3,053 matches
-
dispèrut și nici nu și-a diminuat consistentă, îl simt în permanențè, presant și învèluitor, o sferè aerianè de efluvii, transparentè, înconjurându-mè și, ori de cîte ori fac mișcèri bruște, schimb vitezele, deschid ușa portierei de la mașinè, mè surprinde cu adieri învèluitoare și reci, apoi, când sunt la duș, triumfètor, anihilând celelalte mirosuri, a sèpunului, a șamponului, ca și cum apă, curgând din abundențè ar deschide toții porii pielii mele eliberându-l din captivitatea lèuntricè a dermei, triumfând energic asupra spumei de ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
flacăra iubirii pentru că, mai întâi, trebuie să știi să discerni și apoi să ceri... O altfel de toamnă Simt că toamna aceasta este mai altfel decât celelalte. Are culori mai luminoase și galbenul este mai viu decât galbenul gutuii... O adiere de vânt mi-a șoptit la ureche, tandru, că toamna vrea să mă logodească... Murmurul buzelor mele, de emoție, s-a transformat în chemare... Ai venit, mi-ai luat mâinile, le-ai atins de buzele tale; atunci am simțit că
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cu glas mieros: - Frate, de ce ești așa de ’nalt și de verzui pe când, păpădia, e galbenă și mică? Când bat cu putere, te-nclini pân’ la pământ co să te rup în două, tare-ți este frică! Ea, doar, la adierea mea (de vânt, chiar dacă tulpina-i rămâne dreaptă), puful i se-mprăștie văzând cu ochii! (La care, firul de iarbă mâlc tăcu, fiindcă cei zise vântul nu-i plăcu). - Păi, vântule, tocmai acesta este oful: De vorbă, păpădiei, îi venise
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
se-mprăștie văzând cu ochii! (La care, firul de iarbă mâlc tăcu, fiindcă cei zise vântul nu-i plăcu). - Păi, vântule, tocmai acesta este oful: De vorbă, păpădiei, îi venise cheful). Chiar ’nalt ( o, ce slabi îi sunt genunchii!) La adierea ta se-nclină într-o parte, când în alta. Este instabil. Pe când, eu stau dreaptă, semeață. Ș-apoi, mai departe, zâmbesc. Doar pălăria când și când îmi cade; dar an de an eu înfloresc! Uite, c-o morală, o să-l
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Tooty făcând acest lucru te poate lecui pe viață. Peste tot dau numai de cupluri. Mă duc înapoi în hol și mă strecor afară printr-una dintre ferestrele franțuzești. E o noapte foarte frumoasă și caldă. Frunzele freamătă încetișor în adierea îmbălsămată, iar secera lunii atârnă palidă pe cerul negru. Îmi dau seama cât este de poluat aerul Londrei când vin la țară și văd puzderia de stele, care aici iau locul norilor violeți ce plutesc deasupra orașului și care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mircea mult mai tânăr în fața unei table negre pe care era desenat ceva, l-am văzut pe Orande jucându-se cu tatăl său și o siluetă într-un minunat costum negru ce atingea elegant pământul, asemeni unui fulg plimbat de adierea rece a vântului... Durere! O durere m-a săgetat în acel moment în frunte. M-am dat câțiva pași în spate. Noaptea răcoroasă mi se dezvălui în toată măreția sa, iar mirosul îmbătător al florilor de seară mă cuprinse iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ci ca o mântuire. O scăpare din starea în care mă aflam! Era ciudat spațiul în care mă găseam. Gravitația nu avea nici o putere aici. Eu, cel puțin, nu-i simțeam efectele. Totul era negru în jurul meu. Nici o lumină, nici o adiere de vânt, nici o șoaptă! Izolare totală. Îmi vedeam mâinile și picioarele, corpul în general, sau ideea lui, cel puțin. Abia începeam să observ locul în care mă aflam. Apoi a început să mă strângă. Giulgiul de pretutindeni se înfășura în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu te preface că n-ai băgat de seamă! Ți-am văzut ochii cum erau înfricoșați! Eram foarte speriat. Vântul ce se întețea îi zburlea părul și i-l deranja, făcându-l să semene cu o stafie ce joacă pe adierile aerului. Tu, într-un fel, ești conștient de tot ce e în jurul tău acum. Nu vezi mai bine, doar... știi ce-i acolo și în mintea ta, vezi. Nu am cum să-ți explic mai bine. Vizualizezi, în cele mai multe cazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
