10,749 matches
-
de mai multe ori aer pe gura deschisă, reveni: - Veți pieri, e lucru sigur! Și vă veți prăbuși după neamul afurisit al ghibelinilor, gata să trădeze pe toată lumea, Începând cu Însuși izvorul lor de mișelii: acel Frederic pe care Îl admiri atât de mult și pe care ei Înșiși l-au ucis, Îmboldiți de cupiditate! - Ce vrei să spui? - Anticristul a fost asasinat de feciorul bastard Manfred, care a vrut să pună stăpânire pe pământuri și pe coroană, după ce papa Inocențiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cei mai mulți dintre locatari îl porecleau Bea-sânge. Într-o celulă, l-am văzut chiar înfățișat într-un desen crestat cu cuțitul într-o ușă masivă de stejar. Semăna, de altfel, destul de bine. Trebuie spus că artistul avusese tot timpul să-și admire modelul de-a lungul celor cincisprezece zile cât ținuse procesul. Noi ceilalți, când îl întâlneam pe Pierre-Ange Destinat pe stradă, îi ziceam „Domnul procuror“. Bărbații își scoteau șepcile, iar femeile simple se aplecau. Celelalte, doamnele, cele care erau din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
marital, într-o zi în care știa că nevastă-sa era plecată, după tot amorul, boticul, sângele, jertfa, curățenia ulterioară, când să plece viitoarea studentă la teatru, el, în loc s-o conducă, să-i promită, s-o pupe, s-o admire etc., i-a făcut două sandviciuri și i le-a dat, să ai și tu acasă, să ai ce să mănânci!, de parcă mâncare-i lipsea ei atunci. Cea mai drăguță și mai ușor de acceptat e nevasta de 50 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
era rezident, făcea practică acolo, în spitalul ăla... Peste o săptămână, trebuia să merg la Rectorat la Arhitectură, mi-am acoperit rana cu o funda albastră, să nu se vadă, nu știu de ce, îmi era rușine... La firmă, fetele mă admiraseră, tot frumoasă rămâi și rănită, tot frumoasă, ziceau invidioase... (Din momentul acesta, pe încheietura mâinii stângi va purta funda albastră, răsucită pe mână.) Anita era viața mea, victoria mea, normal, nu?... Dar fiică-mea a început să întârzie, nu ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de noroc, ușoară meserie are, nici n-o înțeleg, cum să-ți imaginezi atâtea?, cum face?, să-mi dea și mie o carte cu niște reguli, să învăț să scriu, s-o fac și pe asta, poate așa, o să mă admire și pe mine Maestrul... Norocul meu că ăla care scrie, spunea Maestrul meu, nici nu trebuie să mai fie, poate să nici nu mai existe, doar ce scrie el e important, ce rămâne după el, auziți, că nu știe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
jur era rece, dar vibra de o tensiune puternică. De la club plecau cărări În toate direcțiile, Încrețituri negre pe pătura albă, cu mormane uriașe de zăpadă aliniate pe margini, ca mușuroaiele unor cârtițe gigantice. Au zăbovit o clipă pe trepte, admirând luna albă, sărbătorească. — Lunile palide ca asta - Amory a schițat un gest vag - fac oamenii mystérieuse. Arăți ca o vrăjitoare tânără care și-a scos gluga și are părul cam Încâlcit (mâinile Myrei s-au repezit la păr). O, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și Amory a zărit-o pe maică-sa așteptând În automobilul electric, pe aleea cu pietriș din dreptul gării. Era un automobil electric străvechi, unul din primele tipuri, de culoare gri. Văzând-o cum stătea acolo, zveltă și dreaptă, și admirându-i chipul, pe care se citeau frumusețea și demnitatea, topite Într-un zâmbet de visătoare amintire, inima i s-a umplut brusc de mândrie. Când ea l-a sărutat distantă, iar el s-a urcat În automobilul electric, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
intru În conul de glorie planând pe cozile fracului lui Burne. Nu pot pluti. Vreau ceva care să mă intereseze. Vreau să trag sfori, fie și pentru alții, să fiu director la Princetonian sau președintele lui Triangle. Trebuie să fiu admirat., Kerry. — Prea mult te preocupă propria-ți persoană. La asta Amory s-a ridicat În capul oaselor. — Ba nu. Și la tine mă gândesc. Trebuie să ieșim imediat și să ne amestecăm cu colegii - acum, câtă vreme mai e amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să ia decizii ferme, să-și influențeze și să-și asculte propria voință. Existau puține lucruri În viața sa pe care le-ar fi dorit altfel... Oxfordul, bunăoară, ar fi fost, poate, un teren de joc mai mare. S-a admirat Într-o liniște totală. Cât de convenabil de bine arăta, ce frumos Îi stătea smochingul! Ieșind În hol, a așteptat o vreme În capul scărilor, fiindcă auzise pași urcând. Era Isabelle, care, din creștetul acoperit cu păr strălucitor și până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
