune și taxat drept subcultural ca arhitectură. Organizatorii își destăinuie un prim impact cu situația ce tinde să se extindă, evaluînd-o ca "vitală, gălăgioasă, penetrantă și prolifică". Fotografiile cu "palate" sînt acompaniate de cele în care apar promotorii, proprietarii și meșterii. Excelentă idee. Cît de activă însă în masa "vitală" avută în vedere? Să revenim la Iași. Unde, prin Monitorul urmărindu-se mai ales matrapazlîcurile "înaltei societăți" locale întru înălțarea infatuatelor ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
degenerat-comunistă. În timpul căreia a făcut pușcărie grea (nu lipsită de recitativele lui șoltic-savante în fașa elitei încarcerate). Tragic, desigur, dar în numerele lui filmate, în 1990, Parkinson-ul îi augmenta emisiile sincopate regaluri de subțiri paradoxuri și de mustoase parimii acompaniate de elocvența în spasme a mîinilor și articulate de buzele în pareză; ar fi fost, în ultimă instanță, groaznic de triste, dacă ochii n-ar fi rămas aceiași din anii flanărilor cu Cioran, pline de sapiențiale farse. Triste, dacă ochii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zile ale Iluminismului din secolul al XVIII-lea, la lumina unui nou viitor motivat de idealism. Aceasta este o carte despre vechiul vis american și noul vis european pe cale de apariție. Este numai o primă aproximație, cu toate defectele care acompaniază un astfel de efort. În timp ce În adâncul meu am rămas atașat visului american, În special În credința lui fermă În preeminența responsabilității individuale și personale, speranța mea pentru viitor mă atrage spre visul european, care pune accent pe responsabilitate colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
libră, dolari pe oră, salariu pe săptămână, chirie pe lună, profituri pe trimestru și interes compus semianual. Desacralizarea timpului Transformarea spațiului, dintr-un domeniu sacru Într-unul utilitar și din creația lui Dumnezeu Într-un rezervor de resurse, a fost acompaniată de o desacralizare similară a timpului. De-a-lungul a numai câteva secole, timpul a fost transformat pentru a se conforma acelorași criterii științifice folosite pentru a expropria spațiul. Sensul medieval al timpului, care punea accent pe ciclurile și anotimpurile schimbătoare ale
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
burgheze. Perdelele au fost adăugate la paturi pentru a asigura puțină intimitate. Totuși, adeseori un cuplu făcea dragoste după aceste perdele, În timp ce rude și prieteni socializau la numai câțiva metri distanță. În noaptea nunții, rudele și invitații tinerilor căsătoriți Îi acompaniau de obicei În patul nupțial pentru a observa consumarea căsătoriei. Dimineața următoare, proaspeții Însurăței trebuiau să arate cearceafurile pătate celorlalți membrii ai familiei ca dovadă a uniunii lor25. Încetul cu Încetul, obiceiul de a dormi singur Într-un pat, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de Întreg: Întâi lupta copilului de a-și delimita identitatea separată de cea a mamei, apoi separarea parțială a adolescentului de familie, iar, În perioada maturității timpurii, pretenția individului la o personalitate independentă. Fiecare perioadă În procesul de diferențiere este acompaniată de o nouă și complexă integrare Într-un set, În continuă creștere, de relații sociale și cu mediul Înconjurător. Evenimentele vieții sunt marcate de un echilibru sofisticat Între cerințele În continuă creștere ale individului și obligațiile sociale din ce În ce mai mari. Crearea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de proprietate privată și cu relațiile de piață capitaliste, creînd astfel singularul vis american. Metafizica proprietății private Cu proprietatea privată bine stabilită ca principiu organizator al societății, cărturarilor moderni le-a rămas crearea unui fundament filosofic corespunzător care să-l acompanieze. Au găsit răspunsul În teoria legii naturale a proprietății - un concept care s-a dezvoltat treptat În Evului Mediu târziu și a avansat mai rapid În timpul Reformei și În perioada următoare. Filosoful politic francez Jean Bodin a Început să argumenteze
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dens și la o scară mult prea globală pentru a fi constrâns de granițele naționale. Statele-națiune sunt prea limitate din punct de vedere geografic pentru a supraveghea comerțul interregional și global și a armoniza riscurile sociale și ecologice crescute care acompaniază o lume globalizată. Fiecare țară trebuie să facă față presiunilor cauzate de o lume din ce În ce mai corelată și interdependentă. Societatea europeană este cea care pare să fie În fruntea schimbărilor ce au loc, devenind astfel sala de clasă a lumii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
s-a acordat puțină atenție modului În care rețelele schimbă Însăși concepția noastră despre rolul proprietății și filosofia comerțului. S-a discutat și mai puțină despre implicațiile pe termen lung care derivă dintr-o schimbare profundă În comportamentul general care acompaniază tranziția către noul model economic. Primul lucru care trebuie Înțeles despre tranziția de la piețe la rețele este că granițele devin mai puțin fixe și mai permeabile. În cazul piețelor, granițele joacă un rol deosebit de important. O posesiune reprezintă o lărgire
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
societățile dezvoltate sunt prinse Între vechiul regim de proprietate bazat pe schimbul produselor pe piață și un nou regim al proprietății bazat pe dreptul la acces reciproc În rețele - acesta este dat de creșterea În vulnerabilitate, care, În mod inevitabil acompaniază schimbările În complexitatea și densitatea interacțiunilor umane și comprimarea spațiului și a timpului În lumea globalizată. Am avut oportunitatea, acum douăzeci și trei de ani, să Îl vizitez pe Ilya Prigogine, specialistul belgian În chimie fizică. Teoria sa privind „structurile
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
instrumentelor muzicale au fost de natură teologică, precum primatul Logosului, ori s-au referit la uzul lor în contexte profane și păgâne. Cu toate acestea, putem să ne imaginăm că, uneori, cântecul unui psalm sau al unui imn a fost acompaniat de o liră sau de un alt instrument de coarde. De fapt, în arta creștină inițială, Cristos este deseori reprezentat asemenea miticului cântăreț Orfeu, primul purtător de cultură, care, așezat cu o liră în mână în mijlocul animalelor sălbatice, le îmblânzea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și compozițiile religioase, îndeosebi oratoriile, ale lui Giacomo Carissimi (+ 1674), ale lui Girolamo Frescobaldi (+ 1643), Alessandro Scarlatti (+ 1725), Angelo Corelli (+ 1713) și mulți alții. Deja în perioada renascentistă, orga era unul dintre protagoniștii principali ai muzicii liturgice. Practica de a acompania melodiile cu acest instrument in alternatim a devenit o obișnuință tot mai acceptată și reglementată. Aproape fiecare biserică era mândră de a poseda o orgă, ajunsă acum la un nivel tehnic ridicat; aceasta, prin sunetul său impunător, părea să strige
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]