somn și urmăreau absolut orice. Dând un colț al străzii, au văzut lumina albă a stației feroviare. S-au grăbit spre ea. Pe străzi nu era nici o țipenie de om și doar vârfurile înghețate ale copacilor se mai mișcau sub adierea vântului și sub greutatea zăpezii. Ajunși în fața gării, dăduseră de un mecanic. Helur ieși în față și din faldurile mantiei sale scoase un document ce era ornat cu Rombul Argintiu al Elitelor. Doresc să vorbesc cu șeful de stație! Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nici o problemă, spuse Diehl. — Ați fost deja testat? — Nu. Dar eu știu cum să falsific rezultatele de laborator. Barry Sindler se lăsă pe spate, în fotoliu. Perfect. Capitolul 4 Sub cupola înaltă a copacilor, jungla era întunecată și tăcută. Nici o adiere de vânt nu deranja ferigile uriașe până la nivelul umerilor. Hagar își șterse sudoarea de pe frunte, aruncă o privire în spate, spre ceilalți, și continuă să înainteze. Expediția avansa tot mai adânc în jungla din zona centrală a Sumatrei. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
susținerea financiară a lui Karen, Rick era la mila deloc plăcută a celuilalt investitor principal, Jack Watson. Iar asta nu era liniștitor deloc. Avea nevoie de bani noi. Acolo, pe terenul de golf, în lumina strălucitoare a soarelui și în adierea slabă a vântului, le servi micile sale discursuri despre minunile viitoare ale biotehnicii și despre forța citochinelor produse de linia de celule Burnet, achiziționată de BioGen. Era o adevărată oportunitate să te implici într-o companie care urma să crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sunt începute vara-n cimitir - răcoare nerâvnită printre rădăcini nici-un nor pe cer - un zumzet de albine printre albăstrele vacanță de basm - fetița vede-ntre nori ursul și vulpea pescăruși în zori - încet-încet nisipul prinde culoare teiul încărcat - la orice adiere praf de lumină cântec de greieri - mă prinde iarăși dorul de chitară secetă în sat - din când în când albine pe bluza cu flori ceas vechi în gară - măsurând așteptarea ultimul greier “Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
pierde în negura vremilor... Într-un miez de septembrie invadat de un galben bacovian, am găsit în curtea școlii de cartier copiii perfect aliniați pentru festivitatea de deschidere a noului an școlar... Nici un zvon de glasuri, râsete sau șoapte... Doar adierea vântului prin frunzișul salcâmilor copleșiți de atâta risipă de culoare. Se zvonise că profesorul care stăpânea întreaga adunare numai din priviri, venise de la Școala de Corecție prin transfer, la noi... Altceva nu mai trebuia.. Om în putere, cu trăsături ale
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
nițte amărâți. Nenorociților, vai de capul vostru! BATCA Cum zilele toride ale lui iulie nu ne mai lăsau parcă nici să respirăm, m-am retras cu un grup de prieteni la Oglinzi, în Tg. Neamț, unde liniștea spațiilor largi și adierea răcoritoare de la poalele pădurii ar fi putut să ne facă să uităm pentru câteva zile de tumultul vieții cotidiene. într-una din zile, dis de dimineață, când soarele se oglindește în picăturile de rouă, am pornit cu prietenul Ion Balan
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
școală pe care le am. Mulțumesc pentru că ai făcut ca școala să devină din locul 50 necunoscut din unele zile, locul care ne-a pregătit intrarea în viață. VARA Este vară. Dimineața razele soarelui mângâie pământul. Cerul este senin. O adiere de vânt mișcă frunzele copacilor, iar gureșele păsărele ciripesc voioase printre ramuri. La prânz soarele este fierbinte și usucă pământul. De multe ori este secetă, alteori sunt ploi torențiale cu trăsnete și potop de apă. Zilele sunt mai lungi, iar
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
companiei ! spune Kerry, cu un chicotit răutăcios. Nu știați ? — Emma ! Cyril se apropie de pătura de picnic. Deci până la urmă a venit și familia ta ! Și costumați, pe deasupra. Foarte frumos ! Zâmbește radios, și pălăria de bufon scoate ușoare clinchete, În adierea vântului. Să nu uitați, vă rog, să vă luați și bilete la loterie... — Ne luăm, cum să nu, spune mama. Și ne Întrebam.. Îi zâmbește. Nu-i puteți da Emmei liber măcar o jumătate de oră, să stea cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă scrutează atent. — Lasă-mă cu chestia asta. Cum să nu tragi cu urechea ? Trebuie să fi auzit ceva. Haide, Emma. Ce anume ? Mintea Îmi face un flash rapid spre seara respectivă. Cum stăteam pe bancă și savuram cocteilul roz. Adierea Îmi răcorea chipul, iar Jack și Sven vorbeau În spatele meu În șoaptă... — Nu mare lucru, spun fără prea mare chef. Parcă l-am auzit că-i spunea că trebuie să transfere ceva... și despre un plan B... și despre ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Într-un râs nebun. — E adevărat. Ți-am spus că nu-i prea frumos ce am de spus. Pornim agale, Împreună, plimbându-ne În jurul curții pustii, cufundate În Întuneric. Singurele zgomote care se aud sunt pârâitul pietrișului sub pașii noștri, adierea vântului și vocea seacă a lui Jack, vorbind. Și spunându-mi totul. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE E incredibil cât m-am putut schimba În doar câteva zile. E ca și cum m-aș fi transformat brusc Într-o altă persoană. Sunt o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
doi vlăjgani Îmbrăcați ponosit, pe care mama Îi angajase cu o zi Înainte. Locuiam de-acum În ultimul corp de casă pe partea stângă a curții, lângă un chioșc de vară cu vopseaua verde scorojită În interiorul căruia se legăna În adierea vântului spânzurat de acopriș, un scrânciob pentru copii. Dar prima imagine pe care nu am uitat-o până astăzi, este aceea a unei fetițe cu chipul trist, și aproape Îmbătrânit, care cânta la o muzicuță roșie. Stătea În curtea imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
drumul pe care singur ți l-ai ales prin ceață și Întuneric? Pe podeaua de scânduri Înnegrite de motorină dintre cele două șiruri de bănci pete roz palpită sub bocancii tăi, sunt florile roz din mărul Înflorit de-afară, o adiere de vânt le-a aruncat prin fereastră, mergi febril, Încordat, pe podelele lucii, oglindă, atenție să nu aluneci, atenție să nu aluneci! Îți dregi glasul, Îți potrivești fața care fulgeră În golul geamului deschis. E fața ta? Parcă nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fost câteva zile calde, Însorite, dar seninul lor părea umbrit de o anumită tristețe, o anumită nostalgie după iarna care era pe ducă. Nimic din vigoarea și parfumul unui Început de primăvară. Copacii desfrunziți, tăcuți și foarte atenți la orice adiere, așteptau momentul În care seva vieții lor se va trezi. Poate tocmai această tăcere grea, această așteptare plină Încărca atmosfera cu un aer nefiresc și tulburător. Arisa și Vicent , cei doi nepoți, plecau dimineața la școală și se Întorceau puțin
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Aveam câte o sobă de teracotă În fiecare cameră, dar lemnele erau date cu măsură, câte un braț sau două pe zi. Când veneam din câmp, mai Întâi suflam În pumni și apoi aprindeam focul. Abia se simțea o mică adiere de căldură. Până dimineață, era frig ca și afară. Am dormit și la temperaturi de - 25 grade, cu gândul că respectiva noapte este și ultima din viața mea. Dacă cineva m-ar obliga să mai trăiesc o dată În acele condiții
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
această scrisoare. Eu o compun. Poate o voi pune la poștă eu însumi când mă voi reface. Și când voi fi compus totul până la sfârșit. Eva avea ceva pe plită. Aburii și mirosul urcau pe scară până la noi, ca niște adieri slabe de vânt. Nu mă puteam înfrâna să nu-mi întorc fața spre arome și cred că-mi vibrau un pic nările, iar ochii mi se umeziseră mai mult ca de obicei. Am vorbit cu Eva, a spus Manfred, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
linoleum și pe argintari: îmi cer scuze că le răpesc timpul și le cer răspunsuri. Așa fac eu jurnalism. Când și când, trebuie să mai scriu câte un articol de fond, de obicei vreun preamărit comunicat de presă, o mică adiere de PR ce trebuie folosită pentru a umple niște spațiu, și vai, cât mă pot distra la această treabă aparent neinteresantă! Împart comunicatul de presă pe părți și o iau de la capăt. Dacă unii dintre colegii mei care roiesc pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
canapea maro din piele, plină de crăpături, situată imediat sub fereastră, după care se trage într-o parte ca să-i facă loc Jemimei; ea se așază în fotoliul de lângă canapea. Jemima se stercoară pe lângă Ben, simțind mai mult decât o adiere de leșin la o așa apropiere, și-și toarnă bere într-un pahar; deși știm cu toții că e mult mai tare să bei berea direct din sticlă, Jemima nu se simte în stare să se încumete la asta. ― Ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]