terenuri de instrucție diferite, pășeau ca de obicei pe potecile umbrite și aveau impresia că zăresc În jur fețele băieților cunoscuți. — Mișună stafiile prin iarbă În seara asta. — Tot campusul e viu din cauza lor. S-au oprit lângă Little ca să admire răsăritul lunii, care colora În argintiu acoperișul de ardezie de la Dodd și În vinețiu arborii foșnitori. — Știi, a șoptit Tom, ceea ce simțim noi acum este senzația tuturor tinerilor splendizi care au trăit aici cu pasiune timp de două sute de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
menționase faptul că Annette Kellerman, fusese În vizită acolo cândva și plonjase În apă de pe acoperișul unei cabane de vacanță dărăpănate, de la o Înălțime de zece metri. Rosalind insistase imediat ca Howard să se cațere cu ea pe acoperiș, ca să admire priveliștea. După un minut, cum stătea el pe marginea acoperișului, bălăbănindu-și picioarele, o umbră țâșnise pe lângă el. Rosalind, cu brațele Întinse Într-o splendidă săritură de lebădă, sfâșiase aerul, pătrunzând În apa limpede. Se Înțelege că a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vorbit, cu ceea ce socotea a fi vechiul lui farmec, despre religie, literatură și amenințătoarele fenomene de sorginte socială. Doamnei Lawrence Îi făcea, evident, plăcere prezența lui Amory, dar o interesa cu osebire ce gândea. El dorea ca lumea să-i admire iarăși inteligența, căci, după o vreme, mintea putea deveni o locuință plăcută. — Monsignor Darcy crede În continuare că ești reîncarnarea lui și că În cele din urmă ți se va clarifica și problema credinței. — Poate, a fost de acord Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Panseluța de fier“! Pentru aroganța din ultimele două versuri, te invit la masă. Amory nu era Întru totul de acord cu condamnarea În bloc de către Tom a romancierilor și poeților americani. Lui Îi plăceau Vachel Lindsay și Booth Tarkington și admira efortul artistic conștiincios, chiar dacă superficial, al lui Edgar Lee Masters. - Ceea ce nu pot eu să sufăr este trăncăneala asta prostească despre „Eu sunt Dumnezeu... eu sunt omul... eu călăresc pe vânt... eu privesc prin fum... eu sunt sensul vieții“. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a dezamăgirii sale, dar din Înmormântarea lui Monsignor se născuse elful romantic ce avea să-l Însoțească În labirint. Găsise un lucru pe care-l dorea, pe care Îl dorise tot timpul și-l va dori mereu: nu să fie admirat, cum se temuse, nici să fie iubit, cum se convinsese singur, ci să fie folositor oamenilor, să fie indispensabil. Și-a amintit de sentimentul de siguranță pe care i-l inspira Burne. Viața s-a deschis larg, Într-o uimitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
i-a dat mă-sa să sugă aurolac, e îngrozitor ce se întâmplă, și totuși e omenește, complex. Să te uiți așa la spectacolul vieții. Dacă ar fi din nou tânăr, domnul Popa s-ar face scriitor. Să stai să admiri spectacolul vieții, era și-o emisiune la televizor, parcă era „Spectacolul Lumii“, așa i-ar fi plăcut și lui să empatizeze cu oamenii, în viață trebuie să fii bun, să lași puțină energie pozitivă. Ar fi scris despre Mariana, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
toată viața un mic artist. Avusese mereu înclinații spre reverie și introspecție. Cunoaște-te pe sine însuți! îi spusese Contesa. După noaptea în care fusese inițiat în tainele trupului de o țigancă bătrână de pe șantier, domnul Popa nu-și mai admirase niciodată corpul gol în oglindă. Acestea sunt picioarele lui. Ciuperca era singura legătură cu viața dinainte. Domnul Popa își trecu preocupat arătătorul printre degetele de la picior. Miroase a oțet. Un amestec ciudat de oțet și pipi și transpirație. Domnul Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
extrem de finită, care are un început și un sfârșit; și este aproape imposibil să-ți poți imagina infinitul, fie și sub forma unui finit ale cărui margini este tare greu să le poți vedea. Mă uitam la cerul înstelat și admiram Carul Mare, Carul Mic, toate acele certitudini pe care astrologia ni le-a oferit de mii de ani încoace. Ce aiureală, căci cerul arată, de fapt, cu totul altfel. Suntem prizonierii Pământului nostru și ai mișcărilor sale de rotație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
un sentiment frumos să ți se întoarcă stomacul pe dos. Apartamentul e plin de colțuri ticsite și de nișe în care se adună gunoaie. Mic‑burghezul are întotdeauna ceva de ascuns, de aceea există aceste colțuri. La familia Witkowski poți admira tot ce are de ascuns mic‑burghezul, fiindcă ei nu aruncă nimic. În fața acestor colțuri stă cetățeanul mereu gata să se retragă cu iuțeala fulgerului și să săvârșească porcării, neobservat de nimeni. Gemenii sunt superiori în nefericirea lor, pentru că s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
foarte slăbit din cauza intențiilor lui criminale, trebuie să‑și târască tatăl umflat de bere la marginea pădurii, unde acesta vrea să se pișe. Drept pedeapsă și răzbunare, insistă ca băiatul să‑l sprijine în tot timpul ăsta și să‑i admire sula cât e de mare. Dar cât de mare e, a văzut Rainer mai adineauri. Așaaa, să zicem că am scăpat. Încet, mașina întoarce cu grijă, pe ziua de astăzi criza a fost depășită, i‑o pornesc înapoi spre oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aibă nici un drept s‑o facă; pentru ca ei să‑l înțeleagă, Rainer descrie armonia sub forma mașinilor scumpe, a călătoriilor cu avionul, a părinților care se sărută și a cristalului strălucitor, lucruri care există la ei acasă, unde pot fi admirate. De fapt, armonia nu se poate cumpăra - fie că există în om, fie că nu există. Însă colegii de școală nu‑l cred. Hai, puștiule, trebuie să te cureți bine de tot, uite, Anni nu face mofturi când o ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
etaj, chestie care are de‑a face cu munca tot atât cât are de‑a face scripca cu iepurele; ce i‑ar mai plăcea și lui Hans să care poveri și mai grele, atât de grele, încât toată lumea să‑l admire! Emoțiile de dinaintea plecării, de Rusalii, la o mânăstire veche și romantică, unde poți să te dedici exercițiilor spirituale și să regăsești ce‑ai pierdut, adică pe tine însuți; după aceea vei spune că atmosfera acelor zile de Rusalii nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care‑ncotro. Unii speră s‑o ia în aceeași direcție cu Sophie. Curând tălpile goale ale Sophiei vor călca ușor pe Croisette, asfaltul e deja cald, de fapt, încins, iar racheta de tenis se ițește din geanta marca Vuitton și admiră peisajul. Mama - înfășurată ca de obicei în șaluri de mătase și baticuri, încercând ca o isterică să se protejeze de soarele care‑i face numai rău, pentru că mama e blondă și are pielea foarte albă - va dirija totul de la cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ciorapi lycra și tocuri Înalte. Avea ochii oblici și o expresie de cruzime pe față. Lângă ea, o altă fată, Îmbrăcată doar Într-un body din dantelă neagră. De la fereastra camerei de o sută de mii de yeni se putea admira priveliștea panoramică a cartierului Akasaka luminat feeric. Pe măsuța de sticlă erau trasate mai multe dâre de cocaină. Compozitorul era numai În halat de baie. Fetele mi-au ordonat să desfac dopul celor trei sticle și să torn șampania În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
școală de coafeze, cealalaltă era prezentatoare la un post de televiziune. Nu erau niște fete Întâlnite Într-un bar, pe care să le cucerească din prima seară și să le ducă la un hotel, unde să facă sex toată noaptea, admirând priveliștea luminilor nocturne de la fereastra camerei. Cum să spun? Îi plăcea să lase o poveste de neuitat În urma lui, să scrie o pagină În viața persoanelor din jurul lui. Era foarte sociabil. Cu fetele acestea două avea relații ce durau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
răspuns: E o fată bună. Știi că mie nu-mi plac decât fetele bune. Se aflau În apartamentul de lux al unui hotel cu multe etaje din Akasaka, În care se caza bărbatul de obicei. De la fereastra camerei se putea admira priveliștea orașului. Îi plăcea să sfărâme cu grijă cocaina și să traseze dâre lungi pe suprafața mesei de sticlă din acel apartament. Îi plăcea să facă asta pe la asfințit, când se mai putea zări o dungă din albastrul cerului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]